Emoții la limită: cum recunoaștem un copil hipersensibil
Ce este hipersensibilitatea — o particularitate a sistemului nervos sau o afecțiune — și cum trebuie crescuți corect copiii hipersensibili.
Ce este hipersensibilitatea la copii
Hipersensibilitatea nu este deloc o boală, ci un mod de funcționare a sistemului nervos, o particularitate a activității acestuia.
„Creierul copiilor hipersensibili procesează în permanență un volum mai mare de informație: acesta percepe sunete abia perceptibile, nuanțe ale intonațiilor, schimbări ale luminozității, texturi ale atingerilor și stările emoționale ale celor din jur. Ceea ce alți copii percep ca fiind un simplu fundal, pentru ei devine un semnal cu drepturi depline, care necesită interpretare.”
Copiii sensibili prezintă o implicare emoțională ridicată: aceștia trăiesc nu doar propriile trăiri, ci și pe cele ale celorlalți, adesea în mod inconștient.
Sistemul lor nervos se află în permanență în tensiune, într-un regim de pregătire crescută. Acest lucru epuizează mai rapid resursele, motiv pentru care chiar și o scurtă perioadă petrecută într-un loc zgomotos sau o schimbare a programului obișnuit le provoacă rapid oboseală.
Cum recunoaștem un copil hipersensibil
Merită să observați reacțiile copilului la stimulii obișnuiți din viața noastră de zi cu zi.
Iată trăsăturile distinctive esențiale ale copiilor hipersensibili.
1. Observă ceea ce alții nu remarcă:
- zgomotul aparatelor electrocasnice (de exemplu, uscătorul de păr, aspiratorul sau uscătorul de mâini);
- lumina puternică;
- etichetele aspre de pe haine;
- refuză anumite alimente, spunând că nu au consistența, culoarea sau mirosul potrivit;
- după evenimente încărcate (vizite, sărbători, plimbări lungi) devin iritabili și plângăcioși.
2. Sunt profund empatici:
- trăiesc intens emoțiile personajelor din cărți și filme, se pot întoarce cu spatele la ecran în momentele tensionate;
- sesizează starea de spirit a părinților înainte ca aceasta să se manifeste vizibil și încep să se neliniștească, fără un motiv aparent;
- se plâng adesea de oboseală în timpul zilei, deoarece creierul lor procesează un volum uriaș de informație: mirosuri, sunete, mișcări, propriile senzații;
- reacționează dureros la nedreptate, resimt intens supărările altora, pot chiar plânge alături de cel care plânge.
Cum nu confundăm hipersensibilitatea copilului cu răsfățul
Potrivit Ekaterinei Gudîno, manifestările hipersensibilității sunt, de obicei, stabile: reacția la zgomot, lumină sau suprastimulare apare independent de context, iar liniștirea survine odată cu reducerea stimulării externe, prin liniște sau prezența unei persoane apropiate.
Capriciul este întotdeauna orientat spre obținerea unui beneficiu concret, fiind caracterizat prin situaționalitate.
„Prin intermediul capriciilor, copilul testează limitele adulților și observă reacția acestora: intensifică sau reduce presiunea, în funcție de răspunsul primit, și se liniștește rapid odată ce obține ceea ce își dorește. Un astfel de comportament se manifestă adesea selectiv și lipsește în situațiile în care mediul este necunoscut sau cerințele sunt mai stricte.”
Cum ajutăm un copil hipersensibil să facă față unui val de emoții
Este important să prevenim apariția crizelor de furie la copil sau, cel puțin, să reducem riscul acestora la minimum. Pentru aceasta, este necesar să creați un mediu sigur, cu un ritm de viață previzibil.
Pentru un copil sensibil este important să afle din timp despre schimbări. De exemplu, o avertizare blândă privind schimbarea activității, cu câteva minute înainte, ajută sistemul nervos să se pregătească pentru tranziție.
Primul lucru care trebuie făcut este reducerea stimulării externe:
- duceți copilul într-un loc liniștit, ferit de agitație;
- reduceți intensitatea luminii;
- întoarceți copilul spre voi și vorbiți-i în șoaptă;
- așezați-vă pur și simplu, în tăcere, lângă el, fără a-i permite să se rănească pe sine sau pe cei din jur.
De regulă, părinții atenți cunosc deja bine semnalele caracteristice care preced o criză de furie a copilului și reușesc să oprească manifestarea acesteia din timp.
Ce mai poate ajuta:
Puteți propune un joc pentru reglarea respirației. Așezați în fața copilului o palmă deschisă și propuneți-i să „stingă lumânările”: copilul suflă, pe rând, asupra fiecărui deget al mâinii voastre, iar voi îndoiți degetele respective, ca și cum ar fi fost stinse.
De asemenea, pot fi propuse modalități fizice de exteriorizare a emoțiilor:
- strângerea unei perne;
- ruperea unei foi de hârtie;
- săritul pe loc;
- strângerea puternică a pumnilor, urmată de desfacerea lor.
Cum creăm un mediu casnic confortabil pentru un copil sensibil
Iluminatul. În camera copilului, acesta trebuie organizat într-un mod special: în locul unei singure lămpi puternice, este de preferat să folosiți mai multe surse de lumină difuză, precum și să asigurați posibilitatea de a întuneca ferestrele cu draperii groase.
Fondul sonor. Zgomotul produs de aparatele electrocasnice care funcționează puternic, un televizor pornit în permanență sau soneriile stridente ale interfonului creează o tensiune suplimentară, așa că este indicat să fie reduse la minimum.
Creați pentru copil un spațiu de retragere. Poate fi un colțișor tainic, cu perne, sau un cort-căsuță, în care copilul se poate retrage în orice moment.
Hainele și lenjeria de pat trebuie să fie confecționate exclusiv din materiale naturale, moi, fără etichete aspre sau cusături groase: acest lucru reduce semnificativ disconfortul senzorial de zi cu zi.
Confortul în locurile publice joacă un rol și mai important, din cauza imposibilității de a controla factorii externi, explică specialista.
- Înainte de a ieși din casă, este indicat să îi povestiți copilului ce anume îl așteaptă — principalele evenimente, intervalul de timp, traseul — acest lucru reduce anxietatea provocată de incertitudine.
- În locurile zgomotoase, oferiți-i copilului căști sau dopuri pentru urechi (aveți-le mereu la voi), iar în locurile intens luminate — o șapcă cu cozoroc sau ochelari de soare.
- Este util să luați cu voi un set suplimentar de haine și o sticlă de apă — anume cea cu care este obișnuit copilul să bea.
Nu cereți copilului să fie „ca toți ceilalți” și nu îl rușinați pentru dorința de a ieși la aer curat sau de a sta puțin deoparte de mulțime. Sistemul nervos sensibil are nevoie de pauze, așa că, chiar și o scurtă oprire pe o bancă sau cinci minute petrecute într-un colț liniștit al unui centru comercial pot preveni suprasolicitarea.
Care sunt punctele forte ale copiilor hipersensibili
Copiii hipersensibili au un set unic de calități valoroase. Empatia profundă și capacitatea de a sesiza stările celorlalți îi transformă în prieteni de încredere și interlocutori atenți.
Aceștia au o gândire analitică și o capacitate fenomenală de observație: sesizează detalii pe care alții le trec cu vederea și percep relațiile cauză-efect mai rapid decât copiii de aceeași vârstă.
Imaginația dezvoltată și lumea interioară bogată le oferă un potențial creativ puternic — sunt capabili să creeze imagini neașteptate, să scrie poezii, să găsească soluții originale, deoarece gândirea lor nu este limitată de tipare.
În plus, acești copii sunt conștiincioși și responsabili: se preocupă atât de rezultatul unei activități, cât și de relațiile cu ceilalți, ceea ce le formează repere morale înalte.
Cum dezvoltăm abilitățile unui copil sensibil
Empatia poate fi dezvoltată prin discuții despre sentimentele personajelor din cărți și ale persoanelor reale, propunându-i copilului să se gândească la ceea ce simte o altă persoană și de ce.
Gândirea analitică se dezvoltă datorită jocurilor în care este important procesul de căutare a răspunsului. Acestea sunt, de exemplu, șahul, Go, „Cluedo” (jocul de tip detectiv), puzzle-urile.
Abilitățile creative se dezvoltă într-un mediu liber: aici contează accesul la materiale, la instrumente muzicale, precum și posibilitatea de a fantaza fără a fi evaluat de adulți.
Este important să nu suprasolicitați copilul sensibil cu cercuri de dezvoltare, ci să lăsați spațiu pentru propriile descoperiri, în care acesta să se poată mișca în ritmul său. Și, cel mai important, subliniați valoarea sensibilității sale, arătându-i că a fi atent, prudent și reflexiv reprezintă un avantaj, nu un neajuns. Acești copii devin, cu timpul, cercetători profunzi și oameni empatici, dacă talentul și abilitățile lor unice sunt observate și susținute încă din primii ani de viață.
Hipersensibilitatea nu este o boală, ci o particularitate înnăscută a sistemului nervos, care, printr-o abordare corectă, devine o sursă de empatie și dezvoltă gândirea creativă. Este important ca părinții să recunoască la timp această trăsătură la copil, să o accepte și să învețe să îl ajute să facă față valurilor emoționale, fără a-i reprima natura.
