Dacă un copil este forțat să mănânce, există riscul ca, în viitor, să dezvolte un tulburări de alimentație.
„Astăzi, despre bătălia eternă. Mănâncă supa, nu te mai fofilă, până nu termini, nu te ridici de la masă. Copilul se îneacă, plânge, ascunde chifteaua în buzunar. Cine va câștiga, până la urmă? Neuroștiința oferă un răspuns clar. A controla mâncatul prin constrângere înseamnă a crea o tulburare alimentară pentru viitor. Creierul are un sistem de reglare a apetitului. Și funcționează. Copiii nu vor muri de foame în fața farfuriei. Dar dacă îi presăm, senzația de foame și de sațietate se strică. Copilul încetează să-și mai asculte propriul corp."
Împărțirea responsabilității — o soluție eficientă
În această situație poate fi de ajutor principiul împărțirii responsabilității. Părintele decide ce, când și unde se pune pe masă. Copilul decide dacă mănâncă și cât.
„Acestea sunt regulile nutriționiștilor și neurofiziologilor. Nu forțezi, nu convingi, nu distragi atenția cu desene animate."
„Nu gătiți separat. Ce este pe masă, mănâncă toți. Dacă nu vrea, nu mănâncă. Până la masa următoare, niciun gustare. Un copil flămând va mânca întotdeauna."
Recompensele alimentare — o greșeală frecventă
De asemenea, copilul nu ar trebui să primească bonusuri pentru că a mâncat. De exemplu: o bomboană în schimbul supei. Într-un astfel de caz, bomboana devine o valoare, iar supa — o pedeapsă.
„Mâncarea este combustibil, nu recompensă", a reamintit neurochirurgul.
Nu comentați cantitatea mâncată
Tot la fel, nu este indicat să comentați cât a mâncat copilul. Aprecierile de tipul „Ai mâncat prea puțin" sau „Ce bun ești că ai mâncat tot" îl împiedică pe copil să se asculte pe sine.
„Cel mai bun lucru pe care îl puteți spune este: «Ai mâncat atât cât are nevoie organismul tău. Bravo că te asculți pe tine însuți.»"
Variațiile apetitului sunt normale
Este important să priviți cu calm faptul că apetitul se schimbă de la o zi la alta — acest lucru este considerat absolut normal.
Creierul copilului este ocupat cu creșterea, bolile, dentiția, salturile de dezvoltare. Mâncatul trece pe planul doi. Expertul le-a recomandat părinților să renunțe la „războiul farfuriei" — astfel vor putea vedea cum copilul, singur, fără țipete și fără insistențe, se va îndrepta de la sine spre mâncare.
