Poate avea un copil grupa a treia, dacă ambii părinți au grupa întâi? Mulți viitori părinți sunt convinși că micuțul va moșteni obligatoriu grupa de sânge a mamei sau a tatălui. În realitate, mecanismele genetice sunt mai complexe: copilul poate avea o grupă de sânge pe care nu o are niciunul dintre părinți. Iată cum se explică acest lucru și dacă este posibilă anticiparea grupei de sânge înainte de naștere.
Ce grupe de sânge există și cum sunt notate
Grupa de sânge este determinată de sistemul AB0, bazat pe un singur gen care există în trei variante: A, B și 0. Pe lângă notarea cu litere (A, B, AB și 0), este utilizată și clasificarea numerică: grupa I, II, III și IV.
- 0 (I) – prima grupă de sânge;
- A (II) – a doua grupă;
- B (III) – a treia grupă;
- AB (IV) – a patra grupă.
Grupa 0 (I) se caracterizează prin absența antigenelor A și B de pe suprafața eritrocitelor, motiv pentru care este considerată uneori universală pentru transfuzie. Grupa A (II) presupune prezența antigenului A pe eritrocite, iar grupa B (III) – a antigenului B.
Grupa AB (IV) este cea mai rară, întrucât pe suprafața eritrocitelor sunt prezente simultan ambele antigene, A și B.
Ce grupă de sânge poate avea copilul
Fiecare persoană moștenește câte o variantă a genei de la mamă și de la tată, iar combinația acestora determină grupa finală de sânge.
Dacă un copil primește două alele A (AA) sau combinația A și 0 (A0), va avea grupa A (II). În mod similar, combinațiile BB sau B0 determină grupa B (III). Dacă sunt moștenite alelele A și B, rezultă grupa AB (IV). Iar combinația a două alele 0 (00) duce la grupa 0 (I).
Alelele A și B sunt dominante, în timp ce alela 0 este recesivă. Aceasta se manifestă doar dacă este moștenită de la ambii părinți.
Astfel, doi părinți cu grupa a doua și a treia pot avea un copil cu grupa întâi. De exemplu, dacă mama are combinația A0 (II), iar tatăl B0 (III), copilul poate moșteni câte o alelă 0 de la fiecare, rezultând combinația 00.
- În această situație, copilul va avea grupa 0 (I), chiar dacă mama are grupa a doua, iar tatăl grupa a treia.
Mai mult, în cazul acestui tip de combinație genetică sunt posibile toate cele patru variante: AB, A0, B0 și 00 – adică grupele a patra, a doua, a treia sau prima.
Există însă și limite clare. Doi părinți cu grupa 0 (I) nu pot avea un copil cu grupa A (II), B (III) sau AB (IV), deoarece nu dețin genele necesare. De asemenea, un cuplu în care ambii parteneri au grupa AB (IV) nu poate avea un copil cu grupa 0 (I), întrucât niciunul nu poartă alela recesivă 0.
Rolul factorului Rh
Pe lângă sistemul AB0, un rol important îl are factorul Rh, determinat de o altă genă și moștenit tot de la părinți.
Rh pozitiv (Rh+) este o trăsătură dominantă și mai frecvent întâlnită, în timp ce Rh negativ (Rh−) este recesiv. Dacă cel puțin unul dintre părinți transmite alela dominantă, copilul poate avea Rh pozitiv.
În cazul în care ambii părinți au Rh negativ, copilul va avea, la rândul său, Rh negativ.
Doar în anumite situații grupa de sânge a copilului poate fi prezisă cu certitudine. De cele mai multe ori, există o marjă de variabilitate genetică, iar confirmarea exactă este obținută după naștere, în urma primelor analize medicale.
