Fertilizarea in vitro sau FIV este una dintre numeroasele tehnici disponibile la ora actuală pentru a ajuta persoanele cu probleme de fertilitate să obțină o sarcină și să aibă, astfel, un copil. Fertilizarea in vitro (prescurtată FIV) este o metodă de reproducere asistată care implică, de fapt, combinarea unui ovul cu spermatozoizii într-un vas special, în laborator.

Dacă ovulul este fecundat (fertilizat) și începe diviziunea celulară, embrionul rezultat este transferat în uterul femeii, acolo unde se va implanta în peretele uterului și se va dezvolta ulterior. Procedura de fertilizare in vitro trece de etapa în care ovulul fecundat călătorea prin trompa uterină și este, de regulă, o opțiune de tratament pentru femeile care nu au trompe uterine sau pentru cele ale căror trompe uterine sunt sever afectate.

Ce este fertilizarea in vitro?

Fertilizarea in vitro este un tip de tehnică de reproducere asistată; implică un ovul care este extras din ovarele femeii și care este apoi fecundat cu spermatozoizi în laborator. Acest ovul fecundat este numit embrion. Embrionul poate fi apoi congelat pentru a fi păstrat sau poate fi transferat în uterul femeii, unde va crește și se va dezvolta.

Această procedură presupune câteva etape: spermatozoizii sunt puși, împreună cu ovulele nefecundate, într-un vas Petri (vas rotund, neted, cu capac, folosit pentru cultivarea microorganismelor), acolo unde fecundarea poate să aibă loc. Embrionul este apoi introdus în uter, pentru a începe evoluția sarcinii. Uneori, embrionii obținuți în urma fertilizării in vitro sunt congelați, pentru a fi folosiți ulterior.

În funcție de situația cuplului infertil, în cadrul FIV se pot folosi:

- ovulele femeii și spermă de la partenerul ei;
- ovulele femeii și spermă de la un donator;
- ovulele de la o donatoare și sperma partenerului femeii;
- ovulele de la o donatoare și spermă de la un donator;
- embrionii donați.

Factorii care influențează rezultatul fertilizării in vitro

Există anumiți factori care influențează sau afectează consecințele sau urmările acestei proceduri. Este important să știi, totuși, că probabilitatea de obținere a unei sarcini scade după fiecare ciclu de tratament, spun specialiștii în infertilitate. Există și alți factori care influențează rezultatele fertilizării in vitro:

Vârsta

Vârsta femeii care apelează la acest tratament este cel mai puternic factor care influențează șansele de reușită; vârsta poate indica dacă fertilizarea in vitro va rezulta în nașterea unui copil viu sau nu. Șansele de succes ale fertilizării in vitro se reduc pe măsură ce femeia înaintează în vârstă.

Numărul de embrioni transferați

Cu cât sunt transferați mai mulți embrioni în uterul femeii care încearcă să conceapă un copil, cu atât este mai mare șansa de reușită. Chiar și așa, transferul a numeroși embrioni crește și riscul de sarcini multiple (care înseamnă un risc crescut atât pentru femeia însărcinată, cât și pentru fetuși). În unele țări, transferul a mai mult de doi embrioni pe un ciclu de tratament este descurajat, pentru a se reduce riscul de a naște mai mulți copii.

Numărul tratamentelor anterioare

Șansa de a naște bebelușii vii este constantă în primele trei cicluri de tratamente cu fertilizare in vitro, însă rata de succes scade ulterior.

Originea ovocitelor (ovulelor)

Originea ovulelor (dacă gameții care vor fi implantați ulterior provin de la o donatoare sau de la femeia care va purta copilul în pântece) influențează probabilitatea ca fertilizarea in vitro să aibă succes. Rata de succes este mult mai probabilă dacă un embrion este obținut din ovocitele femeii în care urmează să fie implantat.

Depozitarea sau păstrarea gameților

Tratamentul, adică fertilizarea in vitro, va avea o șansă mai bună de succes dacă se folosesc ovule proaspăt recoltate decât dacă s-ar folosi gameți congelați sau embrioni congelați.

Istoricul medical al sarcinilor

Fertilizarea in vitro are o probabilitate mai mare de succes în cazul femeilor care au avut o naștere la activ (au născut un copil viu) decât în cazul femeilor care nu au reușit acest lucru.

Consumul de alcool

Chiar și consumul de alcool moderat (de exemplu, o băutură alcoolică pe zi) în cazul femeilor sau bărbaților care urmează un tratament de fertilizare in vitro reduce probabilitatea ca procedura să aibă succes.

Fumatul

Fumatul, atât în cazul mamei, cât și în cazul tatălui reduce probabilitatea ca tratamentul de reproducere asistată să aibă succes.

Folosirea drogurilor și a substanțelor interzise

Folosirea drogurilor recreaționale, cum ar fi cocaina sau marijuana și anumite medicamente eliberate fără prescripție medicală - cum ar fi steroizii - reduc fertilitatea cuplului. Chiar dacă nu există studii care să examineze impactul folosirii drogurilor și medicamentelor asupra rezultatelor fertilizării in vitro, există o probabilitate ca abuzul de substanțe de acest gen să reducă șansele de succes în cazul FIV.

Contraindicații în realizarea FIV

Pentru fertilizarea in vitro (FIV) există câteva contraindicații, cum ar fi:

bolile mintale și bolile somatice;
malformațiile uterine congenitale sau deformările uterine dobândite care fac imposibilă implantarea embrionului sau sarcina propriu-zisă;
tumorile ovariene;
tumorile uterine benigne (necanceroase), care necesită un tratament chirurgical;
bolile acute inflamatorii, indiferent de unde sunt localizate acestea.

Când se recomandă realizarea FIV?

În cazul în care te întrebi care sunt indicațiile pentru FIV, e bine de știut că procedura este indicată în cazul cuplurilor care se confruntă cu următoarele probleme:

• Infertilitate anovulatorie - cuplurile cu infertilitate anovulatorie, care au reușit să obțină ovulația ca urmare a tratamentului farmacologic, dar care nu au reușit să conceapă un copil după 6 luni, pot apela la fertilizarea in vitro.
• Obstrucția tubară sau deteriorarea trompelor uterine - și femeile ale căror trompe uterine au fost afectate sau deteriorate (fie din cauza unei intervenții chirurgicale anterioare, fie din cauza unei infecții) pot apela la FIV.
• Infertilitatea masculină  - acest tip de infertilitate este cel mai frecvent tratată cu ajutorul metodei numite „injecția intracitoplasmatică cu spermă” sau ICSI, dar și fertilizarea in vitro convențională este folosită în acest tip de infertilitate.
• Endometrioza - femeile care suferă de o formă severă de endometrioză pot avea nevoie de fertilizarea in vitro pentru a concepe un copil. Cu toate acestea, în cazurile în care boala are forme mai ușoare, stimularea ovariană este recomandată înainte de a se încerca fertilizarea in vitro.
• Inseminarea eșuată cu spermatozoizi de la un donator - când cuplurile infertile au încercat, dar nu au reușit să obțină o sarcină după ce au urmat 6 cicluri de tratament de inseminare intrauterină, timp în care s-au folosit spermatozoizii de la un donator, atunci este recomandată fertilizarea in vitro care folosește tot spermatozoizii obținuți de la un donator.

Dacă nu există niciun fel de contraindicații, orice cuplu sau orice femeie necăsătorită sunt îndreptățite să aplice pentru fertilizarea in vitro, pentru orice formă de infertilitate.

Fertilizarea in vitro poate fi folosită pentru a trata infertilitatea în cazul următorilor pacienți:

• femeilor care au trompele uterine blocate sau deteriorate
• infertilității care are la bază factorul masculin, inclusiv în cazul bărbaților care au un număr redus de spermatozoizi sau celor cu motilitate scăzută a spermatozoizilor
• femeilor cu tulburări ale ovulației, celor care au insuficiență ovariană prematură, celor care au fibroame uterine
• femeilor care au avut trompele uterine îndepărtate
• indivizilor cu o afecțiune genetică
• în cazul infertilității de cauză inexplicabilă.

Limitările pe care le are FIV

Fertilizarea in vitro are și unele limitări și riscuri asociate. FIV depinde de disponibilitatea unor spermatozoizi viabili și a unor ovule viabile pentru ca acestea să poată fi folosite. FIV nu este un tratament care să poată „repara” ovulele deteriorate sau afectate sau care să crească viabilitatea spermatozoizilor produși de organismul bărbatului.

Pe măsură ce calitatea ovulelor unei femei sau calitatea spermatozoizilor unui bărbat se deteriorează, întrucât persoana înaintează în vârstă, succesul fertilizării in vitro este mai degrabă limitat în cazul cuplurilor care au trecut de o anumită vârstă.
Să nu uităm că există și câteva riscuri pe termen scurt și pe termen lung asociate cu procedura de fertilizare in vitro. Pe termen scurt, sindromul de hiperstimulare ovariană este o afecțiune destul de gravă, asociată cu stimularea ovariană a femeii.

Cum se realizează?

O procedură FIV clasică este alcătuită din următoarele etape:

• evaluarea medicală sau screeningul pacientei
• inducerea superovulației (când ovarele pacientei produc mai mult de un ovul)
• monitorizarea foliculilor și dezvoltarea endometrială
• puncția foliculară sau extragerea ovulelor din ovare
• colectarea și prepararea spermatozoizilor
• inseminarea ovocitelor și cultivarea in vitro a embrionilor
• transferul embrionilor în cavitatea uterină
• menținerea fazei sau etapei luteale în ceea ce privește ciclul menstrual stimulat
• diagnosticarea sarcinii în stadiu incipient.

Cum te pregătești pentru FIV

Înainte de a începe procedura, femeile fac mai întâi un test, pentru a se analiza rezerva ovariană. Pacientelor li se ia o mostră de sânge, care este testat apoi pentru a se vedea nivelul FSH (hormonul de stimulare foliculară). Rezultatul acestui test de sânge îi va da medicului informațiile necesare în legătură cu dimensiunea și calitatea ovulelor.

Totodată, medicul va examina uterul. Această etapă implică efectuarea unei ecografii (procedură care folosește undele sonore de înaltă frecvență, pentru a crea o imagine a uterului). Aceste teste pot oferi informații despre sănătatea uterului și îl ajută pe medic să determine cel mai bun mod de a implanta embrionii.

În cazul bărbaților, sperma va fi testată înainte de procedură. Bărbatul va da o mostră de spermă, care va fi analizată de un laborator special, pentru a se vedea numărul, dimensiunile și forma spermatozoizilor. Dacă spermatozoizii sunt slăbiți sau deteriorați, este posibil să fie nevoie de o procedură numită injectare intracitoplasmatică a spermei (ICSI). În timpul procedurii, un tehnician injectează sperma direct în ovul. Injecția intracitoplasmatică cu spermă poate fi parte din procesul FIV.

Etapele

Există, în mare, 5 pași sau etape ale fertilizării in vitro (FIV):

Stimularea hormonală ovariană

Organismul femeii produce, în mod normal, un ovul la fiecare ciclu menstrual, însă la FIV sunt necesare mai multe ovule. Folosirea mai multor ovule în timpul procedurii crește șansele de a se obține un embrion viabil. Femeia va primi medicamente pentru fertilitate, pentru a se stimula astfel numărul de ovule pe care corpul ei îl produce. În acestă perioadă, medicul curant va efectua analize de sânge în mod regulat și ecografii, pentru a monitoriza producția de ovule și astfel va ști când să le colecteze.

Puncția ovariană (colectarea ovocitelor)

Această etapă se mai numește și colectarea ovocitelor sau aspirație foliculară. Este o procedură chirurgicală efectuată sub anestezie. Medicul, ghidat prin intermediul ultrasonografiei (ecografiei), va introduce un ac prin vagin, direct în ovarul pacientei și apoi într-un folicul care conține ovocitele. Acul va aspira ovulele și lichidul din fiecare folicul.

Inseminarea sau fertilizarea pe cale artificială

Partenerul de sex masculin va da în acest moment o mostră de spermă. Un tehnician va amesteca sperma cu ovulele în laborator, într-un vas special, numit vas Petri. Dacă în acest mod nu se obțin embrionii, atunci medicul ar putea decide să folosească injectarea intracitoplasmatică cu spermă.

Cultură de embrioni

Medicul va monitoriza ovulele fecundate, pentru a se asigura că acestea se divid și se dezvoltă cum trebuie. Embrionii ar putea fi supuși unor teste în acest moment, pentru a se depista afecțiunile genetice.

Embriotransferul

Când embrionii sunt suficient de mari, aceștia pot fi implantați în uterul femeii. În mod normal, acest lucru are loc la 3-5 zile după fecundare. Implantarea lor implică introducerea unui tub subțire, numit cateter, în vaginul femeii, dincolo de cervix (colul uterin), în uterul pacientei. Apoi, medicul eliberează embrionul în uter. Sarcina are loc când embrionul se implantează singur pe peretele uterului. Acest lucru poate dura 6-10 zile. Un test de sânge va determina dacă femeia este sau nu însărcinată.

Ciclul FIV

Iată care sunt pașii în cazul unui ciclu FIV și durata fiecărei etape:

• Pregătirea (cu două sau patru săptămâni înainte de a începe ciclul FIV): Femeia face anumite schimbări în stilul de viață, pentru a se asigura că starea ei de sănătate este optimă. Medicul o poate ajuta să își regleze ciclul menstrual, pentru ca acesta să se alinieze cu începutul ciclului FIV programat, cu hormonii administrați și cu funcționarea ovarelor.
• Stadiul 1 (1 zi) - Ziua 1 a ciclului FIV este prima zi a menstruației care este cea mai apropiată de tratamentul programat. Faptul că îți vine menstruația este un lucru bun în acest caz.
• Stadiul 2 (între 3 și 12 zile) - Femeia începe să ia medicamentele pentru fertilitate, cu scopul de a stimula ovarele să producă ovule.
• Stadiul 3 (36 de ore) - O singură injecție cu hormonul hCG este administrată, pentru a stimula eliberarea ovulelor dezvoltate în ovare. Acesta se mai numește și „hormonul sarcinii”. După exact 36 de ore de la această injecție, femeia este supusă unei proceduri prin care se vor colecta ovulele.
• Stadiul 4 (1 zi) - Partenerul femeii sau donatorul va oferi o mostră de spermă sau aceasta va fi oferită în timpul în care femeii i se colectează ovulele. În decurs de câteva ore, ovulele proaspăt „recoltate” vor fi fertilizate. Acesta este momentul în care femeia va începe să ia progesteron, care pregătește uterul să mențină viabilitatea sarcinii și reduce riscurile de avort.
• Stadiul 5 (5 zile) - La mai puțin de o săptămână de la colectare, embrionul viabil va fi transferat în uter, în cadrul unei proceduri neinvazive.
• Stadiul 6 (9-12 zile) - Femeia va fi testată, pentru ca medicul să fie sigur că embrionul s-a implantat cu bine în uter, ceea ce va declanșa eliberarea hormonilor specifici sarcinii.
• Rezultatele - După aproape 12 zile sau aproape 2 săptămâni de la colectarea ovulelor, medicul va testa sângele femeii, pentru a vedea dacă aceasta este însărcinată. Dacă da, se va recomanda un obstetrician sau alt specialist, care va avea grijă de pacientă pe durata sarcinii.

Dacă nu este însărcinată, pacienta va înceta tratamentul cu progesteron și cel mai probabil va avea menstruație în decurs de o săptămână. Dacă menstruația nu are loc sau dacă pacienta are sângerări neobișnuite, este cazul să fie contactat medicul.

Rezultatele FIV

Rata de succes a fertilizării in vitro variază în funcție de vârsta femeii care face acest tratament, precum și de cauza infertilității (dacă aceasta este cunoscută). Potrivit Asociației Americane a Sarcinii, nașterea unui copil viu pentru femeile cu vârsta sub 35 de ani care au apelat la fertilizarea in vitro este între 41 și 43%. Această rată de succes scade până la 13-18% pentru femeile care au vârsta de peste 40 de ani.

În general, FIV nu e o procedură recomandată femeilor cu vârsta de peste 42 de ani, deoarece șansele de a se obține o sarcină sunt foarte scăzute. Între anii 2014 și 2016, potrivit NHS, procentul tratamentelor FIV care au rezultat în nașterea unui copil viu a fost de:

• 29% pentru femeile sub 35 de ani
• 23% pentru femeile între 35 și 37 de ani
• 15% pentru femeile între 38 și 39 de ani
• 9% pentru femeile între 40 și 42 de ani
• 3% pentru femeile între 43 și 44 de ani
• 2% pentru femeile cu vârsta de peste 44 de ani.

Efectele secundare 

Deși s-ar putea să fie nevoie să nu te forțezi sau să faci efort după această procedură, majoritatea femeilor își pot relua activitățile normale în următoarea zi după fertilizarea in vitro. Unele dintre efectele secundare care apar după fertilizarea in vitro pot fi:

• Eliminarea unei mici cantități de lichid (poate fi o secreție transparentă sau cu puțin sânge) după procedură;
• Crampe ușoare;
• O ușoară balonare;
• Constipație;
• Sensibilitatea sânilor.
• Dacă, însă, observi că ai următoarele simptome, sună-ți imediat medicul curant:
• Sângerări vaginale abundente
• Durere pelvină
• Sânge prezent în urină
• Febră de peste 38 de grade Celsius.
• Medicamentele pentru fertilitate pot avea unele efecte adverse, cum ar fi:
• Durerile de cap
• Schimbări de dispoziție
• Durere abdominală
• Balonare abdominală
• Bufeuri
• Foarte rar, poate să apară sindromul de hiperstimulare ovariană.

Simptomele mai severe care pot să apară de regulă din cauza sindromului de hiperstimulare ovariană sunt:

• greață sau vărsături
• scăderea frecvenței urinărilor
• dificultate în respirație
• leșin sau stare de slăbiciune
• dureri severe de stomac și balonare
• creșterea în greutate (cam 4,5 kg) în primele 3-5 zile.

În cazul în care te confrunți cu oricare dintre aceste simptome, contactează imediat medicul curant.

Riscurile și complicațiile 

La fel ca în cazul oricărei proceduri medicale, există câteva riscuri asociate cu fertilizarea in vitro. Complicațiile în urma FIV includ următoarele:

• Sarcina extrauterină sau ectopică - atunci când ovulul se implantează în exteriorul uterului și nu în uter, așa cum ar fi normal;
• Sarcini multiple, care cresc riscul ca bebelușul să aibă o greutate foarte mică la naștere și riscul de naștere prematură;
• Sindromul de hiperstimulare ovariană, o afecțiune rară care implică acumularea de lichid în exces în abdomen și în piept;
• Avort spontan sau pierderea sarcinii;
• Sângerări, infecție sau deteriorarea intestinelor sau vezicii - acestea sunt complicații rare.

Implicațiile psihologice 

Metodele de reproducere asistată implică din partea cuplului eforturi financiare, fizice și emoționale semnificative. Stresul de natură psihologică și problemele emoționale sunt frecvente în cazul cuplurilor care apelează la FIV, în special dacă fertilizarea in vitro nu a avut succes.

Femeile care apelează la această procedură mărturisesc că au învățat să aibă grijă de ele în sensul că au căutat metode să se destreseze, să facă față emoțiilor și îndoielilor, în special în perioadele stresante ale procedurii și în perioadele de incertitudine.

Psihologii spun că un diagnostic de infertilitate poate avea un preț mare la nivel emoțional, iar în timpul etapelor FIV, cuplul trece prin perioade dificile, solicitante atât din punct de vedere fizic, cât și mental. De aceea, dacă simți nevoia de a discuta cu un specialist, nu ezită să apelezi la serviciile unui psiholog sau psihoterapeut. 

Sursa: doc.ro