Blestemul care l-a urmărit toată viața...

Pentru unii o superstiţie, pentru alţii un adevăr... blestemul. Zilele trecute am fost fără să vreau martora unei discuții, dintre două femei îmbrăcate în negru, venite după cumpărături pentru înmormântare. Obiectul discuției era fratele lor - răposat, care ar fi decedat fără să își găsească liniștea și fericirea, în urma unui blestem venit din partea primei lui soții Maria... Povestea m-a făcut curioasă.

... Maria era unica fiică și provenea dintr-o familie înstărită, respectiv era foarte iubită și alintată, iar dorințele ei se executau cu viteză cosmică. Probabil de asta atunci când fata, ajunsă la vârsta măritatului, a pus ochii pe Vladimir, toți l-au considerat ca și însurat, chiar dacă băiatul la vremea ceea era deja logodit cu o altă fată.

Vladimir nu o iubea. „A îndrăgit-o” pe Maria, mai mult de nevoie decât de voie. Dar statutul viitorilor socri și mai ales casa și mașina promisă drept moștenire, l-au convins. Băiatul provenea dintr-o familie simplă și cu mulți copii, dar era atât de chipeș încât a sucit mințile multor fete din sat.

Au jucat o nuntă frumoasă și bogată și au rămas să locuiască în casa fetei. Probabil ar fi fost fericiți, dacă nu s-ar fi implicat părinții Mariei, care nu ratau ocazia să îi amintească că ei sunt stăpânii în casă. Nu se știe de ce, dar între socri și ginere nu s-a stabilit din start o relație de rudenie, așa că promisiunile de dinainte de nuntă au rămas la rang de... promisiune.  

Lucrurile s-au schimbat radical în clipa când Maria a aflat că nu poate avea copii. În timp ce femeia a pornit să facă tratamente peste tratamente, din păcate fără succes, Vladimir a început să-și consolideze pozițiile - să își permită să vină mai târziu decât de obicei, să ridice vocea sau chiar să lipsească nopțile. Socrii nu mai erau o autoritate pentru el. Curând prin sat au început să se vorbească precum că Volodea și-a găsit o altă femeie, care cică ar aștepta deja un copil.  Zvonul acesta a omorât și ultimul firicel de dragoste care abia de mai pâlpâia în familie.  Certurile au devenit o obișnuință, oricât nu s-ar fi străduit femeia să arate că în familia lor totul decurge bine.

Maria s-a închis în sine. Multitudinea de tratamente nu a dat rezultat. A pierdut câteva sarcini, pe motiv că organismul nu putea să ducă până la bun sfârșit graviditatea. Când medicina tradițională s-a arătat neputincioasă, femeia a apelat la tot felul de tincturi descântate de babe. Odată i-a spus soțului că ar dori să înfieze un copil, dar Vladimir nici nu a dorit să audă. El dorea să își crească propriul fiu – sânge din sângele lui. Ar fi vrut să divorțeze, dar nu îi permiteau socrii, care se temeau de gura lumii. Așa au mai dus-o încă câțiva ani, până când Maria nu a aflat că este grav bolnavă. Avea tumoare la creier. Neoperabilă. Într-un fel sau altul, diagnoza i-a dezlegat mânile soțului, care într-o zi și-a adunat o valiză cu câteva lucruri și a plecat acolo unde îl aștepta o altă femeie.

Plecarea lui Vladimir i-a grăbit Mariei sfârșitul. Se zvonise prin sat că înainte de moarte, femeia l-ar fi blestemat. Să nu își găsească nici el fericirea și liniștea sufletească, la fel cum nu și-a găsit-o nici ea, și să moară în singurătate. Și satul l-a condamnat, pe motiv că nu și-a petrecut măcar ultimele zile alături de muribundă și nici la înmormântare nu a fost. 

Vladimir între timp își refăcuse viața, undeva prin capitală. Aștepta cu nerăbdare nașterea primului copil. Auzise că l-ar fi blestemat, dar nu îi păsa. Și-a amintit de blestem în ziua când concubina l-a părăsit cu declarația că fiul nenăscut nu este al lui. Peste câțiva ani a cunoscut o altă femeie, dar iarăși ceva nu a mers. A plecat peste hotare, de unde a revenit cu o rusoiacă lângă care spera să își petreacă bătrânețele, dar din nou același rezultat. A umblat din femeie în femeie în ultimii zece ani, dar fără a-și găsi fericirea și liniștea sufletească. Și-a amintit de Maria câteva zile în urmă. A visat-o cu o noapte înainte să moară. Cică l-ar fi întrebat dacă e gata să se reîntâlnească din nou... În ziua următoare a fost lovit de o mașină, chiar pe trecerea de pietoni. Fără șanse de supravețuire... pentru a duce la bun sfârșit blestemul primei sale soții...

O fi adevărat sau nu "blestemul", aceasta e povestea lui Vladimir spusă de surorile sale. Se spune că singura pavăză împotriva blestemelor sunt faptele bune şi păstrarea unei atitudini pozitive faţă de alte persoane, chiar şi dacă ele sunt cele care ţi-au urzit răul. Şi se mai spune că blestemul prinde atunci când la mijloc există nedreptatea şi invers, te ocoleşte dacă eşti corect faţă de oameni…

Foto: sophiemullane.wordpress.com