Cea mai mare provocare a fost să produc copia exactă a unei ii brodate acum 100 de ani

Protagonista proiectului “O zi din viaţă” din această săptămână este Irina Darunin, din Bender – o mamă şi o soţie de nota zece, dar şi o meşteriţă pentru care brodatul şi croşetatul au devenit motoraşul care o provoacă să creeze lucruri de o frumuseţe unicală. Irina spune că această pasiune i s-a înfiripat încă din copilărie, odată cu imaginea mamei pe care a văzut-o deseori brodând, şi care a “urmărit-o” ani la rând.

Într-un moment al vieţii, când i-a fost mai greu a brodat o icoană, pe care ulterior a dăruit-o unei prietene. Dumnezeu a vrut ca icoana să fie văzută de o doamnă, care a întrebat-o pe prietena ei cine e autoarea şi dacă aceasta ar vrea să facă parte din asociaţia de meşteri populari pe care o conducea. Totul s-a întâmplat acum vreo şase ani, timp în care Irina şi-a perfecţionat tehnica în broderie. De atunci, ea a brodat şi a croşetat de toate - ii, rochii, cămăşi pentru bărbaţi, haine pentru botez, icoane, bondiţe, prosoape pentru cununie, feţe de masă şi multe altele, pentru moldovenii din ţară, dar şi pentru cei de peste hotare. Pe viitor, Irina spune că visează să îşi deschidă propriul atelier şi să obţină statutul de meşter popular. La cât de “plină” de brodat şi croşetat îi este ziua, tindem să credem că visul Irinei se va realiza. Cum arată o zi din viaţa ei, aflaţi din articolul de mai jos.

M-am trezit azi pe la 5.00. Gândul că am o mie de task-uri de făcut după ce am stat acasă patru zile cu fiul Victoraş care a făcut o viroză urâtă, m-au făcut să mă ridic din pat cu noaptea în cap. Primul gând mi-a fost la atelierele de broderie, pe care urmează să le încep din luna februarie cu un grup de fete de la internatul din Bender. Urmează să ne întâlnim de două ori pe săptămână, câte trei luni, astfel, ca la final fetele să aibă propria ie brodată. Respectiv, eu ca trainer, am de pregătit programul fiecărui atelier în parte, ceea ce am şi început să fac.

La ora 7.30 mi-am trezit Victoraşii. Victor cel mare (cum îmi place mie să îi alint) m-a scutit azi de treburile casei, respectiv, de făcut ceaiul de dimineaţă, de îmbrăcat copilul, iar Victor cel mic cu multă jale în glas s-a lăsat pupat şi petrecut la grădiniţă.

Pe la vreo 8.00, după o cană de ceai cu mentă şi flori de tei, m-am apucat de lucru. Am primit o comandă tocmai din Anglia - un set de haine tradiţionale (ii, bondiţă şi ciupici), pentru mamă, tată, fiică, pe care trebuie să o finisez până la începutul lui februarie. Zilele trecute am terminat cu mare greu (de vină a fost viroza lui Victoraş), setul pentru mamă şi fiică. Acum lucrez la cămaşa bărbatului.

La ora 10.30 pornesc spre atelier. În sfârşit, după câteva zile de pauză, urmează să mă întâlnesc cu o gaşcă de femei frumoase şi un bărbat, toţi dornici să înveţe arta brodatului. Dacă aţi şti câtă energie îmi dau aceste întâlniri, chiar dacă din cauza lor de fiecare dată ratez şi prânzul. În schimb, au învăţat cu toţii cum se face corect găurica pentru tivitură. 

E 17.15 când ies de la serviciu. Acasă, în faţa porţii, mă aşteaptă Victoraşii mei, care au venit mai devreme acasă şi au decis să se plimbe cu sania până ajung. 

Seara. După ce am pregătit masa şi am luat cina, am revenit la brodat. Cred că în ritmul acesta până miercuri termin de cusut şi cămaşa bărbatului. Nu pot să îmi permit luxul să o las pentru mai târziu, căci am deja câteva comenzi care „ard” şi nu sunt genul de om care îşi dezamăgeşte clienţii. Prima care aşteaptă rândul este exectuarea celei de-a doua copii exacte a iei străbunicii mele, ie care are peste o sută de ani. Prima copie a fost executată la finele anului trecut şi a fost cea mai mare provocare a mea, pentru că are o broderie extrem de complexă. Aşa că brodez în timp ce îl legăn pe picioare şi îi spun poveşti lui Victoraş, o practică care tinde să devină tradiţie în familia noastră.

După ce Victoraş adoarme, am în sfârşit liber la computer. Acolo mă aşteaptă o agendă plină cu evenimente pentru prima jumătate de an şi organizatori care aşteaptă confirmarea dacă voi participa la târgurile sau evenimentele deja planificate. Cel mai apropiat eveniment va fi  organizat în februarie, cu ocazia Zilei Îndrăgostiţilor, apoi urmează un târg de Mărţişor, apoi o întâlnire cu alţi meşteri în oraşul Odessa, după care un târg de Paşte, şi tot aşa anul întreg.

De obicei, mă culc ultima, mai ales atunci când am foarte multe comenzi de executat, or, fiecare ie brodată de mine înseamnă nu doar o împunsătură de ac, ci şi un gram de dragoste pe care îl trimit la pachet cu fiecare comandă realizată...

Foto: arhiva personală