Iată cum arată o școală irlandeză, văzută de o mămică din Moldova

Sunt o familie obișnuită de moldoveni care, după ce au cutreierat lumea în lung și-n lat, au revenit acasă pentru a-și lansa o afacere prosperă, însă peste câțiva ani au decis să-și facă valizele și să plece. Este vorba despre familia Licăi Donică, mămică a doi copii, care a acceptat să ne povestească despre calea pe care au parcurs-o până a ajunge în Irlanda, cu ce probleme s-au confruntat și cum le-au depășit, precum și despre adaptarea copiilor într-o țară nouă.

Toți 4 ne-am născut în Moldova. Avem 2 copii: fiul Alexandru, de 21 de ani și fiica Melissa-Victoria, de 8 ani. Am cutreierat lumea în lung și-n lat. Timp de 6 ani am lucrat în Italia. Până la urmă însă am decis să ne întoarcem acasă și să deschidem o mică afacere. Timp de 11 ani, afacerea noastră a crescut, s-a extins și parcă toate erau bune și frumoase până când s-au început probleme de toate genurile. Într-un cuvânt, sistemul nostru a avut „grijă” să ne poticnim.

Pentru a salva situația, în 2013, soțul meu a decis să plece la muncă în Irlanda. A fost o alegere destul de grea pentru noi, deoarece până la acel moment nu am trăit separat nicio zi. Au urmat 5 luni grele, pline de dor și de lacrimi, el – acolo, noi – aici. Când s-a întors acasă, am decis să închidem totul și să plecăm.

Nu ne-a fost ușor. Fiul învăța deja în anul 3 la Colegiul de Transporturi din Chișinău, fetița mergea la grădiniță și avea o mulțime de prieteni acolo. Am lăsat însă totul și am venit pe „insula verde”, cum mai este numită Irlanda.

Altă țară, altă limbă, altă cultură – sunt doar câteva „ingrediente” ale noii vieți care ne aștepta în Irlanda, dar, cu ajutorul oamenilor de bună credință și al prietenilor, am reușit, încet-încet, să ne adaptăm.

Soțul avea un job și toate actele de ședere legală în Irlanda. Cred că a fost unul dintre cele mai importante lucruri care ne-a ajutat să ne adaptăm mai repede. Chiar din prima zi ne-am înscris fetița la școală. A fost foarte simplu, nu am avut nicio problemă în acest sens. Dar îmi era greu să o văd cum merge la școală neștiind nici un cuvânt în limba engleză. Plângeam în pumn ca să nu mă vadă nimeni. Nu-mi imaginam ce va face când va dori să meargă la toaletă, cum va comunica cu alți copii. Spre marea mea uimire, după prima zi de școală a venit atât de încântată și emoționată că la doar 5 ani deja e școlăriță!

A fost însă o perioadă în care a plâns că nu înțelege ce i se vorbește, copiii nu se joacă cu ea, pentru că nu poate vorbi cu ei… A avut parte de lecții suplimentare de studiere a limbii engleze, organizate de către școală absolut gratuit. Astfel, după doar 3 luni, fetița mea vorbea engleza binișor, iar după o jumătate de an, credeam că am o englezoaică în casă. Nu se mai oprea din vorbit! 

Melissa-Victoria, 8 ani

Profesorii de aici sunt extraordinari! În funcție de capacitățile copilului, îi elaborează program individual. Copiii merg cu drag la școală, pentru că totul se învață prin joc. Programul școlar nu este încărcată ca în Moldova. Profesori severi, stoarcere de bani de la părinți? Nu! Aici nu există așa ceva! Doar la începutul anului de studii am achitat 40 de euro pentru rechizite. Și atât! La școală copilul are un penar în care își păstrează tot ce-i trebuie și nu este nevoit să care, zi de zi, ghiozdanul încărcat cu de toate.

În Irlanda copiii pot fi înscriși la școală la vârsta de 4-6 ani. Ei trebuie să împlinească 4 ani până la sfârșitul lunii iunie ca să poată începe școala în luna septembrie a aceluiași an. Toți copiii trebuie să fie școlarizați până la vârsta de 6 ani. Fiecare părinte decide când să-și dea copilul la școală.

Aici, sunt mai multe tipuri de școli: denominaționale – majoritatea sunt catolice și favorizează înscrierea copiilor catolici. Mai sunt și școli musulmane, școli ne-denominaționale sau multi-denominaționale, de fete sau de băieți, mixte, cu predare exclusiv în limba irlandeză, private. Fiecare instituție își are propria reputație. Atunci când un părinte decide în care instituție să-și înscrie copilul e bine să întrebe și alți părinți, care deja au rezolvat problema școlarizării copiilor.

Noi am ales o școală mixtă pentru Melissa-Victoria. Este aproape de casă – la doar 7 minute de mers pe jos. Suntem mulțumiți de alegerea făcută.

Irlandezii sunt o națiune foarte caldă și primitoare. Uneori, chiar mă miră calmul lor și puterea de viață pe care o au. Niciodată nu m-am simțit străină în această țară.

Cum arată o zi din viața școlăriței noastre? Trezirea se face la ora 7.45. Acasă ia micul dejun, iar la 8.50 trebuie să fie deja la școală, pentru că anume atunci sună clopoțelul. Aici, în fiecare dimineață, directorul instituției îi întâmpină pe copii și părinți în curtea școlii. Dacă apare vreo întrebare ori problemă este soluționată imediat, cu mult tact. Să vă mai zic: directorul cunoaște numele tuturor celor 680 de copii care învață aici!

În fiecare dimineață copiii stau aliniați și își așteaptă profesorul. Acesta vine, îi salută pe fiecare în parte și îi conduce în clasă. Lecțiile durează până la ora 14.30, după care se desfășoară un șir de activități extrașcolare. Copiii au posibilitatea să aleagă dansuri, muzică, fotbal, teatru etc. Pentru acestea se percepe o taxă simbolică. Noi, de exemplu, am ales muzica: fiica studiază canto și pianul. Odată la 3 luni plătim 80 de euro.

Alimentarea copiilor se face de două ori pe zi, absolut gratis. Fiecare elev are propriul meniu, în funcție de preferințe. Copiii primesc un pachet, care este sigilat și pe care este scris, ce conține, data și ora când a fost preparată mâncarea. De obicei avem o tartină, fructe, legume (mix din ardei gras sau roșii și castraveți), cașcaval topit sau iaurt și o sticlă cu apă.

Anul școlar începe pe 28, 29, 30 sau 31 august, deci, nu este o dată fixă pentru toate școlile. De obicei copiii finalizează studiile pe 29 iunie.

Dacă ar fi să aleg între școala din Moldova și cea din Irlanda, care credeți că ar fi opțiunea mea? Desigur, aș alege studiile pe insula verde, pentru că este o diferență ca dintre cer și pământ.

Nu regretăm nicio clipă că am ales să trăim în această țară și ne mândrim că suntem o familie unită și fericită!

Foto: arhiva personală