Prin definiţie, gemenii sunt acei copilaşi frumoşi, care stârnesc nu doar admiraţie, ci şi curiozitate aproape instinctivă, încercând să ne dăm seama dacă sunt identici sau nu, să le studiem hăinuţele, dacă-s la fel sau nu, şi apoi să ne uităm admirativ la mame. Oare cum se descurcă? E lucru ştiut, cât e de greu cu unul singur, d-apoi cu doi?

 

Cine dacă nu mamele cu gemeni pot să ne povestească cum e de fapt...? Am ales pentru discuţie trei mame. Tatiana Buşinschii este mămică de băieţei gemeni, Daniel şi Gabriel de aproape trei anişori, dar mai are şi o fetiţă mai mare, Daniela, care face curând şapte ani. Oxana Jicol are un băieţel şi o fetiţă, gemeni, Alex şi Andreea, de aproape patru ani, şi încă o fetiţă de doar câteva luni, Sofia. Iar Daniela Plotnic are două fetiţe gemănuţe, Lorena şi Lavinia, care în curând împlinesc un anişor.

 

Este organizarea atât de importantă?

Am încercat să ne imaginăm cum stă treaba cu organizarea zilnică a unei mame cu gemeni. Din auzite, am înţeles că arată cam aşa: când unul adoarme, se trezeşte al doilea şi vrea să mănânce, de îndată ce al doilea e hrănit şi adormit, iar mama crede că îşi poate bea ceaiul, se pomeneşte că se trezeşte primul... Şi tot aşa toată ziua, aleargă de la unul la celălalt. Protagonistele acestui articol, însă, îmi infirmă ipoteza.

Tatiana: Având în spate experienţa creşterii unui copil, pot spune cu certitudine că, având doar unul, e cu mult mai uşor să îţi programezi ziua. Dar sunt o mămică optimistă şi nu am cedat nici a doua oară. Nu le-am făcut eu regim, şi l-au făcut ei singuri. În primele patru luni îi hrăneam când le era foame şi îi adormeam când le era somn. După o perioadă am observat că ei singuri şi-au fixat un orar. Dacă venea ora somnului, dormeau, dacă le era foame, îmi dădeau de înţeles... Cât priveşte nopţile, curând fac trei anişori, dar nopţi albe nu ne-au făcut.

Oxana Jicol

 

Daniela: Organizarea este capitolul la care, eu în calitatea mea de mamă, am cele mai bune reuşite. Cert e că nici până acum nu ştiu cum de mi-a reuşit atât de bine, dar fetele mele au un regim strict de joacă, somn, mâncare, plimbare, băiţă etc. Nu neg faptul că, primele două luni nu au trecut fără treziri nocturne, pentru hrană sau schimbatul scutecelor. Dar, suntem o familie norocoasă, unde copiii nu plâng fără motiv.

Oxana: Sunt de acord sută la sută că în educarea gemenilor esenţialul este organizarea. Ceea ce nouă ne-a reuşit foarte bine chiar din prima lună. Întotdeauna mă străduiam să-i hrănesc o dată şi să-i adorm simultan. Iar dacă unul din ei dormea în timpul orei de masă sau joacă, îl trezeam şi îl hrăneam. Recunosc, prima lună a fost mai dificil, dar după asta, totul a mers strună.

 

Alăptatul simultan – mit sau realitate?

Este posibil oare, ne întrebăm noi mamele cu câte un singur copil? Cărţile de pediatrie spun că se poate. Din spusele mamelor, problema constă în altceva.

Tatiana: Din păcate şi chiar regret faptul, nu am putut să-i alăptez simultan şi l-am alăptat doar pe unul, în prima lună. Dar, din simplu motiv că unul era alăptat la sân, iar altul cu biberonul, am întrerupt alăptarea naturală.

Daniela: Mi-am dorit să distrug acest mit, dar nu am reuşit. Am alăptat mixt doar prima lună, apoi doar cu biberonul. Pentru mine, mamele care alăptează excluziv la sân sunt mame eroine.

Oxana: Cu părere de rău, am alăptat doar o lună, dacă se poate spune că am alăptat. Storceam în sticluţă, deoarece s-au născut prematur. Doza de lapte recomandată era câte 10 gr., iar pentru a adăuga kilograme, am fost nevoită să-i hrănesc cu lapte praf.

Daniela Plotnic

 

Întrebări stupide, situaţii hazlii – au fost de toate…

Cea mai frecventă întrebare care stă pe buzele celor care văd o pereche de gemeni este – sunt identici? Întrebarea este comică, pentru că de cele mai multe ori, răspunsul este evident. Dar mamele noastre ne asigură că aceasta este, de obicei, prima întrebare din şirul lung al curiozităţii umane.

Tatiana: Cea mai nesuferită întrebare pentru mine este atunci când sunt în public cu copiii şi sunt întrebată cum îi deosebesc, când, de fapt, ei nu seamănă deloc unul cu celălalt. Şi dacă ar semăna, cum să nu-i deosebesc, dacă sunt 24 din 24 cu ei.

Daniela: Au existat şi există o serie de întrebări stupide, ciudate, hazlii. Spre exemplu: aţi conceput copiii natural sau prin fertilizare in vitro? Ai născut natural sau cezariană? Sunt gemene identice? Dar seamănă foarte tare? Ce faci când plâng concomitent? Care e mai dominantă/cuminte? Cum vă descurcaţi cu doi copii? Lista ar mai continua - gemenii sunt o curiozitate şi toţi au câte o întrebare. Situaţii hazlii – odată bunica a hrănit-o pe una din ele cu biberonul, şi a mers să-l facă pe următorul. Când colo, surpriză, fata nu vrea să mănânce, de ce oare? Noroc de bunelul care şi-a dat seama la timp: “Păi ai hrănit-o numai ce pe aceasta, treci la următoarea!”

Oxana: Să nu crezi că dacă am băiat şi fată, nu sunt întrebată fel de fel de ciudăţenii. Se simt unul pe altul? Care dintre ei e mai cuminte? Pe care dintre ei îl iubeşti mai mult? Dar cea mai mare stupiditate o auzeam de la persoane, care nu au o legătură directă cu familia noastră: sunt naturali sau din eprubetă? Nu ştiam ce să le răspund, dar le ziceam: păi şi dacă ar fi? Care e diferenţa?

Tatiana Buşinschii 

 

În familiile cu gemeni, există loc şi pentru al treilea copil? Cu siguranţă că DA!

Tatiana: Noi ne-am dorit ca fiica noastră mai mare Daniela, să aibă un frăţior sau o surioară. Dumnezeu ne-a dat o pereche de băieţei. Sigur că asta nu a fost pe plac Danielei, care a plâns o zi întreagă, cu gândul la surioara care aşa şi nu a mai avut-o. Ne-am călcat pe orgoliu şi i-am permis să le pună nume.

Daniela: Nu ştii nicioată ce surprize îţi rezervă viitorul!

Oxana: Întotdeauna mi-am dorit trei copii, de aceea, nu am stat mult pe gânduri… cu toate că în sinea mea mă gândeam că ar putea fi şi de data asta gemeni (zâmbeşte). Acum am două fete şi un băiat şi sunt mândră de asta. O bucurie şi o realizare mai mare în viaţa unei femei nu există.

 

Sfaturi de la mame cu gemeni, pentru viitoare mame cu gemeni…

Tatiana, Daniela şi Oxana ne-au împărtăşit micile lor secrete, despre cum fac faţă provocărilor zilnice. Iată câteva dintre sugestiile lor!

- Nu vă panicaţi! Gândirea pozitivă ajută mereu.

- Lăsaţi-l pe tati să se implice cât mai activ. Din proprie experienţă, el poate să o facă la fel de bine ca şi mami - să schimbe scutece, să pregătească biberonul, sa facă băiţă, să iasă la plimbare etc.

- Perioada când copiii dvs. fac parte din categoria prematurilor este dură, dar se termină repede. Apoi urmează adevărata fericire.

- Niciodată nu faceţi comparaţii între copii.

- Nu uitaţi de relaţia de cuplu. Ea trebuie să funcţioneze perfect.

- Şi da! Nu uitaţi de sine!

 

Foto: fitpregnancyandparenting.com; arhiva personala