O zi din viața unei mame – fotograf: Copiii mei sunt cei care m-au motivat să aleg fotografia!

Ea este Stela Donțu. Mamă și fotograf de meserie. Are doi copii minunați – Andrei și Theodor, apropiați nu doar ca vârstă, ci și ca interese, pozne etc., iar data apropiată a nașterii lor este o întâmplare mai mult decât fericită. Cert e că Andrei și Theodor nu au nevoie de nici un cadou, odată ce se au unul pe celălalt și nu se pot sătura de joacă împreună…  Sunt mici, dar au deja caractere, sunt diferiți și neîncetat îi oferă Stelei prilejul de a le face o sumedenie de poze frumoase, pe care numai o mamă le poate face, de vreme ce știe să scoată în lumină laturile cele mai frumoase ale propriilor copii. Spune că de asta și a decis să învețe fotografia și să se pătrundă de magia ei…  Cum se împacă ambele “meserii” ne va dezvălui în proiectul “O zi din viață”.  

7.00  Ne trezim cu toții. De regulă, nu mâncăm  nimic, pentru a le reuși pe toate. Mamele știu că dimineața copiii sunt cam mofturoși, iar timpul se scurge repede și la grădiniță cum n-ai da, nu e bine sa întârziem… Copiii vor mănânca la grădiniță, iar punctualitatea totuși e o calitate care trebuie cultivată de mic!

08.00  Pornim spre grădiniță. Băieții mei au un obicei (nu știu dacă e bun sau rău), de a-și lua câteva jucării înainte să iasă din casă, inclusiv și la grădiniță. E amuzant să-i urmărim, dar îi  lăsăm să facă ravagii în lăzile cu jucării și după ce își aleg dragonii, roboții, ori mașinuțele pe care le vor, reușim să ieșim din casă… De regulă mergem cu mașina, dar câteodată ei vor plimbați, iar noi ca niște părinți care știm toate avantajele mersului pe jos, nu-i  putem refuza…  Așa a fost și azi. Între timp, aflăm ce au visat, cum au dormit și ce au de gând să facă azi la grădiniță. Într-un cuvânt ne vorbesc ca niște oameni mari! 

09.15  Îmi iau cafeaua împreună cu soțul. Este un ritual și un moment special al zilei, pentru că ne permite să facem planuri pentru ziua care abia începe. Pentru astăzi de exemplu, am câteva întâlniri deja programate. Soțul pleacă la lucru și eu mă apuc de-ale mele, atât în ce ține de gospodărie, cât și ce ține de meserie…

10.00  E ora când la noi în casa se face curat… Se strâng de la podea jucăriile uitate de cu seară de copii, se aspiră prin casă, fiindca avem un motan cu care ne mândrim tare și care e mascota familiei noastre... Îi spune Almond, și e un Scottish-Fold veritabil de mai mare dragul. Numele lui din pașaport e un pic mai complicat, dar nouă ne place, chiar îl folosim ca parolă de Wi-Fi la noi în casă. Iată că treaba e făcută, toate sunt puse la locul lor, așa că e timpul să trecem de la util la plăcut…

11.00 Deschid cartea... Nu obișnuiesc să citesc beletristică, dar iată literatura de specialitate mă captivează. Cartea pe care o citesc și totodată o studiez acum se numește “Cu dragoste despre fotografie”  Nu am răbdare s-o finisez și să încep alta...

12.00 Lecția de lectură se încheie și cartea e înlocuită de calculator. Pozele se adună cu duiumul și e tocmai timpul să mă apuc de redactarea lor, care e și ea parte din fotografie. Redactarea determină în cele din urmă stilul unui fotograf și, ca în orice profesie care ține de artă, stilul te detașează de alții și face opera ta unică… De aceea, eu consider că a fi în modă e bine, dar a avea stil e ceva de vis, e ceva superlativ!  Moda trece, stilul rămâne.

13.30 Mă grăbesc să pregătesc prânzul, pentru că… 14.00 e ora când soțul meu se întoarce de la lucru și orice femeie știe că bărbații sunt mai tot timpul flămânzi și nu trebuie să-i lăsăm să aștepte mâncarea. Dacă sunt bani în casă, femeile sunt liniștite; dacă este mâncare – sunt liniștiți bărbații. Totul e bine atunci când toate sunt făcute la timpul lor…

15.30 Întâlnirea cu prima clientă. Stabilim împreună detalii pentru ședința ce urmează să aibă loc în una din zilele următoare. Cât timp discutăm încerc să aflu cât mai multe despre ea și despre așteptările pe care le are de la mine în calitate de fotograf.

16.45  Cea de-a doua întâlnire. De data aceasta e vorba de o familie, care între timp ne-a devenit tare dragă. Sunt clienții cărora urmează să le ofer deja produsul final – un fotobook, la care am muncit multe nopți la rând: poze retușate, selectate și aranjate frumos întru-un album minunat de famile. Sper să-l savureze cu drag uitându-se la momentele pe care am  reușit să le creăm împreună. Fiecare perioadă din viață e unică și irepetabilă…

18.00 Soțul merge să aducă băieții de la grădiniță, în timp ce eu mă ocup de cină… Ajunși toți acasă ne așezăm la masă. Iubim să luăm cina împreună, pentru că de fapt e unicul moment pe parcursul zilei când stăm împreună toți patru. Mai des râdem de șotiile picilor de la grădiniţă, de felul în care se îndrăgostesc la cinci ani, de fanteziile lor copilărești în care împreună cu super-eroii lor escaladează tobogane… Copiii rămân în grija soțului, iar eu mă pregătesc, în sfârșit, de cea mai emoționantă parte a zilei.  

19.00 E ora la care, pe timp de vară, obișnuiesc să programez ședințele foto… Așa am făcut și azi, în speranța că vom fi organizați și le vom reuși pe toate fiindcă lumina înseamnă totul într-o fotografie de calitate, iar soarele apune nemilos de repede acum…

21.00 Deja obosită, dar plină de satisfacție ajung acasă... Băieţii așteaptă nerăbdători să le pregătesc baia, care e o bălăceală năprasnică în cada plină cu apă. E drept că suma din chitanța pentru apă caldă ne cam debusolează, dar puteam oare pune preț fericirii copiilor?!  Eu aș vrea să cred că le ofer copiilor mei o copilărie veselă și lipsită de griji, fiindcă scopul nostru ca părinți e să-i creștem și să-i educăm astfel încât să devină niște oameni buni și pozitivi.

21.30 Andrieș îşi aduce cartea lui de poveşti – Roșie, iar Theo pe a lui  - Albastră. După câteva minute de dezbateri, hotărâm care poveste o vom citi împreună. Întotdeauna m-a uimit felul în care memorizează copiii. Țin minte toate detaliile, toate personajele. E ceva uimitor! Totuși Dumnezeu, plantează în om niște germeni aleși!

22.00 Picii adorm și eu cu soțul, ca de obicei, ne așezăm iar în fața calculatorui pentru a face selecții, sau pentru a revizui fotografiile făcute azi. Nu e ușor să alegi pozele reușite, din considerentul că de cele mai multe ori fotograful și modelul au viziuni total diferite asupra aspectului și detaliilor… Un fotograf privește fotografia ca pe un tot întreg, modelul se privește pe sine. Fiți de accord că fiecare dintre noi s-a ciocnit cu situația când răsfoind un album, membrii familiei se încurajează reciproc referitor la cum au ieșit în poză, spunându-și că au ieșit prost, în timp ce restul exclamează: ”Wow, e super! Ești atât de fotogenică!” Oricum, din moment ce oamenii plătesc pentru serviciile fotografice, e cazul să se încreadă în gustul estetic și artistic al fotografului. Așa se întimplă peste tot în lume și poate că odată așa va fi și la noi…

23.00 În speranța că totul va fi bine și că mâine va fi o altă zi, cu noi peripeții și povești și cu alți oameni dornici de fotografii bune, ne ducem la culcare. Odihna e la fel de importată ca și lucrul și de aceea recomandăm tuturor mămicilor și tăticilor să se culce la timp, pentru că merită să traiască odihniți și lucizi și pentru că o minte  sănătoasă este într-un corp sănătos!

Foto: Stella Donţu