Nivelul fibrinogenului în timpul sarcinii este monitorizat de mai multe ori. Valorile fibrinogenului depind de trimestrul sarcinii: în primul trimestru norma este de 2,98–3,1 g/l, în al doilea – 3,1–3,3 g/l, iar în al treilea poate ajunge până la 5 g/l. Acest component al plasmei joacă un rol esențial în starea de sănătate a mamei și a fătului, astfel că abaterile de la valorile normale reprezintă un motiv pentru inițierea terapiei. Fibrinogenul crescut indică o plasmă prea densă, iar fibrinogenul scăzut sugerează o coagulare deficitară a sângelui.
Ce este fibrinogenul?
Fibrinogenul este o proteină prezentă în sânge, care influențează capacitatea acestuia de coagulare. Împreună cu trombocitele, acest component contribuie la formarea cheagurilor de sânge în cazul unei leziuni cutanate, prevenind sângerările abundente.
Fibrinogenul este produs de ficat și apoi pătrunde în sânge, unde se dizolvă. Este foarte important ca concentrația sa să se mențină în limite normale, deoarece starea sângelui matern afectează atât nutriția fătului, cât și riscul de complicații în sarcină.
Care este norma fibrinogenului?
Concentrația acestui element variază în funcție de trimestrul sarcinii. În mod natural, există o scădere ușoară la începutul sarcinii și o creștere apropiată de naștere, necesară pentru dezvoltarea normală a fătului.
În primul trimestru, plasma devine mai fluidă pentru a asigura embrionului un aport maxim de substanțe nutritive. Acesta este un period dificil, astfel că este esențial ca fibrinogenul să se mențină în limite normale: 2,98–3,1 g/l. La sfârșitul lunii a treia se finalizează formarea placentei, iar vasele cordonului ombilical se consolidează suficient, astfel că nivelul fibrinogenului începe să crească.
În al doilea trimestru, fibrinogenul ajunge la 3,1–3,3 g/l. Această creștere ușoară previne pierderile semnificative de sânge în timpul nașterii. În al treilea trimestru, fibrinogenul atinge maximul de 5 g/l, de 2–3 ori mai mult decât la femeile care nu sunt însărcinate. Această creștere pregătește corpul pentru naștere, care implică pierderi importante de sânge.
- În timpul travaliului, femeia poate pierde până la 300 ml sânge, iar în cazul unei cezariane – până la 800 ml.
- În caz de complicații, pierderea poate depăși 1 litru.
La un nivel ridicat de fibrinogen, sângele devine mai vâscos, coagularea se realizează rapid, iar pierderile de sânge sunt reduse, ceea ce are un efect pozitiv asupra sănătății femeii după naștere.
Analiza fibrinogenului în sarcină
Nivelul fibrinogenului se determină prin coagulogramă, un test extins de sânge care evaluează coagulabilitatea. Se măsoară nivelul fibrinogenului, timpul de protrombină și indicele asociat, precum și alte caracteristici.
Recoltarea se face din sânge venos. Pentru rezultate corecte, este importantă o pregătire adecvată:
- dacă femeia ia medicamente anticoagulante, tratamentul trebuie întrerupt;
- în ultimele 48 de ore, evitați alimentele grase, prăjite, conservele, mâncărurile picante și sărate;
- în ultimele 2 zile, evitați stresul, deoarece schimbările hormonale pot influența rezultatele;
- în ultimele 48 de ore, evitați efortul fizic intens;
- în ultimele 12 ore, nu mâncați nimic, se permite doar apă plată;
- în ultima oră, nu fumați, dacă aveți acest obicei.
Coagulograma se efectuează de mai multe ori în diferite trimestre pentru a evalua riscul de sângerare la naștere. Rezultatele sunt gata în 2–3 zile și trebuie interpretate de medic. La femeile însărcinate, o valoare crescută a fibrinogenului este normală. Dacă testul arată coagulare prea mare sau prea mică, se prescrie tratament.
De ce este fibrinogenul crescut?
Valorile proteinei se raportează la săptămânile de sarcină. Dacă depășesc limitele normale, reprezintă un risc pentru mamă și făt.
Fibrinogenul crescut indică plasmă prea densă. Cauzele includ:
- afecțiuni hepatice;
- toxicoză;
- deshidratare cauzată de intoxicații;
- boli infecțioase, cum ar fi gripă sau ORVI;
- traume sau necroză tisulară, cum ar fi arsuri;
- pneumonie;
- afecțiuni cardiovasculare;
- tulburări tiroidiene;
- boli cronice în faza acută;
- reumatism;
- tromboflebită;
- tumori maligne;
- stres cronic;
- muncă fizică intensă.
Aceste cauze pot fi ușoare sau grave. Creșterea fibrinogenului poate provoca tromboze, tromboflebită și embolie pulmonară, care pot fi letale. Cheagurile se pot forma nu doar în sistemul circulator matern, ci și în vasele placentei, ceea ce poate duce la hipoxie fetală și malformații.
Pentru diagnosticarea trombozei se poate efectua testul D-dimer, un produs de degradare a fibrinei, care apare după dizolvarea cheagului.
Depășirea fibrinogenului peste 6 g/l poate provoca:
- încetarea dezvoltării fătului;
- avort;
- încetarea evoluției sarcinii;
- decolare de placentă;
- naștere prematură.
Tratamentul se efectuează imediat în cazul valorilor ridicate.
De ce este fibrinogenul scăzut?
Un nivel scăzut al proteinei apare rar, ceea ce este pozitiv, deoarece coagularea redusă a sângelui în sarcină este extrem de periculoasă. Sângerările în timpul nașterii sunt greu de controlat, existând risc crescut de deces al mamei.
Fibrinogenul scăzut este periculos și pentru copil, putând cauza desprinderea placentei, hemoragie intrauterină și hipoxie fetală.
Cauzele fibrinogenului scăzut includ:
- toxicoză tardivă;
- deficiențe de vitamina B12 sau vitamina C;
- afecțiuni hematologice;
- boli hepatice, inclusiv hepatită sau ciroză;
- coagulare intravasculară diseminată (sindrom DIC);
- traume sau arsuri;
- intervenții chirurgicale recente;
- intoxicații;
- imunitate scăzută;
- epuizare datorată unei alimentații neechilibrate.
Reducerea fibrinogenului poate indica și hipofibrinogenemie, o afecțiune congenitală sau dobândită, în care proteina fie nu se produce, fie este insuficientă pentru funcționarea normală a sistemului circulator. Nivelul poate scădea până la 1–1,5 g/l.
Cauzele hipofibrinogenemiei dobândite în timpul sarcinii includ desprinderea placentei, moartea intrauterină a fătului sau pătrunderea lichidului amniotic în sânge.
Metode de normalizare a fibrinogenului
Cu cât abaterea de la normă este mai mică, cu atât tratamentul este mai simplu și mai rapid. Detectarea precoce a creșterii sau scăderii fibrinogenului reduce riscul de complicații. Persistența patologiei poate duce la avort sau oprirea dezvoltării fătului.
Tratamentul este supravegheat de hematolog, iar ginecologul monitorizează sarcina. Femeia trebuie să efectueze periodic investigații, incluzând coagulograma și ecografia organelor pelvine, pentru a evalua dezvoltarea fătului și a preveni riscurile.
Terapia nu este eficientă fără identificarea cauzei deviației fibrinogenului. Se recomandă teste suplimentare:
- analize clinice de sânge;
- dopplerografie pentru evaluarea stării vaselor;
- ecografie a organelor interne;
- CT sau RMN (doar la indicație medicală).
După identificarea cauzei, se inițiază tratamentul. Odată eliminată cauza, nivelul fibrinogenului revine la normal. Dacă cauza nu este identificată, pentru scăderea proteinei se prescriu anticoagulante, iar pentru creștere – coagulante.
Femeia trebuie să evite stresul și efortul fizic, să doarmă cel puțin 9 ore pe noapte. În caz de sânge vâscos, este recomandată hidratare abundentă, inclusiv suc de mesteacăn, precum și consumul de alimente care subțiază plasma:
- citrice;
- sfeclă, roșii, castraveți, dovlecei;
- căpșuni, zmeură;
- fructe de mare.
Unele alimente trebuie consumate moderat pentru a evita reacțiile alergice. Pentru îngroșarea sângelui se recomandă cartofi, banane, hrișcă, cereale și nuci.
Remediile populare nu trebuie utilizate fără consult medical.
