Laringita acută și cronică: simptome, tratament și prevenție odoras.md

Laringita reprezintă inflamația mucoaselor laringelui, care poate apărea independent sau ca urmare a altor afecțiuni, inclusiv diverse infecții. Mucoasele se umflă și se înroșesc, apare senzația de uscăciune, tusea „lătrătoare” și disfonia, putând chiar să dispară vocea. Dacă inflamația se extinde la țesuturile vecine ale traheei, boala se numește laringotrahietă.

Boala poate fi acută sau cronică. Atât adulții, cât și copiii sunt expuși riscului de laringită, dar, în general, prognosticul este favorabil. Totuși, lipsa tratamentului sau tratamentul incorect poate transforma forma acută în cea cronică.

Diagnostic

În majoritatea cazurilor, diagnosticul se stabilește prin examen medical realizat de pediatru sau terapeut. Medicul colectează anamneza, examinează laringele, corzile vocale și ganglionii limfatici. Este obligatorie auscultația și determinarea frecvenței respiratorii. Dacă este necesar, se poate efectua laringoscopia pentru a evalua natura procesului inflamator și gradul de îngustare al laringelui.

Pot fi necesare și investigații de laborator:

analiza completă a sângelui,
proteina C reactivă,
examinare bacteriologică a secrețiilor pentru identificarea agentului patogen.

În funcție de cauze și de starea pacientului, medicul stabilește forma laringitei: acută sau cronică.

Laringita acută

Se caracterizează prin debut brusc și evoluție rapidă a simptomelor:

modificări ale vocii (răgușeală, huschiere);
la copii, poate apărea creșterea frecvenței respiratorii, adoptarea unei poziții forțate (șezând cu trunchiul înclinat înainte), retracția intercostală și supraclaviculară la respirație;
senzație de uscăciune în gură și iritație;
stare generală de rău și febră de până la 37,5 °C.

Forma acută durează, de obicei, 2-3 săptămâni și este cea mai frecventă, fiind cauzată în mare parte de infecții virale: virusuri respiratorii sau gripă (până la 70% din cazuri).

Alte cauze ale laringitei acute

Infecții bacteriene: Haemophilus influenzae tip B, Staphylococcus aureus (MRSA), streptococ beta-hemolitic, Moraxella catarrhalis, micoplasme, tuse convulsivă și altele;
Traumatisme: leziuni fizice ale mucoasei sau fonotraume cauzate de țipete puternice sau cântat;
Reacții alergice: polen, alimente, medicamente, cosmetice, mușcături de insecte, contact cu animale etc.

Factori de risc

Fumatul, consumul de droguri;
Utilizarea profesională a vocii;
Respirația pe gură;
Scăderea imunității, ca urmare a bolilor sau a terapiei prelungite cu antibiotice ori corticosteroizi;
Administrarea unor medicamente, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie pentru hipertensiune, bisfosfonați, diuretice, antihistaminice și anticolinergice;
Reflux gastroesofagian (GERD) – acidul gastric irită mucoasa;
Expunerea la frig, aer uscat sau poluat;
Stres puternic sau suprasolicitare emoțională.

Forme de laringită acută

Catarrală: inflamația se limitează la mucoasă, debut brusc, frecvent în context infecțios;
Edematoasă: afectează ligamentele, mușchii și țesuturi profunde, apărând în alergii severe sau infecții;
Flegmonoasă: afectare purulentă a mucoasei, mușchilor și ligamentelor laringelui, cu febră și dificultăți respiratorii severe;
Infiltrativă: înroșire puternică, edem și posibile depuneri pe mucoasă.

Simptome comune

Tuse uscată și persistentă;
Disfonie, răgușeală sau afonie;
Dificultăți la înghițire și senzație de corp străin;
Dispnee în cazuri severe;
Mâncărime în gât.

Particularități la copii

Copiii între 6 luni și 4 ani pot dezvolta „fals croup” (laringotraheită obstructivă), mai ales în context viral. Semnele includ:

Edem brusc al laringelui, voce aproape absentă, de obicei noaptea;
Respirație șuierătoare și tuse „lătrătoare”;
Creșterea frecvenței respiratorii și retracție intercostală;
Cianoză a mucoaselor și unghiilor.

Atacul poate dura câteva ore și necesită intervenție medicală imediată.

Tratament

Măsuri generale pentru forma acută:

Odihnă vocală (măsura igienei vocii);
Umidificarea aerului (60-70%) și inhalarea cu ser fiziologic 0,9%;
În caz de inflamație severă – corticosteroizi, administrare locală sau sistemică;
Antiseptice locale sub formă de pastile, spray-uri sau gargară;
Antibiotice doar pentru forme bacteriene, după identificarea agentului patogen;
Tratament specific pentru forme fungice sau cauzate de reflux;
Tratament urgent pentru forme alergice severe.

Laringita la gravide

Forma infecțioasă poate fi periculoasă pentru făt. Majoritatea medicamentelor standard nu sunt recomandate în sarcină, astfel că terapia trebuie coordonată cu medicul.

Complicații posibile

Transformarea în laringită cronică;
Obstrucția căilor respiratorii superioare, necesitând intervenție medicală de urgență;
Extinderea inflamației la trahee, bronhii și plămâni;
Pierderea timbrului normal al vocii;
Flegmone sau abcese purulente în zona gâtului.

Laringita cronică

Poate apărea după o formă acută sau datorită altor factori. Pacienții prezintă iritație și senzație de uscăciune în gât, oboseală vocală rapidă, tuse uscată sau productivă.

Cauze principale

Tratament incorect al formei acute;
Infecții secundare (rinite, sinuzite, adenoidite, faringite);
Suprasolicitarea corzilor vocale sau iritarea acestora;
Cariile dentare;
Patologii gastrointestinale;
Infecții frecvente ale căilor respiratorii superioare.

Tipuri de laringită cronică

Catarrală: mai ușoară decât forma acută, necesită tratament;
Hipertrofică: creșterea țesutului epitelial al laringelui, cu senzație de nod în gât și dificultăți vocale;
Atrofică: subțierea mucoasei și acumularea de secreții groase, rar întâlnită la copii.

Tratament

Poate fi conservator sau chirurgical. Se elimină factorii de menținere a inflamației, se respectă igiena vocală, se administrează medicamente (antitusive, antibiotice, antiinflamatoare). Pacienții trebuie să evite fumatul, alcoolul și alimentele iritante. Se recomandă băuturi calde, fizioterapie și inhalări. În cazuri grave se poate interveni chirurgical pentru îndepărtarea zonelor patologice. Tratamentul poate implica și specialiști alergologi, foniatri, imunologi sau cardiologi.

Contagiozitatea

Depinde de cauză. Dacă boala este virală sau bacteriană, pacientul poate fi contagios 3–7 zile. Dacă este cauzată de frig sau suprasolicitarea corzilor vocale, nu există risc de infectare.