Meningita reprezintă un pericol real, capabil să ucidă în doar câteva ore. Iată ce este, de fapt, această boală și care este singura modalitate dovedită de a vă proteja pe voi și pe copiii voștri.
Ce este meningita și cât de periculoasă poate fi
Meningita nu este o singură afecțiune, ci un întreg grup de boli, iar nu toate au origine infecțioasă. Termenul în sine desemnează inflamația membranelor care învelesc creierul.
Cel mai frecvent se întâlnesc meningitele de origine virală. Acestea pot fi provocate de virusul gripal, de rujeolă, de oreion, de virusurile herpetice (inclusiv virusul varicelei) și de HIV.
Pe lângă virusuri, inflamația membranelor cerebrale poate fi provocată de bacterii (despre care vom vorbi în continuare), de ciuperci (criptococi, histoplasme, blastomicete, coccidioide) și chiar de paraziți unicelulari (amibe).
Meningitele neinfecțioase pot fi cauzate de boli oncologice și autoimune (precum lupusul eritematos sistemic), de administrarea anumitor medicamente, de traumatisme craniocerebrale și de intervenții chirurgicale pe creier. Astfel de cazuri sunt însă rare.
Așa cum se poate observa, meningitele sunt extrem de diferite între ele. Toate sunt periculoase, însă în grade diferite: de la forme „ușoare" ale bolii, care trec în decurs de o săptămână fără un tratament special, până la forme severe, capabile să ucidă în 1-2 zile sau chiar în câteva ore.
Cea mai periculoasă formă de meningită
Cea mai periculoasă formă de meningită este cea bacteriană. Nici acesta nu este un grup omogen de boli. Agenții patogeni pot fi pneumococii, streptococii de grup B, bacilul Haemophilus influenzae sau meningococul.
Cea mai periculoasă este meningita meningococică, iar în mod special forma sa generalizată — sepsisul meningococic (meningococcemia).
Meningococul se transmite pe cale aeriană. Se poate îmbolnăvi orice persoană, însă grupul de risc crescut include copiii de vârstă preșcolară, elevii și tinerii. Pentru infectare este necesar, de regulă, un contact apropiat și de lungă durată.
Cel mai ușor se poate contracta meningococul de la membrii familiei sau în locuri cu aglomerări mari de oameni, unde se află persoane bolnave. Totuși, infectarea cu meningococ nu oferă o garanție sută la sută că persoana respectivă se va îmbolnăvi de meningită. Unii oameni devin purtători. Aceștia nu prezintă simptome, iar infecția poate fi depistată doar în urma unei investigații medicale. Cu toate acestea, de la ei se poate contracta boala. La unii pacienți, infecția se manifestă sub formă de nazofaringită — o inflamație la nivelul nasului și al faringelui.
Este posibil să te îmbolnăvești dacă ieși fără căciulă?
Există o greșeală de gândire foarte răspândită: „după, înseamnă din cauza". Oamenii au observat că bolile apar adesea după o răcire a organismului. De aici, concluzia (greșită) că frigul ar fi cauza bolii. Orice medic infecționist contemporan vă va explica faptul că acest lucru nu este adevărat. Frigul nu este cauza răcelii, iar răcirea capului nu este cauza meningitei meningococice. Temperatura scăzută poate doar să slăbească apărarea imunitară și să faciliteze pătrunderea agentului patogen în organism. Însă, fără un contact real cu infecția, îmbolnăvirea nu se produce.
Cum poate fi recunoscută meningita la un copil
De la momentul infectării până la apariția primelor simptome pot trece între 2 și 10 zile, în medie 4 zile. Printre simptome se numără: temperatură ridicată, dureri de cap, vărsături, rigiditate a mușchilor gâtului (copilul stă culcat, cu capul dat pe spate, iar flectarea gâtului înainte, astfel încât bărbia să atingă pieptul, este imposibilă), fotofobie, confuzie și, uneori, o erupție hemoragică. În cel mai grav caz, apar convulsii, comă, iar totul se încheie cu decesul pacientului.
Simptome asemănătoare pot apărea și în cazul meningitelor provocate de alți agenți patogeni. Un diagnostic precis poate fi stabilit doar în urma analizei lichidului cefalorahidian.
La un sugar, crește temperatura, micuțul devine neliniștit sau, dimpotrivă, apatic, somnolent, și mănâncă prost. Există un semn caracteristic — în cazul meningitei meningococice, fontanela se bombează. Toate acestea reprezintă motive pentru a solicita imediat asistență medicală.
În cazul meningococcemiei sau al sepsisului meningococic, apare febra, mâinile și picioarele devin reci, apar dureri puternice la nivelul mușchilor, articulațiilor, pieptului și abdomenului, iar pe piele apar pete de culoare violet-închis.
Cum se tratează această boală
Pacientul trebuie dus cât mai rapid la spital, pentru a i se administra tratament cu antibiotice. Totuși, chiar și în cazul unui tratament inițiat prompt, apar frecvent decese și complicații care duc la invaliditate.
Rata de mortalitate în cazul meningitei meningococice este de aproximativ 10-15%, iar în cazul sepsisului meningococic (meningococcemiei), de cel puțin 40%, moartea survenind, în acest din urmă caz, într-un interval cuprins între câteva ore și câteva zile, iar în cele mai grave situații, aproape că nu mai poate fi întreprins nimic eficient.
Cum vă puteți proteja pe voi și pe copiii voștri
Singura metodă eficientă de prevenire a meningitei meningococice este vaccinarea.
Vaccinurile antimeningococice există de peste 40 de ani. Niciunul dintre ele nu este universal și niciunul nu previne infecția în proporție de 100%, însă vaccinurile moderne oferă un nivel suficient de ridicat de protecție.
Vaccinarea copiilor poate începe de la vârsta de 9 luni. Se pot vaccina atât copiii, cât și adulții.
Ne amenință o epidemie de meningită meningococică?
Meningococul poate, într-adevăr, provoca epidemii. De exemplu, în fosta URSS au existat două valuri epidemice: în perioada 1930-1940 și în perioada 1969-1973. În trecut, răspândirea agentului patogen era favorizată de aglomerările mari de oameni, de condițiile precare de igienă, precum și de lipsa antibioticelor și a vaccinurilor.
În prezent, în majoritatea țărilor lumii, meningita meningococică apare sub formă de cazuri izolate sau focare mici. De exemplu, potrivit unor date, prevalența meningitei bacteriene în țările occidentale este de 3 cazuri la 100.000 de locuitori. Meningitele virale sunt întâlnite de trei ori mai frecvent. În lumea actuală, o epidemie globală de meningită este puțin probabilă.
