Aliona Vasileauscas: O femeie nu trebuie să uite de sine

Istoriile femeilor despre care am scris în această revistă sunt foarte diferite. Unele palpitante, altele zbuciumate. Sunt şi poveşti de viaţă unde drumul către succes nu a fost completat mereu cu dragostea şi susţinerea celor din jur. Este şi cazul Alionei Vasileauscas, femeia şi mama care a mers către lauri  parcurgând un drum spinos, plin de obstacole, dar care a reuşit. Are o poveste plină de poveţe, pe care i le-a dat viaţa. A învăţat din fiecare pas greşit şi a canalizat acţiunile făcute în direcţia corectă. După două divorţuri, din care a învăţat că nici banii, nici iubirea nu îţi aduc fericirea, daca nu le îmbini armonios, Aliona se poate mândri cu două realizări mari şi importante în viaţa ei - fiica Diana, care la 15 ani este studentă la Vilnius, şi  Centrul de Medicină Estetică “Epicenter Impuls”.

Copilăria mi-a deschis uşile spre lumea frumosului

M-am născut într-o familie simplă, cu un nivel mediu de trai, în care femeile deţineau majoritatea. Era perioada când, prin definiţie, o femeie bună era cea care ştia să menţină căldura şi curăţenia într-un cămin, să aducă pe lume copii şi să aibă o gospodărie bine pusă la punct. Noi eram patru surori în familie şi eu, fiind cea mai mare, am avut majoritatea treburilor casnice pe seama mea, dar şi cea mai puţină atenţie. Probabil, asta m-a determinat să cred că splendoarea unei femei adevărate are o altă dimesiune şi un alt caracter şi atunci m-am retras într-o lume a cărţilor şi a vieţii pictate de filele acestora. Acolo am găsit o altfel de realitate decât cea pe care o trăiau surorile mele mai mici, dar care îmi demonstra tot mai mult că sunt diferită de lumea în care m-am născut.

Aveam aspiraţii mari, posibilităţi puţine, iar imaginaţie cât nu poate încăpea într-un căpuşor de adolescent. La 13 ani, am decis să schimb ceva, să dau frâu liber firii creative. Primul meu make up, o nuanţă de albastru pal, l-am experimentat în clasa a VII-a, la fel ca şi prima încercare de a-mi schimba culoarea părului cu ajutorul peroxidului de hidrogen, cumpărat din farmacie. Acum sună bizar, dar atunci a fost modalitatea de a mă afirma, de a nu mă conforma rigorilor timpului şi de a porni inconştient spre visul, devenit astăzi realitate. Plimbările în aer liber îmi permiteau să visez şi să îmi pictez viitorul, pe care mi-l imaginam frumos, în lumea artei. După ce am absolvit şcoala, am intrat la facultate, iar dorinţa de a picta mi-a purtat paşii la şcoala de pictură, pe care am absolvit-o în paralel cu studiile de bază.

Visul meu fost întrerupt de iluzia unei iubiri

Eram convinsă de faptul că dragostea îţi dă aripi, te înalţă şi te face mai puternic. Asta citisem în cărţi şi asta aşteptam să se întâmple şi în viaţa mea. La 19 ani l-am întâlnit pe viitorul meu soţ care credeam că era marea dragoste a vieţii mele. M-am căsătorit fără prea multe ezitări, dorind să simt cum este să planezi din iubire, dar aripile mi s-au frânt chiar din primele zboruri. La insistenţa soţului, am lăsat învăţătura şi m-am dedicat vieţii de familie, care, ulterior, s-a dovedit a fi departe de concepţiile mele despre un cămin fericit. M-am îndrăgostit de iluzia unui bărbat, aşa cum mi l-am imaginat eu şi în care am vrut să cred, dar, după opt ani, m-a lăsat în stradă, cu un copil în braţe şi cu multe regrete în urma unei iubiri distrugătoare. Greutăţile prin care am trecut în tot acest răstimp mi-au tăiat aripile şi orice avânt, dar în schimb m-au făcut mai puternică. A urmat o perioadă de noi încercări. Închiriam o cameră mică, în care abia de era loc pentru două suflete. Aveam două servicii şi ajungeam acasă la ora patru dimineaţa. La ora opt îmi duceam deja fiica la grădiniţă. Nu am încetat însă niciodată să fiu MAMĂ.

Banii în schimbul unei poveşti de dragoste  

Ca şi orice femeie şi mamă îmi doream un bărbat alături, care să mă protejeze şi să mă scutească de unele griji şi care să fie un tată bun pentru fiica mea. Atunci am luat decizia să fac abstracţie de sentimentele care m-au dus la pierzanie prima dată şi să acţionez la fel ca multe femei moderne, adică (nu mi-i ruşine să recunosc acest lucru) să mă mărit din interes. M-am gândit că dragostea va veni cu timpul, dacă voi avea alături un bărbat care să îmi satisfacă necesităţile pe plan material şi alături de care să mă pot bucura de viaţă. Aşa am ajuns să fiu soţie pentru a doua oară, încredinţând viitorul meu şi al copilului meu în mâinile unui bărbat bine asigurat, mai în vârstă decât mine cu 30 de ani. Dar, peste doi ani, am realizat că nici banii şi nici luxul nu îţi aduc fericirea. De cele mai multe ori, plata pentru o viaţă mai bună este libertatea. Îmi doream să revin din nou în acel apartament mic, doar să fiu din nou liberă, să iau propriile decizii în ceea ce priveşte viitorul meu şi al fetiţei mele.

Acum ştiu sigur - căsătoriile din dragoste oarbă, ca şi cele din interes, sunt sortite eşecului. O femeie trebuie să se căsătorească din dragoste, dar, totodată, să fie conştientă de ce poate să ii aducă viitorul. După al doilea divorţ, am ajuns exact acolo de unde pornisem, dar... aveam trăită o lecţie de viaţă. Astfel am reuşit să-mi cunosc propria persoană şi să pot merge înainte fără regrete. Au dispărut iluziile şi a început lupta cu morile de vânt din realitatea deloc îngăduitoare a unei mămici singure.

Fără iluzii spre succes

Mi-am concentrat toată atenţia asupra fetiţei mele şi asupra propriei persoane. În sfârşit, puteam să fac ceea la ce visam încă din copilărie – să păşesc în lumea frumosului. Am urmat câteva cursuri de cosmetologie care mi-au permis să mă dedic domeniului în care orice femeie se simte deosebită. Am deschis un centru de medicină estetică, în care activam în calitate de director, dar şi de cosmetolog, proces care îmi aducea nu doar satisfacţie, ci şi noi idei de dezvoltare a serviciilor prestate. Şi pentru că orice lucru făcut cu entuziasm aduce rezultatele dorite, în doar un an am ajuns să am şapte angajaţi şi un număr destul de impunător de clienţi. Privind în urmă, recunosc faptul că nu a fost uşor. Am avut şi momente mai grele, am făcut şi greşeli..., dar toate acestea m-au motivat să merg mai departe. Peste cinci ani, am crescut suficient ca să deschidem un al doilea centru de medicină estetică şi să fiu mândră că am o echipă puternică de profesionişti. Şi pentru că sunt adepta unei concurenţe sănătoase, am ştiut să recunosc când nu     m-am ridicat la nivelul aşteptărilor mele şi ale colectivului, dar niciodată nu am renunţat să caut ce-i mai bun pentru clienţii mei. Am învăţat de la concurenţi să evit greşelile şi să mă perfecţionez, precum şi faptul că succesul afacerii se bazează pe relaţiile de încredere şi susţinere în colectiv. Da, sunt director, dar sunt şi o colegă care vrea să ofere şansa fiecărui angajat al centrului să fie mai bun, prin ideile sale inovative şi prin perseverenţă.

Secretul unei afaceri de succes nu sunt întotdeauna banii

Nu vreau să mint spunând că poţi face o afacere de succes fără investiţii. Dar, în acelaşi timp, vreau să menţionez că multe afaceri de milioane falimentează fără o concepţie şi o idee bine pusă la punct. Eu am ştiut de când m-am lansat ce bani am pentru a începe afacerea, ce vreau să obţin şi ce vreau să ofer clienţilor. Asta mă face să fiu mereu în căutare. Lunar, vizitez expoziţiile specializate sau merg la cursuri de perfecţionare atât în ţară, cât şi peste hotare. Iată de ce „Epicenter Impuls” oferă servicii unice şi de durată, pe care le-am perfecţionat şi le-am pus la dispoziţia clienţilor în cel mai accesibil mod. Oricine doreşte să  şteargă de pe tenul său urmele a 10-15 ani, fără intervenţii chirurgicale şi fără pericol pentru sănătate, o poate face la noi, cu cele mai noi utilaje în domeniu. Am încercat să mă concentrez nu doar pe inovaţii, dar şi pe confort şi necesităţile femeilor moderne. Astfel, propun servicii combinate pentru clienţii noştri, care sunt mereu în lipsă de timp. Şi fiţi siguri, dacă vor apărea noi servicii în domeniul medicinii estetice moderne, pe toate le veţi găsi la ”Epicenter Impuls”.

Viitorul copilului meu depinde de cariera mea

Când am pornit afacerea, Diana avea şapte ani. Întrucât primii ani sunt foarte importanţi în formarea copilului ca personalitate, nu l-am neglijat şi nu l-am „uitat” pe bancheta din spate în timp ce eu mergeam la întâlniri de afaceri. Asta chiar dacă acea perioadă a fost foarte dificilă pentru mine. Astfel, ziua făceam planuri de afaceri, selectam personal, căutam locul perfect, luptam cu birocraţia, iar seara ieşeam în parc la plimbare, petreceam ore bune împreună, discutam, găteam. Pe toate acestea le făceam împreună. Am învăţat să împart timpul între serviciu şi copil. Dar a fost o perioadă grea. Îmi dădeam seama că nu voi putea să lupt la nesfârşit pentru a face faţă tuturor provocărilor şi, din păcate, ajutor nu aveam de la nimeni. Pe de altă parte, eram conştientă că îi voi putea oferi un viitor asigurat fetei mele, doar dacă afacerea mea va prospera. Ca să mă pot concentra asupra muncii în cea mai mare parte a zilei, iar seara să mă pot dedica doar copilului meu, am făcut un program structurat pe care încercam să-l respect cu stricteţe. Am înscris-o pe fetiţa mea la mai multe activităţi extraşcolare, astfel încât ea să nu-mi simtă lipsa şi o luam acasă atunci când încheiam şi eu ziua de muncă. Iniţial, îmi era frică să nu îmi scape ceva în relaţia dintre noi două, dar implicarea ei în diferite domenii i-a lărgit orizonturile şi i-a călit caracterul. A devenit mult mai independentă şi responsabilă. La 13 ani, am luat împreună decizia ca Diana să-şi continue studiile în Letonia. Nu a fost o hotărâre uşoară, dar acum, după doi ani, sunt bucuroasă să-mi văd fiica fericită şi cu un viitor mult mai bine conturat, decât l-ar fi avut aici. La Vilnius, ea studiază şi se dezvoltă intelectual, iar eu am grijă ca atunci când vine în vacanţă să nu-i lipsească nimic, în special atenţia mea. Mai mult, ca să depăşim depărtările, vorbim zilnic pe skype, iar relaţia noastră a devenit şi mai specială, mai trainică. Ea este mult mai sigură pe forţele proprii şi mai deschisă faţă de mine, decât atunci când aveam mici neînţelegeri din cauza temelor pentru acasă. În plus, aici Diana avea o reuşită şcolară medie, în timp ce în Letonia, deşi învaţă în două limbi străine pentru ea (engleză şi letonă), este printre primii din clasă. Contează foarte mult să-i poţi oferi copilului o educaţie calitativă şi eu consider că prin decizia de a o trimite pe Diana la învăţătură la Vilnius anume asta am făcut. Când copilul este mereu alături, deseori în relaţia părinte – copil intervine rutina, iar distanţa şi responsabilităţile pe care şi le asumă el aflându-se departe de casă, nu pot decât să intărească acea relaţie care s-a format în cei şapte ani de acasă.

O femeie nu trebuie să uite de sine

Femeia a fost creată nu doar ca să fie o continuitoare a neamului, să nască copii şi să îi educe. Femeia a fost creată ca să fie iubită de bărbat şi de copii. Ea trebuie să fie o alinare pentru privirile bărbatului şi nu contează dacă are 25 sau 45 de ani. Când o femeie are grijă de sine, ea se simte mai bine şi toate în jurul ei capătă o notă pozitivă. Din păcate, multe femei de la noi au grijă să treacă pe la saloanele de înfrumuseţare doar până la măritiş. Dar oare bărbatul care a decis să fie alături de tine, nu ar vrea să te vadă la fel de îngrijită mereu? A fost el oare de acord să te vadă aranjată şi machiată doar când mergeţi la o nuntă sau cumătrie? Şi copiii se simt mândri când colegii sau prietenii le spun că au o mamă foarte frumoasă. Frumuseţea exterioară este deseori cea mai bună armă în combaterea stresului şi de multe ori o vizită la salon îţi aduce o bucurie mai mare şi mai de durată decât o curăţenie generală în casă, de care a doua zi nici pomină.

Formula frumuseţii este foarte simplă şi uşor de respectat. O alimentaţie raţională, minimum opt ore de somn şi un program bine stabilit, care să permită planificarea activităţilor în aşa fel încât să rămână timp şi pentru propria persoană.

O femeie de succes trebuie să fie în primul rând femeie! Ea trebuie să se bucure de viaţă, de familie, de copii. Fără aceste bucurii, orice succes îşi pierde din valoare la o anumită etapă. Şi când o femeie reuşeşte să combine perfect cariera cu viaţa personală, astfel încât ele să se completeze, atunci este cu adevărat de succes.

Am multe planuri pentru viitor, dar nu aş vrea să vorbesc prea mult despre asta. Despre realizări este mai bine să vorbeşti după ce le-ai obţinut. Sigur că mai vreau un copil şi sunt pregătită atât spiritual, cât şi material ca să mă dedic unui omuleţ micuţ. După mai multe eşecuri pe plan emoţional, m-am implicat mai mult în domeniul profesional, dar acum a venit momentul când îmi doresc un nou ”proiect” pe plan familial. Vreau să mă îndrăgostesc, să fiu iubită, să simt iar emoţiile sarcinii şi să reintru în rolul de proaspătă mămică.

Text de: Natalia Bodiu

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 1 (3) din 2014