Gabriela şi Iulina-Isabella - fericirea familiei Galben

Ea are astăzi cu totul alte dimensiuni, dar şi alte priorităţi, decât acum cinci ani, când a apărut pe una din coperţile revistei „Odoraş”. Acestea au „crescut” odată cu Gabriela şi Iulina - Isabella, care din două micuţe dulci, s-au transformat în adevărate domniţe... Şi doar mama lor, Carolina, a păstrat acelaşi zâmbet şi aceeaşi ţinută de adolescentă... Împreună formează un trio de nedespărţit, după cum au recunoscut chiar ele.

Discuţia noastră a fost mai plină, mai interesantă şi mai dinamică decât m-am aşteptat, or, doi copii de şase, respectiv 11 ani, în care s-a investit multă dragoste şi multă ştiinţă, pot fi nişte interlocutori perfecţi, iar pe alocuri te pot lăsa şi fără replică. 

Gabriela este dezinvoltă, sigură pe sine şi pe ceea ce spune. Capul îi roieşte de multe idei, prea multe aşi spune eu pentru o elevă de clasa a IV-a. Frapează prin sinceritate şi agerime. Zâmbeşte:

„Sinceritatea este doar unul din punctele mele forte. Dacă ar fi să îmi fac o caracteristică mie însumi, pot spune că sunt o persoană dinamică, şi chiar perseverentă. Mai exact, nu îmi place să las lucrul pe jumătate făcut. Asta am văzut că fac părinţii mei, asta fac şi eu. Nu îmi place necunoscutul. De obicei, mă bazez pe ceea ce ştiu, aşa sunt eu.

Mă aflu în pragul adolescenţei şi pentru a păşi frumos în ea, am început să îmi dau tot mai multe întrebări, şi tot eu să caut răspunsuri, legate de mine, de familie, de viitor. Mama spune că am ajuns la o vârstă când comunicarea dintre noi două devine mai dificilă. Posibil e din cauza faptului că răspunsuri la întrebările mele, ea nu le mai găseşte în enciclopedii şi dicţionare. Însă, până să trec de la copil la adolescent,  mai profit de timp liber şi trag câte o raită cu sora pe la tobogane. Totuşi, copilăria e o vârstă care nu se mai întoarce.

Modul meu de gândire este unul mai strategic. Se datorează educaţiei pe care am primit-o acasă, de la părinţi, şi desigur de la buneii mei, Aşi mai adăuga aici şi lecţiile de dezvoltare personală, în special cele marca Clever Children pe care le-am făcut în ultimii ani. Datorită faptului că familia mea mi-a oferit mereu ce e mai bun, astăzi sunt ceea ce sunt şi gândesc aşa cum gândesc.

La şcoală îmi plac toate materiile şcolare, dar o atenţie deosebită acord limbii române, mai ales acum când sunt în prag de olimpiadă şcolară. După limba româna, următoarele în lista mea de preferinţe aşi pune matematica şi desenul.      

Viitorul mi-l văd în politică. Vreau să devin om mare, posibil, preşedinte. Pentru mine, preşedinte este persoana pe care toată lumea o cunoaşte şi care face bine ţării. Dacă eu aşi fi acum şeful statului, cred că aşi schimba totul în ţara asta – drumurile, salariile, condiţiile de trai a oamenilor, într-un cuvânt, totul! Liderul politic care îmi place şi pe care îl urmăresc des este, B. Obama, preşedintele SUA. Ştiu că pentru ca să ajung la nivelul lui, trebuie să muncesc foarte mult. Deja mi-am făcut şi o traiectorie – după clasa a noua posibil voi merge în România la colegiu, apoi voi face studii la universitatea  ULIM  iar eventual un masterat la Oxford. De fapt, cred că voi absolvi mai multe facultăţi. Sunt gata să renunţ la ieşiri în oraş, la distracţii, la familie. Cred că e mai bine să îţi faci o carieră, apoi o familie.

Toate aceste idei nu le-am luat de undeva... Nimeni nu m-a învăţat să fiu aşa... Simt eu că felul meu de a fi e cel mai corect şi  cred că sunt unica care vede lucrurile aşa...

Am foarte mulţi prieteni, dar nici unul din ei nu este interesat de poltică. Lor le plac gageturile de ultimă generaţie, fashion-ul, şi hand made-ul. Cei drept, în ultimul mă împlic şi eu. Acum la modă sunt brăţările din elastic şi eu le fac cu plăcere atunci când am inspiraţie şi timp liber.

Dacă mi s-ar cere să renunţ la politică, cred că aşi face-o în favoarea studiilor în economie. Mi-ar plăcea să lucrez la bancă. Acum doi ani, banii nu mă înteresau delor. Însă datorită cursului de educaţie financiară, organizat de centrul de dezvoltare personală „Ingenium”, am înţeles care este adevărata valoare şi putere a banului, de aceea, ori de câte ori merg la cumpărături cu mama, ajungem să discutăm orice lucru cumpărat, despre faptul dacă este el necesar familiei noastre sau nu.” 

Mezina familiei Galben, Iulina- Isabella este o fetiţă iubitoare, gingaşă

Atrage prin sinceritate cu uşurinţă pe orcine, prea sinceră pe alocuri, găseşte limbă comună cu toţi, sensibilă şi grijulie. Este foarte bună la suflet, iar aceasta atrage după sine dragostea tuturor persoanelor care o cunosc. Îi place când I se acordă multă atenţie şi afecţiune, deoarece şi ea la rândul său dăruieşte acelaşi lucru. Este diplomată ştie  să facă complimente celor dragi, mai ales atunci când este vorba de ţinută, deoarece este pasionată de modă şi de tot cee e frumos. Iar plăcea să meargă cu mama la salon ori de câte ori are posibilitatea. Pentru Iulina aspectul exterior are prioritate. Când merge la grădiniţă îşi alege ţinuta, care trebuie să fie neapărat o rochiţă, chiar şi când timpul dictează alte condiţii. În gentuţă are mereu cele necesare: parfum, ruj, şerveţele umede, ochelari de soare.

Iulina ţine pasul cu sora, mai mare. Estel la fel de ambiţioasă şi stăruitoare. Şi doar vârsta o impiedică să o devanseze pe Gabriela în idei şi teorii despre viaţă. Însă îi face concurenţă în ceea ce priveşte treburile casei...

„Îmi place să o ajut pe mama. Stau pe lânga ea atunci când mama face mâncare. Am învăţat şi eu să gătesc salate, sucuri. Ce mai fac prin casă? Fac ordine, strâng lucrurile împrăştiate de mine, spăl vesela, sting lumina. Mama îmi spune mereu că sunt cuminţi acei copii care îşi ajută părinţii. Iar mie îmi place să fiu cuminte, să fiu bună la inimă. I-am spus mamei că vreau să o ajut şi la centrul  educaţional pentru copii pe care îl va deschide foarte curând . Eu, de mică merg împreună cu mama şi cu Gabriela la diferite centre, unde am cunoscut foarte mulţi copii şi am învăţat să fac diferite lucruşoare cu mina mea: bijuterii, ilustrate. Unele din ele, mama le-a păstrat, altele le-am dăruti buneilor, rudelor şi prietenilor de familie.

La grădiniţă am o mulţime de treburi de făcut. Învăţ, mănânc, dorm, şi mă distrez împreună cu prietenele mele. Facem lecţii de matematică, engleză, avem repetiţii. Multe facem. Curând este ziua mea de naştere şi eu vreau să mi-o sărbătoresc la resturant. I-am spus mamei despre asta. Şi să îmi chem toate prietenele de la grădiniţă.În dar aştept să primesc cât mai mulţi ponei. De ce? Pentru că îmi plac poneii!”

Cât timp fetele au povestit, Carolina le-a admirat în tăcere, aşa cum numai o mamă poate face...

De fapt, cred că oricare mamă ar fi fost mândră în locul ei. Are două fete de-a dreptul minunate, educate şi foarte inteligente. Îşi spuneau cuvântul anii pe care i-a dedicat doar lor...

„Ai remarcat corect, le admir, şi totodată încerc să îmi dau seama când şi unde au fugit anii? În tot acest răstimp, eu cu soţul am încercat să le dăm tot ce este mai bun, şi nu mă refer aici la partea materială a lucrurilor, ci la cea spirituală: dragoste, atenţie, răbdare, or, nici un gaget de ultimă generaţie nu înlocuieşte povestea de seară citită de mama înainte de somn, nici o patiserie, aricât de cotată nu ar fi ea, nu oferă brioşe sau biscuiţi mai gustoşi decât cei pe care îi găteşte mama împreună cu copii săi. Exemple aşi putea aduce la infinit.

V-aţi minunat de modul de gândire al Gabrielei? Vă spun cu certitudine că şi pe mine mă minunează, dar în acelaşi timp mă încântă pentru că găsesc în ea sedimentate pe policioare toate ideile, toate discuţiile, toate impresiile şi amintirile pe care le-a trăit în familie sau în afara ei. Acelaşi lucru îl observ şi la Iustina, care „s-a îmbolnăvit” de ambiţia surorii mai mari. Munceşte, depune efort chiar şi în lucruri minore. 

Acum când Gabriela e atât de mare (aproape că suntem de o statură), iar Iulina îi calcă pe urme, simt că în inima mea este încă foarte multă dragoste nevalorificată, capul îmi roieşte de idei, legate de activităţile pentru cei mici, mai sunt încă multe ţinte de atins. Gabriela a fost prima mea încercare în calitate de părinte către o lume a cunoştinţelor, care se cere valorificată pas cu pas. După ce am cules primele roade, mai ales după cursurile marca Clever Children de la centrul de dezvoltare „Ingenium” am înţeles cât de mare este potenţialul unui copil. Pentru cei care aud pentru prima dată – Clever Children este un program foarte complex,  care dezvolta un set de abilităţi care contribuie la dezvoltarea multilaterală a personalităţii copilului, ajutându-l să facă faţă provocărilor vieţii. Este vorba de gândire creative , autocunoastere,  comunicare, relaţia cu cei din jur, educaţie financiară, iniţiere în afaceri,  etc. 

Acum câţiva ani, m-am prins la ideea că un singur centru cu o asemenea metodă de dezvoltare pentru un oraş atât de mare precum e Chişinăul, e prea puţin. De aceea, m-am gândit că locuitorii sectorului Buiucani ar fi foarte încântaţi să aibă centru similar mai aproape de casa lor Şi dacă ceva vreme în urmă ideea mi se părea irealizabilă, acum aceasta prinde contur. Astfel luna februarie va fi una plină de surprize pentru familia noastră – ziua de naştere a Gabrielei, apoi a Iulinei, şi deschiderea centrului care se va numi “Ingenium”. Aceasta este o filială a centrului educaţional cu acelaşi nume. Mergem pe ideea unui parteneriat frumos, cu noi oportunităţi. Centrul se va găsi pe strada Alba-Iulia 77\14. Venim cu programul de mini grădiniţă, program de pregătire pentru şcoala, after scool, program pentru pici, club de engleza pentru copii, program de educaţie timpurie cu zece module, workshop-uri de creaţie pentru copii, dansuri, takewandoo şi kangoo jump - toate pentru copii. Este unicul centru din R. Moldova care va întruni într-o singură locaţie posibilitatea de a accesa atât cursuri de dezvoltare intelectuală, personală şi creative, cât şi seviciile specialiştilor, cum ar fi  psiholog, logoped, vor fi organizate seminare de parenting pentru părinţi.

De 11 ani am înţeles că educaţia este cel mai frumos lucru pe care îl pot oferi părinţii copiilor săi, iar aceste două comori ne fac nespus de fericiţi, împliniţi şi realizaţi. Mi-aşi dori ca acest lucru să îl conştientizeze un număr cât mai mare de părinţi, numai astfel societatea noastră ar deveni una sănătoasă, prosperă şi cu un viitor luminos.