Tatiana Ceban: Sunt o femeie fericită!

Deputatul Ion Ceban este o persoană cu o activitate publică vizibilă, dar despre familia lui, soţia Tatiana şi fiica Ilinca, nu sunt prea multe informaţii în presă. Asta pentru că cei doi consideră că viaţa personală trebuie să rămână secretă. Nu au nimic de ascuns, dar nu le place să-şi expună viaţa de familie publicului larg. Totuşi, ei au acceptat invitaţia noastră de a ne vorbi despre portretul familiei lor. Tatiana ne-a mărturisit cum este să fii soţia unui om public, cum îşi educă fetiţa şi ce planuri are pentru viitor.

Tatiana, povestiţi-ne cum a fost prima întâlnire cu viitorul soţ, a fost dragoste la prima vedere sau sentimentele au încolţit un pic mai târziu?

Ne-am cunoscut într-un local din capitală, graţie unui prieten comun. O simplă întâmplare a fost începutul unei relaţii, iar cu timpul şi al unei familii. M-a cucerit prin felul său de a fi. Este simplu, inteligent, atrăgător, dar şi seducător. La început mi s-a părut prea insistent. M-a sunat chiar din prima seară, imediat cum am ajuns acasă, iar peste câteva zile mi-a declarat că voi deveni soţia lui. Viaţa a arătat că a avut dreptate. El este persoana care îşi ţine cuvîntul şi eu nu am putut rezista în faţa unui bărbat galant, atent, iubitor şi de încredere. Lângă el mă simt o femeie cu adevărat împlinită. Cererea în căsătorie a venit, totuşi, un pic mai târziu, după o relaţie frumoasă de patru ani. Deşi a planificat ceva foarte romantic, într-un loc special ales cu mult migală, planul lui nu putea fi realizat din anumite motive. Atunci a provocat o ceartă din senin, iar eu m-am supărat foc. Nu puteam să înţeleg cum de am reuşit să ajungem la neînţelegeri fără motiv, pentru că noi nu ne certăm niciodată. Cand mi-a arătat inelul, a recunoscut că totul a fost o farsă. A fost un moment foarte emoţionant pentru ambii.

Ce a urmat mai apoi? Cum a fost perioada de adaptare la viaţa în doi, la viaţa de familie?

 Pentru noi, căsătoria este o avalanşă de emoţii pozitive, o etapă romantică, un val ce a reînviat sentimentul cu fluuri în stomac. În primul an, ne-am bucurat, în special, de ideea de a ne spune soţ şi soţie, de a privi inelele pe degete, de a savura gândul că vom fi împreună pentru totdeauna. Sunt lucruri mici, dar atât de semnificative. Doar când iubeşti cu adevărat le observi. Primul an de căsnicie a fost foarte fericit, mai ales că perioada de adaptare, specifică pentru orice cuplu, fusese depăşită.

Cine se descurcă mai bine la bucătărie?

La bucătărie, ambii ne descurcăm de minune. Eu încerc să gătesc mereu ceva nou, caut reţete şi experimentez. Cea mai bună apreciere este atunci când ai mei mănâncă tot şi mai cer. Uneori îmi place să-mi surprind soţul cu o cină romantică, fără vreo ocazie specială, să-i gătesc ceva ce-i place mult. De fapt nu contează atât de mult ce anume prepar. Este mult mai important cum îi pregătesc această surpriză, cum decorez şi aranjez masa. Astfel, într-o atmosferă plăcută şi cu bună dispoziţie putem petrece ore în şir discutând, visând şi planificând viaţa noastră împreună. Nici Ion nu rămâne în urma mea. El găteşte foarte bine şi mă alintă când are timp cu bucate

deosebite. De obicei, improvizează, dar nu ştiu cum îi reuşeşte pentru că tot ce face este absolut delicios şi foarte gustos.

Dragostea voastră a dat rod, acum doi ani, o fetiţă-garofiţă pe nume Ilinca. Cum e să creşti şi să educi o viitoare mamă de succes?

Deşi am citit şi studiat foarte multă literatură de specialitate, nu pot spune că îmi cresc copilul „după carte". Noi am hotărât să folosim principii mai liberale la creşterea şi educarea copilului. Nu impunem reguli foarte stricte şi nu avem anumite modele, deoarece fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. Bunăoară, regimul Ilincuţei depinde foarte mult de dispoziţia şi preferinţele ei în anumte momente ale zilei, fie că vorbim despre activităţi distractive, fie că ne referim la orele pentru somn sau masă. Tot ce facem şi învăţăm trebuie să aducă plăcere şi să lase o urmă pozitivă în memoria copilului, astfel încât ea să fie interesată şi receptivă la lucrurile noi. Încerc să o las să decidă ce şi când vrea să facă. Până şi haina pe care o îmbracă şi-o alege singură. Există, totuşi, câteva reguli care trebuie respectate. Acestea vizează securitatea fetiţei, igiena şi sănătatea ei.

Cum este o zi obişnuită în familia Ceban?

Ziua începe cu micul dejun servit împreună. Ilinca este matinală şi reuşeşte să-l prindă pe tata acasă. Apoi Ion pleacă la serviciu, iar noi începem activităţile tradiţionale - desenăm, colorăm cu acuarelă, modelăm din plastilină, citim cărţi, ascultăm muzică sau mergem la plimbare. Vizităm Grădina Zoologică şi Vivariul din oraş, pentru că Ilinca, la fel ca şi mulţi alţi copilaşi, adoră animalele. Ea preferă cele mai diverse jocuri. Îi place să se joace cu baloane de săpun, dar şi să-şi adoarmă păpuşile în cărucior. Deseori, mergem la un centru educaţional pentru copii unde participăm la ateliere de creaţie pentru cei mici. În zilele de odihnă, atunci când soţul nu lucrează, suntem mereu împreună. De obicei, preferăm să mergem undeva în afara oraşului sau să participăm la diferite activităţi. Când ne dorim să petrecem puţin timp în doi sau vrem să mergem la un spectacol, la un concert, o lasăm pe Ilinca pentru câteva ore în grija bunicilor. Astfel, le facem şi lor o sărbătoare în casă şi o atmosferă debordantă de energie, aşa cum doar Ilinca poate crea.

Cum e să fii soţia unui bărbat care are o carieră politică?

Când ne-am cunoscut, Ion era şef de direcţie la Ministerul Educaţiei. Din start am simţit că are o pasiune pentru acest domeniu şi am presupus că va încerca să-şi construiască o carieră politică. Peste un timp, presupunerea mea s-a adeverit, pentru că Ion a devenit viceministru al Educaţiei, apoi deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Este membru al Partidului Socialiştilor şi una dintre persoanele publice foarte active. Acest lucru nu mă sperie. Îmi dau seama că o soţie trebuie să fie la fel de atentă, drăgăstoasă, manierată, bună şi grijulie, indiferent dacă este vorba despre un om public sau un bărbat mai puţin cunoscut în societate. În ambele cazuri, soţia este responsabilă de atmosfera din casă. Sunt mândră de soţul meu, de ceea ce face şi mă bucur când efortul lui este apreciat şi de alţii. Eu îl susţin mereu, încerc să-l înţeleg şi să-i ofer un sprijin atunci când are nevoie.

Ilinca vă ocupă tot timpul zilei sau vă mai rămâne ceva şi pentru alte activităţi?

Îmi dedic tot timpul familiei - fetiţei şi soţului, pentru că ocupaţiile mele peferate, în prezent, sunt cele de fi mamă şi soţie. Savurez din plin această perioadă, trăind alături de ei micile şi marile lor succese, descoperiri şi trăiri. Asta chiar dacă am absolvit Academia de Ştiinţe Economice din Moldova, Facultatea Business şi Administrarea Afacerii şi am susţinut teza de masterat tot în acest domeniu. Până a naşte, am activat în sectorul privat şi în domeniul non-guvernamen- tal. Cu certitudine, sunt o familistă. Familia este prioritatea mea numărul unu, universul în care mă regăsesc şi armonia pe care o construim în fiecare clipă împreună cu Ion şi Ilinca. Ei îmi oferă linişte sufletească, răbdare şi echilibru în orice situaţie. Sunt o femeie fericită şi nu aş schimba nimic în viaţa personală. Am tot ce este cu adevărat important pentru mine. Mă refer la Ion şi Ilinca, la părinţi, la fraţi, la prieteni. Existenţa lor în viaţa mea, felul lor de a fi şi faptul că toţi sunt bine este suficient pentru a mă considera fericită. Asta chiar dacă poate părea banal. Pentru mine, echilibrul şi liniştea sufletească se adună din multe lucruri mărunte, neimportante la prima vedere, dar de care mă bucur în fiecare zi. În domeniul profesional totul de-abia urmează. Acest lucru se va întâmpla atunci când Ilinca va creşte un pic mai mă- ricică şi va deveni mai indepen - dentă. Fericirea de acasă mă va ajuta să realizez toate ideile, planurile şi proiectele pe care le am. Totul de-abia urmează să se întâmple!

Text: Irina Tribusean

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 1 (3) din 2014