Medic primar obstetrică-ginecologie despre pozițiile bebelușului în timpul nașterii și ce complicații pot provoca

În timp ce bebelușii se întorc, se întind și se rostogolesc în timpul sarcinii, înainte de începerea travaliului, ei se poziționează, de obicei, într-un mod care să le permite trecerea prin canalul de naștere cu capul (prezentație cefalică). Asta nu se întâmplă însă întotdeauna, susține medicul primar obstetrică-ginecologie, Raluca Hera.

Ce înseamnă poziționarea fetală?

Poziția copilului în uter se numește poziționare fetală. Pe parcursul celor nouă luni de sarcină, fătul „adoptă” numeroase poziții. La început, copilul este suficient de mic pentru a se deplasa liber. Cu cât crește, cu atât mișcările lui sunt limitate. Pe măsură ce nașterea se apropie, copilul începe să se poziționeze pentru naștere. De regulă, fătul se așază cu capul în jos în pântec, iar în timpul travaliului este pregătit să treacă prin canalul de naștere. Canalul de naștere este format din colul uterin, vagin și vulvă. În timpul travaliului, contracțiile măresc acest spațiu, astfel încât copilul să poată trece prin el în timpul nașterii.

Care este cea mai comună poziție a fătului în timpul nașterii?

Ideal ar fi ca fătul să se poziționeze cu capul în jos, cu spatele la mamă, cu bărbia în piept. Această poziție se numește prezentație cefalică. Majoritatea bebelușilor se așează în această poziție între a 32-a și a 36-a săptămână de sarcină.

Care sunt celelalte poziții fetale posibile?

Uneori, fătul nu ajunge în poziția descrisă mai sus înainte de naștere. Există mai multe poziții fetale și fiecare dintre acestea ar putea duce la complicații în timpul nașterii. Aceste poziții fetale includ:

Prezentație occipitală posterioară: Uneori, fătul este poziționat cu capul în jos, așa cum ar trebui să fie, dar alteori, acesta are fața orientată către abdomenul mamei. Această poziție crește riscul unei nașteri dureroase și de lungă durată.

Prezentație pelviană francă: capul fătului este poziționat în partea superioară a uterului iar fesele sunt îndreptate către canalul de naștere cu ambele picioare întinse în sus în fața corpului. Pentru că șoldurile sunt flexate și genunchii întinși (în fața abdomenului), această poziție crește riscul de a se forma o buclă din cordonul ombilical, care ar putea precede capul prin colul uterin, iar copilul să fie rănit în timpul nașterii vaginale. De aceea, se recomandă în acest caz, operația de cezariană. 

Prezentație pelviană completă: în această poziție, copilul are capul localizat în partea superioară a uterului, este cu picioarele îndoite din genunchi și încrucișate, iar tălpile îi sunt foarte aproape de fese. Această poziție crește riscul de a se forma o buclă din cordon ombilical, care ar putea precede capul prin colul uterin și să rănească copilul dacă este născut pe cale naturală. 

Prezentație transversală: Bebelușul se află transversal în uter, cu un umăr către canalul de naștere sau în sus cu mâinile și picioarele către canalul de naștere. Majoritatea bebelușilor care se află în această poziție se nasc prin cezariană.

Consecinţe ale prezentației pelvine

În cazul în care copilul este poziționat cu picioarele către canalul nașterii, câtă vreme este în pântec, asta nu reprezintă niciun pericol. Totuși, în acest caz, nu se recomandă nașterea naturală.

Poate fi modificata poziția copilului?

Există mai multe modalități prin care medicul poate încerca să modifice poziția copilului. 

• Metode medicale:

Versiunea cefalică externă: este o modalitate non-invazivă de a modifica poziția copilului și astfel, mama să nască natural. Această procedură presupune ca medicul obstetrician să împingă ușor nivelul abdomenului inferior pentru a întoarce copilul cu capul în jos. Cel mai bun moment pentru a efectua această procedură este între 36 până la 38 de săptămâni de sarcină. După aceea, ritmul cardiac al bebelușului va fi monitorizat pentru a se asigura că este în limite normale. 

• Metode naturale:

Schimbarea poziției: Uneori chiar mama poate ajuta copilul să se miște schimbându-și poziția. Folosind o pernă mare, fermă, aceasta trebuie să-și ridice coapsele la aproximativ 30 cm de sol pentru 10-15 minute, de trei ori pe zi. Este recomandat să facă asta pe stomacul gol, pentru că atunci fătul este activ. 

Folosind sunete stimulante pentru a încuraja schimbarea poziției: Un alt lucru pe care viitoarele mame îl pot încerca este stimularea. Muzica, vorbitul, schimbările de temperatură și lumina ar putea ajuta. În timp ce se află în pântece, copilul poate auzi muzică, poate vedea schimbări de lumină prin pielea mamei și chiar să-i audă vocea când îi vorbește.

 Sursa: doc.ro, foto: google.com