O poveste de naștere în pandemie: Am fost descusută din nou, doctorul nu putea să rezolve, iar până la sala de operație am leșinat de două ori

O poveste de naștere în pandemie: Am fost descusută din nou, doctorul nu putea să rezolve, iar până la sala de operație am leșinat de două ori

O mămică din România a povestit cum a născut la maternitatea din Galați. În acest spital, Daniela i-a adus pe lume pe toți cei trei copii ai ei. Ultima naștere a fost însă cea mai dureroasă. Mai jos, vă invităm să citiți povestea acestei mame, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

„M-am hotărât, în sfârșit, să scriu și eu povestea, tristă, din păcate, a ultimei mele nașteri. Sunt mamă de trei copii și toate nașterile mele au avut loc la maternitatea „Buna vestire” din Galați, pe cale naturală. Primele două au fost ok, dar ultima, în 29 iunie 2020, zi sfântă, nu.

Vineri dimineața, la internare, aveam 40 de săptămâni. Bebe stătea bine în burtică și nu dădea niciun semn că vrea să iasă afară. Sâmbătă, după ora 22, au început contracțiile, dar erau ușoare. La ora 23, eram la etajul unde aveau loc nașterile și glumeam cu doamna asistentă, spunându-i că în maximum 3 ore eu o să nasc. Și așa a și fost.

După un balans stânga - dreapta, mi s-a rupt apa și au apărut durerile groaznice. Moașa mi-a spus să mă așez pe vine, și așa am făcut, cu mare greu, iar apoi să urc în pat. Pff…nu înțelegeam de ce mă chinuie în halul ăsta, că eu nu puteam să mișc un deget de durere. Am țipat că iese și apoi mi-a zis să urc pe masă că nasc. Am avut niște dureri groaznice.

A ieșit bebe, a urmat cusutul. La două ore de la naștere, aveam dureri de 100 de ori mai mari decât nașterea în sine. Urlam. Moașa nu era, iar doamna de la personal auxiliar îmi zicea că abia pe la ora 5 o să îmi dea un calmant. Am stat cu ochii pe ceas până la 5, de parcă venea Dumnezeu la mine. A venit moașa, a văzut că treaba e gravă, a sunat doctorul de gardă.

Acesta a venit după ora 6, m-a urcat din nou pe masă și am fost descusută din nou. Doctorul a încercat să rezolve, dar nu putea, așa că a fost nevoie să merg spre sala de operație. Când să mă dea jos, am leșinat de două ori până la sala de operație. S-au chinuit să îmi facă rahianestezie. În timpul operației, am făcut bradicardie. Noroc cu  doctorii prezenți, doi plus un anestezist.

În felul acesta, am scăpat de un hematom mare cât o vânătă, ce se formase după naștere, căci era un vas de sânge rupt. Moașa nu mă tăiase și a mai dat și vina pe mine că eu n-aș fi stat la cusut (fals). Am stat la ATI cu perfuzii, vitamine, sânge etc. și am îndurat dureri groaznice. Bebe a stat singurel vreo 3 zile. În fișa de externare nu scrie nimic din ce am pățit. M-am recuperat greu, am rămas cu anemie și atacuri de panică, dar bine că suntem ok acum. Am fost „între două lumi”, după cum mi-a zis doctorul anestezist, o doamnă cum rar există, doamna doctor Hărăbor Anamaria.”

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: mpinteractiv.ro

Adaugă comentariu