Diastaza în sarcină: ce este și cum o putem trata

Diastaza în sarcină reprezintă separarea parțială sau completă a mușchilor drepți abdominali, care sunt vizibili în porțiunea mediană a stomacului. Aceasta reprezintă o problemă comună atât ante, cât și post partum, ca urmare a faptului că uterul se întinde pentru a se acomoda la bebelușul tău.

Simptome pentru diastaza în sarcină

Conform unui studiu, până la 60% dintre femei (unele statistici indică un procent de 75%) se confruntă cu diastaza abdominală în timpul și după sarcină. Această problemă nu este însă limitată la sarcină și poate afecta orice persoană, inclusiv nou-născuți și bărbați.

Cele mai frecvent întâlnite simptome de diastază sunt reprezentate de un buzunar sau de o umflătură în stomac, în special când te încordezi sau îți contracți mușchii abdominali. Este posibil ca în timpul sarcinii să nu observi simptome evidente când mușchii abdominali se separă, însă în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru poți observa această umflătură deasupra sau sub buric (când te ridici, când te așezi, când te întinzi). Alte simptome pe care le poți observa:

• Durere în regiunea inferioară a spatelui
• Postura precară
• Constipație
• Balonare

Atunci când mușchii tăi abdominali sunt separați în acest mod, uterul, intestinele și alte organe au numai o bandă subțire de țesut conjunctiv care să le mențină laolaltă. În lipsa acestui suport muscular, o naștere vaginală poate deveni mai dificilă.

Cauze pentru diastaza în sarcină

Presiunea intra abdominală excesivă cauzează diastaza abdominală. În timpul sarcinii mușchii abdominali și țesuturile conjunctive se întind ca urmare a uterului care își mărește volumul. Sunt susținuți în acest proces de întindere de hormonii relaxina și estrogen. Atunci când împinge în timpul travaliului poate apărea această separare a mușchilor abdominali.

Femeile care au sarcină multiplă sunt expuse unui risc mai mare deoarece burtica lor trebuie să se întindă mai mult pentru a se acomoda la bebeluși. De asemenea, este mai des întâlnită la femeile care au fost de mai multe ori însărcinate, deoarece mușchii lor au fost întinși de mai multe ori. Nu în ultimul rând, există și un potențial factor genetic implicat – dacă mama ta a avut diastază, sunt șanse mari să ai și tu la rândul tău.

În trecut, un indice de masă corporală crescut, o greutate mare în timpul sarcinii, un copil mare și o vârstă maternă avansată erau considerate factori de risc. Însă un studiu din 2015 nu a observat nicio legătură între acești factori și gravidele care se confruntă cu această problemă.

Tratament pentru diastaza în sarcină

Separarea mușchilor abdominali din timpul sarcinii poate slăbi musculatura și poate conduce la durere de spate sau pelviană. Este posibil să fie necesară purtarea unei centuri de suport în timpul zilei și să ții cont de următoarele recomandări:

• Evită ridicarea obiectelor grele sau încordarea mușchilor abdominali până după naștere
• Exersează o postură bună a corpului
• Susține-ți zona inferioară a spatelui când te așezi cu ajutorul unui prosop sau a unei perne așezată în spatele tău
• Îndoaie-ți genunchii, rostogolește-te și susține-te cu brațul când te urci sau te dai jos din pat

Există și anumite exerciții pe care le poți efectua în timpul sarcinii pentru acești mușchi, însă trebuie să ai aprobarea medicului.

La unele femei diastaza se corectează de la sine după naștere deoarece mușchii abdominali își redobândesc forța. În cazul în care încă experimentezi simptome sau separarea lor la 8 săptămâni postpartum, pot să fie de ajutor diverse exerciții destinate planșeului pelvian și mușchilor abdominali, precum cele Pilates.

De asemenea, poate fi de ajutor un fizioterapeut. Dacă nici această variantă nu funcționează, este posibil să fie nevoie de intervenție chirurgicală, respectiv abdominoplastie; prin intermediul său chirurgul împăturește și coase laolaltă puntea centrală slăbită a mușchilor. Este posibil ca procedura să fie efectuată laparoscopic, respectiv să fie necesare doar câteva mici incizii în locul uneia mari. Cicatricile, infecția și alte efecte adverse sunt posibile în această situație.

Evită abdomenele tradiționale, genuflexiunile și flotările până când abdomenul tău își revine; aceste exerciții pot să agraveze situația. De asemenea, este indicat să eviți exercițiile fizice intense, înotul, unele poziții de yoga, să îți ții bebelușul sprijinit de șold, să ridici/cari obiecte grele.

Pentru a verifica dacă te confrunți cu diastaza, stai întinsă pe spate cu genunchii îndoiți și picioarele pe podea, așază-ți degetele pe abdomen cu 3 cm deasupra buricului, îndreptându-le către genunchi. Întinde-ți spatele și strânge-ți bărbia pentru a-ți ridica capul și umerii de pe podea. Ar trebui să simți cele două porțiuni ale mușchilor drepți abdominali cu degetele tale. Dacă poți introduce mai puțin de 3 degete în spațial dintre ei, separarea este considerată în limite normale. Însă dacă este loc pentru mai mult de 3 degete și ești gravidă ar trebui să renunți să faci exerciții abdominale până după naștere.

Complicații și prevenire pentru diastaza

Diastaza poate conduce la următoarele complicații:

• Stabilitate și mobilitate a trunchiului periclitate
• Durere de spate
• Constipație
• Pierdere de urină (incontinența)
• Dificultate în respirație și mișcare
• Durere pelviană
• Probleme ale posturii
• Disfuncție a planșeului pelvian
• Hernie, în cazurile extreme

Pentru a preveni instalarea diastazei înainte de sarcină este indicat să îți fortifici mușchii abdominali, inclusiv mușchii planșeului pelvian și mușchii oblici. Trebuie să fii în formă bună când efectuezi exerciții abdominale și să eviți exercițiile care forțează mușchii abdominali sau creează o tensiune la nivelul spatelui. În cel de-al treilea trimestru de sarcină, dacă burtica ta este deosebit de mare și mușchii par slăbiți, ia în considerare purtarea unei centuri pentru susținere suplimentară.

Sursa: nastenatural.ro, foto simbol: drvictorradu.ro