5 semne care arată că este timpul să-l duci pe copil la ortodont
Un al doilea rând de dinți, limba printre dinți și asimetria feței — iată câteva detalii pe care părinții le pot observa acasă.
Nu este necesar ca părinții să știe să stabilească singuri tipul de ocluzie sau să înțeleagă diagnosticele ortodontice. Există însă câteva semne pe care le pot observa acasă și pe care merită să le discute cu medicul. Iată ce indicii arată că un copil ar trebui dus la ortodont.
1. Dinții cresc pe un al doilea rând
Una dintre cele mai frecvente întrebări este legată de schimbarea dinților. De exemplu, dintele de lapte este încă pe loc, iar dintele permanent a și început să erupă în spatele lui. Părinții spun adesea că dinții cresc „pe al doilea rând". Această situație este deosebit de vizibilă în zona dinților frontali inferiori.
Al doilea rând, prin el însuși, nu înseamnă încă o patologie gravă și nu indică faptul că respectivul copil va avea neapărat nevoie de un tratament complex. Este însă un motiv pentru a evalua dacă există suficient spațiu pe arcada dentară și cum se poziționează dintele permanent. În perioada danturii mixte, este important să fie urmărit nu un singur dinte izolat, ci întregul tablou al erupției dentare.
2. Momentul în care au erupt molarii de șase ani
Fiți atenți la formarea ocluziei încă de la apariția primului dinte permanent. La unii copii, acest lucru se întâmplă deja în jurul vârstei de 5,5 ani, la alții mai târziu. Mai mult, debutul danturii permanente poate trece uneori neobservat de părinți.
Primii molari permanenți, așa-numiții „șase ani", apar în spatele dinților de lapte. Înaintea erupției lor, niciun dinte de lapte nu cade. Ei apar în spatele ultimilor dinți temporari, câte cinci de fiecare parte. Iar al șaselea poartă un nume sugestiv — tocmai pe această poziție erupe el, ca al șaselea dinte.
3. Poziția incorectă a limbii
Un alt semn important, căruia merită să îi acordați atenție, este poziția limbii. Dacă micuțul își așază în mod regulat limba între dinții superiori și cei inferiori, în special dacă acest lucru se întâmplă nu doar la înghițire, ci și în stare de repaus, este necesară o evaluare a situației.
Poziția constant incorectă a limbii se poate asocia cu formarea unei ocluzii deschise, în care dinții frontali ai maxilarului superior și inferior nu se ating. Este important de înțeles, totuși, că simplul fapt că limba se așază între dinți în timpul înghițirii nu permite, prin el însuși, stabilirea unui diagnostic.
Pentru poziția dinților contează mult mai mult locul în care se află limba cea mai mare parte a timpului. De aceea, ortodontul nu evaluează un singur obicei izolat, ci poziția limbii în repaus, modul de înghițire, respirația, funcționarea buzelor și starea arcadelor dentare.
4. Maxilarul inferior proeminent
Părinții ar trebui să fie atenți și la o discrepanță pronunțată între poziția maxilarelor. De exemplu, dacă maxilarul inferior este vizibil proeminent față de cel superior sau, dimpotrivă, pare poziționat mult în spate. Astfel de particularități pot fi observate chiar înainte de schimbarea completă a dinților de lapte.
Nu este cazul să se aștepte vârsta adolescenței doar pentru că dinții permanenți nu au erupt încă. În perioada de creștere, medicul poate evalua nu doar poziția dinților, ci și modul în care se dezvoltă maxilarele. În perioada danturii mixte, se poate influența direct creșterea maxilarului superior sau inferior cu ajutorul unor aparate speciale, acesta fiind un tratament predictibil, care oferă cu siguranță rezultate.
Recomandările actuale privind monitorizarea ocluziei în formare evidențiază în mod special ocluzia încrucișată, discrepanțele scheletale pronunțate, deficitul de spațiu și tulburările de erupție drept stări care trebuie diagnosticate la timp.
5. Schimbarea asimetrică a dinților
Un alt motiv pentru o vizită la ortodont este schimbarea asimetrică a dinților. De exemplu, pe o parte dintele permanent a apărut deja de mult timp, iar pe partea cealaltă, dintele corespunzător nu erupe. Acest lucru nu înseamnă neapărat o problemă, dar uneori, în spatele întârzierii erupției se pot ascunde lipsa de spațiu, o direcție greșită de creștere a dintelui sau prezența unui dinte supranumerar. Tocmai de aceea, ortodontul evaluează nu doar ceea ce se vede în cavitatea bucală, ci, la nevoie, și poziția dinților care nu au erupt încă.
În schimb, o acoperire profundă, în care dinții superiori îi acoperă complet pe cei inferiori în dentiția de lapte, nu reprezintă întotdeauna un motiv de îngrijorare. Ocluzia copilului se modifică pe măsură ce acesta crește și pe măsură ce erup dinții permanenți, așa că o singură particularitate nu poate fi evaluată în afara vârstei și a etapei de dezvoltare a sistemului dento-maxilar.
Concluzii
Nu este necesar să așteptați până când dinții devin vizibil strâmbi sau până când dentiția se schimbă aproape complet. Dacă dintele permanent crește pe al doilea rând, copilul își așază în mod constant limba între dinți, maxilarul superior sau cel inferior este vizibil proeminent, arcadele dentare se închid asimetric sau dinții permanenți erup într-un mod care vi se pare neobișnuit, este mai bine să vă prezentați copilul la ortodont.
Consultația nu înseamnă, totuși, un tratament imediat. Foarte des, sarcina medicului este tocmai aceea de a evalua dezvoltarea, de a consemna situația și de a continua monitorizarea.
Uneori, copilul are într-adevăr nevoie de ajutor imediat, iar alteori este suficientă o nouă examinare, peste șase luni. Esențial este să nu încercați să stabiliți singuri dacă problema va trece de la sine sau nu, ci să înțelegeți la timp cum evoluează sistemul dento-maxilar al copilului.
