Somnolența permanentă poate fi consecința lipsei de somn, a unui program de zi incorect sau semnul unor afecțiuni. Printre cauzele posibile se numără anemia feriprivă, hipotiroidismul, apneea de somn, stresul și administrarea anumitor medicamente. Dacă o persoană doarme suficient, dar simte totuși constant nevoia de a dormi, este important să fie identificată cauza. Vă explicăm de ce apare somnolența diurnă, ce investigații pot fi necesare și cum poate fi recăpătată vioiciunea.
Unii oameni dorm puțin, dar rămân activi. Alții petrec 8-9 ore în pat, dar se simt totuși apatici și epuizați. Cauza poate ține nu doar de durata somnului, ci și de calitatea acestuia.
Este important să facem diferența între oboseală și somnolența accentuată. În cazul oboselii, persoana resimte o lipsă de forțe, dar nu neapărat dorește să adoarmă. În cazul somnolenței, apare chiar nevoia de somn: devine dificil să rămână treaz, iar persoana poate ațipi în timp ce citește, se uită la televizor sau chiar vorbește.
Dorința ocazională de a dormi, după o zi solicitantă, trece de obicei după o odihnă completă. Dar dacă somnolența devine zilnică, afectează munca și activitățile obișnuite sau este însoțită de alte simptome, nu trebuie ignorată.
De ce vă este mereu somn: principalele cauze
Dorința constantă de a dormi nu este întotdeauna legată de o afecțiune. Uneori este suficient să fie restabilit programul zilnic, dar în alte cazuri este necesară o investigație medicală.
Principalele cauze ale somnolenței accentuate:
- Lipsa de somn. Adormirea târzie, trezirile devreme și cele nocturne duc la acumularea unui deficit de somn.
- Tulburarea calității somnului. O persoană poate dormi 8-9 ore, dar să nu se odihnească suficient, din cauza trezirilor frecvente sau a opririlor respirației în somn.
- Stresul și suprasolicitarea emoțională. Anxietatea, depresia și tensiunea psihologică îndelungată pot perturba somnul și pot provoca oboseală.
- Perturbarea ritmurilor biologice. Munca în schimburi, gărzile de noapte și programul neregulat împiedică organismul să mențină ciclul obișnuit de somn și veghe.
- Afecțiunile. Anemia, hipotiroidismul, diabetul zaharat și unele tulburări neurologice pot fi însoțite de slăbiciune și somnolență.
- Administrarea de medicamente. Unele antihistaminice, sedative, antiepileptice și antidepresive pot provoca somnolență.
- Modificările hormonale. La femei, necesarul de odihnă și calitatea somnului se pot modifica în timpul sarcinii, al ciclului menstrual și după naștere.
Dacă o persoană are constant somn, chiar și după o odihnă nocturnă completă, este necesar să fie evaluate calitatea somnului, simptomele asociate și medicamentele administrate.
Câte ore de somn sunt necesare și cu ce este periculoasă lipsa de somn
Somnul complet reprezintă o odihnă de durată și calitate suficiente, după care persoana se simte cu forțele refăcute. Necesarul de somn depinde de vârstă și de particularitățile individuale.
Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), durata recomandată a somnului depinde de vârstă. Pentru copiii mici, este luat în calcul atât somnul de noapte, cât și cel de zi.
- Nou-născuți, 0-3 luni: 14-17 ore
- Sugari, 4-12 luni: 12-16 ore
- Copii, 1-2 ani: 11-14 ore
- Copii, 3-5 ani: 10-13 ore
- Copii, 6-12 ani: 9-12 ore
- Adolescenți, 13-17 ani: 8-10 ore
- Adulți, 18-60 ani: cel puțin 7 ore
- Adulți, 61-64 ani: 7-9 ore
- Persoane de la 65 de ani: 7-8 ore
Totodată, chiar și un număr suficient de ore nu garantează o odihnă completă, dacă somnul este întrerupt frecvent.
Lipsa cronică de somn influențează negativ organismul:
- se înrăutățesc concentrarea, memoria și capacitatea de muncă;
- cresc iritabilitatea și instabilitatea emoțională;
- este perturbată reglarea apetitului și a metabolismului;
- crește riscul de greșeli, accidentări și accidente rutiere;
- lipsa de somn îndelungată este asociată cu un risc crescut de obezitate, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.
La copii, lipsa de somn se poate manifesta nu doar prin somnolență, ci și prin agitație excesivă, plâns, iritabilitate și dificultăți de concentrare.
Important: este deosebit de periculoasă somnolența diurnă pronunțată, în care persoana adoarme involuntar la volan sau în timpul lucrului cu utilaje.
Cum poate fi reglat somnul și cum poate fi eliminată somnolența
Pentru refacerea calității și a duratei somnului, este important să fie respectat un anumit program. Adesea, tocmai culcările târzii din weekend ne perturbă programul obișnuit, atât nouă, cât și copiilor noștri.
- Respectați un program constant. Încercați să vă culcați și să vă treziți aproximativ la aceeași oră, inclusiv în weekend.
- Reduceți activitatea înainte de culcare. Cu 1-2 ore înainte de odihnă, este mai bine să renunțați la activitățile care stârnesc emoții puternice. O plimbare liniștită, lectura sau jocurile calme ajută la pregătirea pentru somn. Activitatea fizică regulată, pe parcursul zilei, contribuie, de asemenea, la un somn sănătos.
- Nu mâncați în exces seara. Este de preferat ca o cină consistentă să fie terminată cu 2-3 ore înainte de culcare. Totodată, nu este necesară o interdicție strictă privind o gustare ușoară.
- Limitați utilizarea gadgeturilor. Lumina puternică a ecranelor și conținutul stimulant pot împiedica adormirea. Este de preferat să renunțați la acestea cu cel puțin 30-60 de minute înainte de odihnă.
- Creați condiții confortabile. În dormitor trebuie să fie răcoare, liniște și întuneric. Vor ajuta aerisirea, un pat confortabil și draperii groase.
- Limitați cofeina în a doua jumătate a zilei. Cafeaua, ceaiul tare și băuturile energizante pot îngreuna adormirea. Alcoolul perturbă, de asemenea, calitatea somnului de noapte.
La copiii mici, este important să fie luat în calcul necesarul de odihnă diurnă, care scade treptat odată cu vârsta.
Dacă respectarea acestor recomandări nu ajută, este necesar să vă adresați medicului. Tratamentul depinde de cauza tulburării de somn. De exemplu, în cazul insomniei cronice, una dintre principalele metode este considerată terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (TCC-I). În cazul unei somnolențe diurne pronunțate, pot fi necesare alte investigații și metode de tratament.
Nu este recomandat să administrați, din proprie inițiativă, somnifere, melatonină sau sedative. Preparatele cu magneziu și sedativele pe bază de plante nu reprezintă, de asemenea, un remediu universal pentru tulburările de somn.
Ce afecțiuni provoacă somnolență permanentă
Somnolența diurnă accentuată poate fi legată de tulburări de somn și de afecțiuni care influențează funcționarea sistemului nervos, endocrin și a altor sisteme ale organismului.
Sindromul de apnee obstructivă în somn
Una dintre cauzele pentru care o persoană are constant somn, chiar și după 8-9 ore de odihnă, este sindromul de apnee obstructivă în somn (SAOS).
În cazul acestei afecțiuni, în timpul somnului are loc, în mod repetat, o obstrucție parțială sau completă a căilor respiratorii superioare. Respirația este perturbată, apar treziri de scurtă durată, iar calitatea somnului scade.
Semne caracteristice sunt sforăitul puternic, opririle respirației în somn, durerile de cap matinale, senzația de epuizare la trezire și somnolența diurnă pronunțată.
Sforăitul, prin el însuși, nu înseamnă prezența apneei de somn. Pentru confirmarea diagnosticului, se folosește polisomnografia sau, în anumite situații, monitorizarea respiratorie la domiciliu. Tratamentul depinde de gravitatea afecțiunii și poate include terapia CPAP.
Anemia feriprivă
În cazul anemiei feriprive, scade nivelul hemoglobinei, care transportă oxigenul către țesuturi. Acest lucru poate provoca slăbiciune constantă, oboseală rapidă, amețeli și dificultăți de respirație la efort. Uneori, persoana descrie această stare drept somnolență, deși, de fapt, resimte o lipsă de forțe.
Afecțiunea se dezvoltă adesea din cauza unei pierderi cronice de sânge, inclusiv a menstruațiilor abundente, a unui aport insuficient sau a unei tulburări de absorbție a fierului. Deficitul de fier poate fi însoțit de oboseală chiar înainte de dezvoltarea anemiei.
La femeile adulte, care nu sunt însărcinate, anemia este diagnosticată, de regulă, la o hemoglobină sub 120 g/l, iar la bărbați — sub 130 g/l. În timpul sarcinii sunt folosite alte praguri de diagnostic.
Pentru diagnostic, sunt recomandate, de obicei, o hemoleucogramă completă și determinarea feritinei. Dacă deficitul este confirmat, medicul stabilește cauza acestuia și alege tratamentul potrivit.
Hipofuncția glandei tiroide (hipotiroidismul)
Hipotiroidismul duce la încetinirea proceselor metabolice și poate fi însoțit de senzație de frig, piele uscată, constipație, creștere în greutate, slăbiciune și somnolență accentuată.
Pacienții cu hipotiroidism pot rămâne apatici chiar și după o odihnă îndelungată. Pentru diagnostic, este determinat, de regulă, nivelul hormonului tireostimulant (TSH), iar, dacă este necesar, și al tiroxinei libere (T4).
Un TSH crescut, combinat cu un T4 liber scăzut, este caracteristic hipotiroidismului primar manifest. Principala metodă de tratament este terapia de substituție cu levotiroxină sodică. În cazul unei creșteri mici a TSH și al unui T4 liber normal, necesitatea tratamentului este stabilită individual.
Diabetul zaharat și alte tulburări metabolice
Slăbiciunea constantă și senzația de somnolență însoțesc uneori diabetul zaharat, în special în cazul unor fluctuații pronunțate ale nivelului de glucoză.
Merită acordată atenție combinației dintre oboseală și sete puternică, urinare frecventă, scădere inexplicabilă în greutate și înrăutățirea vederii.
Pentru investigație, medicul poate recomanda determinarea glicemiei și a hemoglobinei glicate (HbA1c). Alegerea investigației depinde de situația clinică.
Tulburările neurologice
Somnolența accentuată poate însoți accidentul vascular cerebral, infecțiile sistemului nervos central, traumatismele cranio-cerebrale și alte afecțiuni neurologice.
Un grup aparte este format din narcolepsie și hipersomnia idiopatică. În cazul acestor stări, persoana resimte o somnolență diurnă pronunțată, chiar și în condițiile unei durate suficiente a somnului de noapte. Pentru diagnostic, pot fi necesare investigații speciale ale somnului.
Somnolența bruscă, combinată cu tulburări de vorbire, slăbiciune a membrelor sau confuzie, necesită asistență medicală de urgență. Este periculoasă, de asemenea, o tulburare accentuată a stării de veghe, apărută după o traumă la nivelul capului.
Stresul, anxietatea și depresia
Tensiunea emoțională îndelungată perturbă adesea somnul. Persoana poate avea dificultăți la adormire, se poate trezi frecvent în timpul nopții sau poate resimți o lipsă de forțe, chiar și după o odihnă îndelungată.
În cazul depresiei, sunt posibile atât insomnia, cât și creșterea duratei somnului. Semne suplimentare pot fi scăderea dispoziției, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite, modificarea apetitului și dificultăți de concentrare.
Nu orice oboseală, apărută pe fondul stresului, reprezintă o somnolență reală.
De ce le este mereu somn femeilor
La femei, oboseala constantă și necesarul crescut de somn pot fi legate nu doar de lipsa de somn sau de afecțiuni, ci și de modificări fiziologice. Este important, totuși, să fie făcută diferența între senzația de lipsă a forțelor și dorința irezistibilă de a adormi în timpul zilei.
Înainte de menstruație. În a doua jumătate a ciclului menstrual, fluctuațiile hormonale pot influența calitatea somnului și starea generală. La unele femei apar oboseală, iritabilitate și dorința de a se odihni mai mult.
În timpul sarcinii. Somnolența apare deosebit de frecvent în primul trimestru. Aceasta poate fi legată de modificările hormonale și de reorganizarea organismului. Totuși, o slăbiciune pronunțată, amețelile și agravarea stării generale necesită o investigație medicală.
După naștere. Alăptările nocturne, trezirile frecvente și lipsa unui somn continuu pot duce la oboseală constantă. În acest caz, trebuie luate în considerare posibila anemie, tulburările postnatale ale funcției tiroidei și depresia.
În cazul menstruațiilor abundente. Pierderea regulată de sânge poate duce la deficit de fier, însoțit de slăbiciune și scăderea capacității de muncă.
Dacă unei femei îi este constant somn, în ciuda unei odihne suficiente, acest lucru nu trebuie explicat exclusiv prin modificări hormonale.
Somnolența cauzată de medicamente
Unele medicamente pot provoca somnolență diurnă. Printre acestea se numără antihistaminicele de primă generație, tranchilizantele, neurolepticele, preparatele antiepileptice și unele antidepresive.
Uneori, somnolența poate fi eliminată prin ajustarea dozei sau înlocuirea medicamentului, dar acest lucru nu trebuie făcut din proprie inițiativă. O somnolență pronunțată poate indica, de asemenea, o supradoză.
Deosebit de periculoasă este supradoza picăturilor vasoconstrictoare la copii. De exemplu, depășirea dozei poate provoca o slăbiciune accentuată, paloare, scăderea temperaturii corpului, a frecvenței pulsului și a tensiunii arteriale, până la tulburarea stării de conștiență. În caz de suspiciune a unei intoxicații, este necesar să fie chemată imediat ambulanța.
La ce medic să vă adresați și ce analize să efectuați
Dacă unei persoane îi este constant somn în timpul zilei, în ciuda unei odihne nocturne suficiente, investigația este mai bine să înceapă cu medicul internist. Acesta va clarifica durata și calitatea somnului, prezența sforăitului, medicamentele administrate și simptomele asociate.
În funcție de cauza suspectată, pot fi necesare următoarele investigații:
- Slăbiciune, paloare, amețeli: hemoleucogramă completă, feritină.
- Senzație de frig, piele uscată, creștere în greutate: TSH, iar dacă este necesar, T4 liber.
- Sete, urinare frecventă, modificarea greutății: glicemie, HbA1c.
- Sforăit, opriri ale respirației, dureri de cap matinale: polisomnografie sau monitorizare respiratorie.
- Adormiri involuntare în timpul zilei, cu un somn de noapte suficient: consultație la medicul somnolog, polisomnografie și, dacă este indicat, testul de latențe multiple ale somnului (MSLT).
Analizele enumerate nu trebuie efectuate toate simultan. Alegerea lor depinde de simptome și de rezultatele examinării. Dacă este necesar, medicul internist va îndruma pacientul către un endocrinolog, neurolog, somnolog sau alt specialist.
Când este periculoasă somnolența și ce este de făcut
Dacă somnolența a apărut după câteva nopți nedormite, în primul rând este necesar să fie restabilită durata și regularitatea normală a somnului.
Este util ca, timp de una-două săptămâni, să fie notate ora de adormire și de trezire, trezirile nocturne, somnul de zi și consumul de cofeină. Un astfel de jurnal va ajuta la evaluarea programului și, dacă este necesar, la discutarea acestuia cu medicul.
Dacă somnolența persistă, în ciuda unei odihne suficiente, afectează activitățile cotidiene sau este însoțită de alte simptome, nu este indicat să amânați investigația.
Este necesar să chemați imediat ambulanța dacă somnolența este însoțită de tulburarea stării de conștiență, slăbiciune bruscă la nivelul unui braț sau al unui picior, tulburări de vorbire, dureri de cap puternice, neobișnuite, dificultăți de respirație sau apare după o traumă la nivelul capului ori o posibilă intoxicație.
În cazul unei somnolențe diurne pronunțate, nu este indicat să conduceți autovehiculul și să desfășurați activități potențial periculoase, până la clarificarea cauzei.
Dorința constantă de a dormi nu înseamnă întotdeauna o afecțiune gravă, dar nu este corect nici să fie considerată un simptom lipsit de importanță. Este important să fie stabilită cauza, și nu să încercați să eliminați temporar somnolența cu cafea, băuturi energizante sau somnifere.
