Vă pregătiți să mergeți la sanatoriu pentru a vă trata articulațiile cu nămol terapeutic, dar ezitați dacă merită să cheltuiți banii? Am analizat dacă peloidoterapia aduce beneficii reale sau este mai degrabă o procedură plăcută, fără efecte semnificative.
Utilizarea nămolului în scop terapeutic se numește peloidoterapie. Istoria metodei își are rădăcinile în Antichitate și este considerată parte a balneoterapiei (folosirea apelor minerale și a soluțiilor minerale). În tradițiile europene, băile și aplicațiile cu nămol erau de asemenea considerate curative. Logica este simplă: nămolul este bogat în săruri, sulf și alte oligoelemente care pot influența potențial pozitiv organismul. Această idee s-a consolidat în medicina sanatorială, mai ales în sistemul sovietic, unde tratamentul cu nămol făcea parte din standardele de reabilitare. Nămolul terapeutic și argila sunt utilizate și în prezent pentru tratarea articulațiilor, de exemplu în cazul artritei reumatoide sau al osteoartrozei — deși în unele țări peloidoterapia este clasificată drept procedură SPA, alături de masaj.
Tratamentul cu nămol și medicina bazată pe dovezi
Mineralele și oligoelementele din nămol pătrund practic deloc prin piele, prin urmare nu pot ajunge la articulații în concentrații terapeutice. Ameliorarea subiectivă a durerii articulare în urma aplicațiilor cu nămol este explicată prin efectul termic. Nămolul încălzit menține temperatura mai mult decât apa, relaxează mușchii și reduce sensibilitatea la durere. În acest caz, nămolul funcționează ca agent termic, nu ca sursă de substanțe biologic active.
O analiză sistematică Cochrane a arătat că nivelul dovezilor privind eficacitatea balneoterapiei în artrita reumatoidă este extrem de scăzut. Autorii nu au găsit date concludente care să demonstreze că aplicațiile cu nămol sau băile terapeutice sunt superioare placebo sau exercițiilor fizice în reducerea durerii și a umflăturilor articulare. Cercetătorii au concluzionat că studiile disponibile sunt insuficiente pentru a recomanda tratamentul cu nămol în artrita reumatoidă.
Unele studii indică rezultate pozitive ale peloidoterapiei în cazul osteoartritei (deteriorarea cartilajului articular). Participanții la experimente au raportat reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității. Totuși, și aceste studii clinice au limitări. În primul rând, numărul participanților a fost mic; în al doilea rând, tratamentul cu nămol a fost aplicat aproape întotdeauna împreună cu alte proceduri, inclusiv kinetoterapie. De aceea, este imposibil de evaluat efectul pur al nămolului în sine.
Totodată, un meta-analiză de amploare care a inclus 1.010 pacienți cu osteoartrită a genunchiului a arătat că tratamentul cu nămol nu oferă un avantaj semnificativ față de alte metode. Funcția articulației genunchiului a fost comparabilă în ambele grupuri.
Prin urmare, marile asociații medicale nu includ peloidoterapia în recomandările clinice. Tratamentul cu nămol este de obicei considerat o metodă auxiliară și opțională, cu o bază de dovezi limitată.
