Veziculopustuloza la nou-născuți

Veziculopustuloza este o boală frecventă care afectează pielea sensibilă și glandele sudoripare ale sugarului. La copii, din primele zile de viață și până în ziua a zecea, apar adesea erupții cutanate cu conținut purulent. Procesul poate fi însoțit de agravarea stării generale a copilului, ceea ce alarmează părinții și îi determină uneori să aplice tactici de îngrijire greșite sau tratamente la domiciliu. De aceea este important să înțelegem natura bolii, cauzele și principiile terapiei.

Infecția și cauzele

Contaminarea sugarului apare în primele două săptămâni de viață. Agentul patogen este, cel mai frecvent, infecția stafilococică; mai rar sunt implicați fungi din genul Candida, Escherichia coli sau streptococi, care pătrund în organism prin zgârieturi sau iritații ale pielii.

Cauzele apariției bolii includ:

îngrijirea necorespunzătoare a pielii sugarului;
scutece sau pânze contaminate;
îmbrăcăminte murdară;
umiditate excesivă sau insuficientă în încăpere;
boli în antecedentele părinților;
imunitate scăzută a copilului;
renunțarea la alăptare.

Semne clinice

Veziculopustuloza la nou-născut se manifestă prin letargie, somnolență și refuzul alimentației. Ulterior apare febra și o erupție roșie fină. Zonele afectate sunt frecvent axilele, pliurile cotului, fesele, gâtul și scalpul. Petele mici evoluează în vezicule care se umplu inițial cu lichid clar, apoi cu exsudat inflamator purulent. Veziculele se pot sparge spontan, formând eroziuni acoperite de cruste.

Veziculopustuloza congenitală

Uneori, la naștere sau în primele trei zile de viață se constată erupții veziculare cu conținut purulent, situație denumită veziculopustuloză congenitală. Sursa infecției este mama infectată, cu un focar netratat de bacterii patogene, astfel că nou-născutul se contaminează intrauterin sau în timpul travaliului.

Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului și prescrierea tratamentului corect, medicul corelează datele clinice și antecedentele părinților și copilului, evaluează contextul epidemiologic, posibilele cauze și modul de alimentație și îngrijire al sugarului.

Conform ghidurilor clinice, se recomandă examinarea hemoleucogramelor și efectuarea culturii lichidului prelevat din vezicule pentru identificarea agentului patogen.

Dacă părinții se adresează la timp pediatrului sau neonatologului, veziculopustuloza se tratează cu succes, fără sechele. În formele netratate pot apărea complicații grave:

pustuloză generalizată — boală infecțioasă caracterizată prin apariția rapidă a veziculelor cu lichid inflamator pe piele și mucoase;
pseudo-furunculoză — afectare purulentă a glandelor sudoripare cu formarea de noduli în țesutul subcutanat, clinic similară furunculozei;
omfalită — proces purulent-inflamator al plăgii ombilicale și regiunii periombilicale, cu forme catarrală, flegmonoasă sau gangrenoasă;
flegmonă — inflamație a țesutului subcutanat cu acumulare extinsă de puroi; la nou-născuți predomină modificările necrotice;
dermatită exfoliativă sau boala Ritter — proces sever, în etape, care duce la dezlipirea pielii, frecvent la prematuri sau copii cu imunitate scăzută;
sepsis — pătrunderea microorganismelor și toxinelor în sânge, cu sindrom de intoxicație severă și evoluție rapidă către insuficiență cardio‑vasculară.

Tratament

În primul rând, este necesară consultarea pediatrului de familie, deoarece tratamentul inițiat la domiciliu poate agrava boala.

Este esențială igiena riguroasă a sugarului și prevenirea iritațiilor. În formele necomplicate se aplică terapie locală, care include:

dezinfectarea pliurilor cutanate cu soluții antiseptice: permanganat de potasiu diluat pal‑roz, furacilin;
evacuarea veziculelor cu ac steril și dezinfectare cu etanol 70%;
ungerea eroziunilor și crustelor cu soluții alcoolice de verde de briliant 1–2% sau alte antiseptice anilino‑derivate; pudrarea leziunilor cu unguente precum baneocin sau neomicină;
metode nemedicamentoase pentru refacerea pielii și a glandelor sudoripare: băi igienice frecvente cu infuzii de flori de mușețel, cicoare sau cu permanganat de potasiu, și expunere la radiații ultraviolete.

La febră înaltă, prelungită sau la apariția complicațiilor se instituie terapie antibacteriană în funcție de agentul identificat. De regulă se folosesc cefalosporine de generația I sau II. Terapia de dezintoxicare este obligatorie în formele avansate și se efectuează în secția de terapie intensivă pentru monitorizarea parametrilor vitali ai nou‑născutului.

Prognostic și prevenție

Cu îngrijire medicală adecvată, tratament local și alimentație corespunzătoare, copilul se vindecă rapid, iar boala nu lasă urme. Pediatrul monitorizează zilnic evoluția pentru a preveni agravarea. Mamele tinere sunt sfătuite să urmeze recomandările medicului.

Tratamentul întârziat poate conduce la sechele și complicații severe cu evoluție nefavorabilă.

Prevenția erupțiilor cutanate presupune respectarea regulilor de îngrijire a nou‑născutului și a regimului sanitar‑epidemiologic, precum și depistarea gravidelor infectate. Viitoarelor mame li se recomandă controale medicale regulate, respectarea igienei, utilizarea lenjeriei termic procesate și efectuarea la timp a tuturor procedurilor de igienă.