De ce trebuie administrată vitamina D copilului: motive pe care s-ar putea să nu le fi știut
Potrivit statisticilor, 66% dintre copiii sub trei ani se confruntă cu un deficit de vitamina D. De aceea, întrebarea „de ce trebuie administrată aceasta copilului” are o legătură directă cu sănătatea fiecărui micuț, iar răspunsul depășește cu mult explicația simplă „pentru oase puternice”.
Vitamina D reglează funcționarea sistemului imunitar, influențează metabolismul calciului și participă la zeci de procese biochimice. Totuși, organismul nu poate face rezerve din această vitamină, iar sursele naturale — soarele și alimentația — se dovedesc adesea insuficiente.
Vă explicăm în detaliu de ce trebuie administrată vitamina D copilului, de ce acest nutrient este considerat unul dintre cei mai importanți pentru dezvoltarea copiilor și ce puteți face pentru a preveni deficitul acesteia.
Cum funcționează vitamina D în organismul copilului
Principala funcție a vitaminei D este de a ajuta la absorbția calciului și a fosforului din alimente. Fără aceasta, aceste minerale trec prin intestin fără a fi reținute în țesutul osos. Pentru un copil aflat în creștere, acest lucru face diferența dintre un schelet puternic și oase înmuiate.
Însă rolul său nu se oprește aici. Vitamina D participă la funcționarea sistemului imunitar, ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și reduce intensitatea proceselor inflamatorii. Studiile arată o legătură între deficitul acesteia și dezvoltarea unor afecțiuni endocrine, cardiovasculare, autoimune și infecțioase.
Receptori pentru această vitamină au fost identificați în celulele sistemului imunitar, în mușchi, în pancreas și chiar în creier. Lipsa ei se reflectă asupra celor mai diverse aspecte ale sănătății — de la starea de spirit, până la rezistența la răceli.
De unde obține organismul vitamina D
Există trei căi prin care poate fi obținută vitamina D: soarele, alimentația și suplimentele. Fiecare dintre acestea are propriile nuanțe.
1. Lumina solară. Sub acțiunea razelor ultraviolete, vitamina D este sintetizată în straturile superioare ale pielii. Totuși, în perioada noiembrie-martie, intensitatea radiației solare este insuficientă pentru producerea cantității necesare. Chiar și vara, situația nu este simplă: norii, ceața și poluarea aerului reduc sinteza vitaminei de peste două ori. În plus, cremele de protecție solară, deși protejează împotriva arsurilor și a cancerului de piele, blochează, în același timp, producerea vitaminei.
Pentru a obține doza zilnică necesară, ar trebui petrecute 15-30 de minute la soare, fără cremă, cu haine care lasă pielea descoperită — în condițiile în care indicele UV depășește valoarea 3. Astfel de condiții se înregistrează doar între lunile mai și august, și nici atunci în fiecare zi.
2. Alimentația. Vitamina D se găsește în peștele gras, în gălbenușurile de ou, în unt și în ficatul de cod. Problema constă în cantitățile necesare: pentru a obține norma zilnică exclusiv din alimentație, un copil ar trebui să consume aproximativ 400 g de somon sau 800 g de macrou, în fiecare zi. O astfel de cantitate nu se regăsește nici măcar în alimentația unui adult.
Laptele matern conține foarte puțină vitamină D — aproximativ 20-40 UI per litru, ceea ce acoperă doar 5-10% din necesarul zilnic. Formulele de lapte praf, destinate alimentației artificiale, sunt îmbogățite cu vitamina D, dar în cantități calculate pentru a acoperi necesarul de bază, nu pentru prevenirea deficitului.
3. Suplimentele. Reprezintă singura sursă care permite controlul aportului de vitamina D în organism, indiferent de anotimp, de vreme sau de alimentație. Picăturile, tabletele masticabile și pastilele sunt disponibile în doze adaptate vârstei și permit respectarea precisă a normelor recomandate. Totuși, acestea trebuie folosite doar la recomandarea medicului.
4 surse alimentare principale de vitamina D pentru copii
Este util ca părinții să știe care alimente conțin cele mai mari cantități de vitamina D, pentru a le include în alimentația copilului. Totuși, este important de înțeles că nici măcar cele mai bogate surse nu acoperă complet doza zilnică de prevenție.
1. Somonul
În 100 g de somon proaspăt sau ușor sărat se găsesc 600-1000 UI de vitamina D. Aceasta este una dintre cele mai ridicate concentrații întâlnite în alimente. Somonul sălbatic conține, de regulă, mai multă vitamină decât cel de crescătorie, dar, în orice caz, includerea regulată a acestui pește în meniu aduce o contribuție semnificativă la norma zilnică. Pentru un copil, este suficientă o porție de 50-70 g, de două ori pe săptămână.
2. Macroul
În 100 g de macrou se găsesc aproximativ 400-600 UI de vitamina D. Acest pește este mai accesibil ca preț decât somonul și conține multe grăsimi benefice de tip Omega-3. Macroul poate fi oferit copiilor copt sau fiert, evitându-se varianta afumată sau prea sărată.
3. Sardinele
În 100 g de sardine se găsesc 300-500 UI. Acestea conțin vitamina D împreună cu calciu (datorită oaselor mici, care pot fi consumate). Sardinele conservate în ulei reprezintă o variantă practică, dar este important să alegeți un produs fără sare sau conservanți în exces și să îl oferiți copiilor nu mai des de 1-2 ori pe săptămână.
4. Ficatul de cod
Acesta deține un record absolut: în 100 g de ficat de cod se găsesc până la 4000 UI de vitamina D — de 4 ori mai mult decât în somon. Totuși, din cauza concentrației ridicate de vitamina A și a conținutului mare de grăsime, acest produs trebuie oferit copiilor cu prudență: nu mai des de o dată pe săptămână și în porții mici (20-30 g), începând de la vârsta de trei ani. Ficatul de cod conservat poate fi adăugat în paste tartinabile sau amestecat cu ou.
Sfaturi utile
- Urmăriți nivelul vitaminei D încă din prima lună de viață — tocmai în această perioadă se pun bazele țesutului osos.
- Administrați suplimentele cu vitamina D în timpul mesei — grăsimile din alimente ajută la absorbția acesteia.
- Nu vă orientați după starea generală de bine: deficitul se dezvoltă treptat și nu produce simptome evidente pentru multă vreme.
- Păstrați alimentele și flacoanele cu suplimente într-un loc ferit de lumină — vitamina se degradează la expunerea la lumină.
