Odată cu venirea lunilor reci, expunerea la soare se reduce considerabil, iar acest lucru poate limita producția de vitamina D în organism. Este vorba despre un nutrient esențial pentru sănătatea oaselor, funcționarea mușchilor și susținerea sistemului imunitar. Specialiștii atrag atenția asupra simptomelor care pot indica un deficit și explică cum se stabilește necesarul zilnic, în funcție de vârstă și de perioada anului.
Trecerea la sezonul rece aduce schimbări în rutina zilnică, de la timpul petrecut în aer liber până la obiceiurile alimentare. Tocmai de aceea, administrarea suplimentelor trebuie adaptată stării de sănătate a fiecărei persoane.
Ce este vitamina D și ce rol are în organism
Potrivit Dr. Cornel Brotac, specialist în recuperare medicală, cu competențe în medicina alternativă și regenerativă, citat de Digi24.ro, vitamina D, cunoscută și drept calciferol, este o vitamină liposolubilă, necesară pentru menținerea sănătății organismului. Termenul desemnează mai multe forme, dintre care cele mai importante sunt D2 (ergocalciferol), derivată din plante, și D3 (colecalciferol), care poate fi obținută din produse de origine animală și din suplimente alimentare.
Rolul principal al acestei vitamine este menținerea unor niveluri normale de calciu și fosfor în sânge. Astfel, ea contribuie la absorbția calciului la nivel intestinal și este importantă pentru sănătatea întregului sistem osos.
Medicul subliniază că, în cazul persoanelor cu deficit, este important ca suplimentarea să fie asociată cu administrarea de magneziu și a unui complex de vitamina K (K2 MK-7 și K2 MK-4), pentru a preveni formarea plăcilor de aterom pe pereții arterelor. Acestea sunt leziuni care presupun acumularea unor substanțe grase la nivelul vaselor de sânge.
Riscul de deficit este mai redus vara
Expunerea pielii la soare favorizează, în mod natural, producerea vitaminei D în organism, astfel că, în lunile de vară, necesarul de suplimentare este mai redus. Situația se schimbă însă atunci când expunerea lipsește, dar și în perioadele de stres, când corpul este mai solicitat: nivelurile ridicate de cortizol și fluctuațiile acestuia în sânge pot inhiba absorbția și transportul vitaminei D. În astfel de situații, completarea este deosebit de importantă.
Nutrientul are un rol complex în funcționarea organismului: un aport optim contribuie la reducerea inflamației, susține sistemul imunitar și ajută la menținerea sănătății oaselor și a mușchilor.
Semnele care pot indica un deficit de vitamina D
Potrivit medicului, imunitatea scăzută, însoțită de răceli frecvente, oboseala și durerile resimțite în întregul corp, în special la nivelul oaselor, pot indica un deficit de vitamina D. Printre alte manifestări se pot număra senzația de slăbiciune, fragilitatea sau fluctuațiile în greutate.
Pacienții diagnosticați cu afecțiuni cardiace sau cu hipertensiune arterială, precum și cei care se confruntă cu infecții repetate, pot dezvolta forme mai severe de boală în contextul acestei carențe.
Totodată, persoanele care suferă de boli autoimune, de exemplu boala celiacă sau boala Crohn, precum și de afecțiuni hepatice sau renale, pot avea un nivel insuficient de vitamina D. În aceste situații, boala poate împiedica absorbția intestinală a unei cantități suficiente de nutrient și trecerea acestuia în sânge. În astfel de cazuri, medicul poate recomanda administrarea subcutanată, prin injecție.
Este util ca verificarea nivelului de vitamina D să devină o rutină, prin efectuarea unor analize de sânge o dată la patru luni. Rezultatele permit identificarea unui eventual deficit și suplimentarea atunci când este necesar, pentru prevenirea riscurilor asociate.
Care este necesarul zilnic de vitamina D
La o persoană sănătoasă, valorile normale ale vitaminei D în sânge se situează între 20 și 50 ng/ml (nanograme pe mililitru). Un nivel sub 20 ng/ml indică un deficit.
Vitamina D poate fi administrată pe cale orală sau intravenoasă. Pentru administrarea orală, este recomandată forma lipozomală, datorită încapsulării în lipozomi, care favorizează absorbția în organism. Lipozomii sunt structuri microscopice sferice, alcătuite din straturi de molecule asemănătoare celor care formează membranele celulare umane.
Doza zilnică este stabilită de medicul specialist și poate varia, în funcție de vârstă și de perioada anului, între 600 și 1.000 UI (unități internaționale). Este important ca suplimentarea să fie asociată cu un complex de vitamina K2 și cu magneziu, pentru a preveni formarea plăcilor de aterom.
Ce surse alimentare pot contribui la aportul de vitamina D
O dietă variată și echilibrată contribuie, de asemenea, la aportul de vitamine și nutrienți esențiali pentru organism. Printre sursele alimentare de vitamina D se numără:
- peștele, precum somonul, tonul, sardinele și macroul;
- gălbenușul de ou;
- anumite tipuri de ciuperci;
- laptele și iaurtul, atunci când sunt îmbogățite cu vitamina D.
Important: acest material nu înlocuiește sfatul unui medic specialist. Orice schemă de tratament sau recomandare de consum trebuie să vină din partea unei persoane autorizate.
