Nicio femeie nu este ferită de riscul apariției afecțiunilor inflamatorii ale organelor bazinului mic sau de necesitatea unei intervenții ginecologice. În urma unor astfel de situații apar frecvent probleme cronice, însoțite de dureri persistente în partea inferioară a abdomenului. Operația de cezariană nu face excepție și provoacă adesea o complicație de acest tip — aderențele, care creează disconfort femeii și afectează funcționarea organelor interne. Merită să analizăm în ce constă pericolul aderențelor apărute după cezariană și ce trebuie făcut în cazul unei astfel de afecțiuni.
Ce sunt aderențele și care este pericolul lor
Aderențele reprezintă țesut conjunctiv care se dezvoltă în cavitatea peritoneală și în bazinul mic, astfel încât organele interne ajung să fie lipite unele de altele. În acest mod, se formează un perete comun sau o zonă de unire între intestin, ovare, uter sau trompele uterine.
O astfel de dispunere a organelor influențează negativ funcționarea acestora, precum și interacțiunea dintre ele. Ca urmare a aderențelor, apar probleme la nivelul tractului digestiv, al organelor reproducătoare și al ciclului menstrual.
De ce apar aderențele
Cel mai frecvent, această afecțiune apare în urma unei intervenții chirurgicale, precum o operație sau un avort. Cea mai des întâlnită intervenție ginecologică fiind cezariana, apariția aderențelor după această operație este un fenomen destul de firesc. Mecanismul procesului este următorul:
- În prezența unei inflamații sau a unei leziuni în organism, se declanșează răspunsul imun și se activează dezvoltarea țesutului conjunctiv. Procese similare au loc și în cazul operației de cezariană, care presupune o afectare a integrității țesuturilor.
- Pentru vindecarea rănilor, se formează intens fibre de fibrină, care ulterior sunt completate cu colagen. Noul țesut se poate dezvolta nu doar la nivelul organului afectat, ci și în zonele învecinate, ceea ce reprezintă cauza apariției aderențelor.
- Formarea țesutului conjunctiv modifică poziția organelor interne, le reduce mobilitatea și le îngreunează funcționarea.
Frecvența apariției acestei afecțiuni poate ajunge până la 90% din cazuri.
Simptomele aderențelor
Principalul semn al aderențelor este durerea, însă, după nașterea copilului prin cezariană, multe proaspete mămici nu acordă atenție acestui simptom. Progresia afecțiunii are loc, de regulă, treptat și poate să nu provoace un disconfort evident. Printre semnele care pot indica formarea aderențelor se numără:
- dureri puternice în zona bazinului;
- tulburări ale funcționării intestinale — constipație, diaree, balonare;
- somnolență, slăbiciune;
- posibilă creștere a temperaturii în timpul crizelor acute;
- durere intensă la palpare;
- tulburări ale ciclului menstrual.
Este important de înțeles că, după naștere, chiar și în urma unei cezariene, organismul femeii trebuie să se refacă treptat, iar starea sa generală ar trebui să se amelioreze de la o zi la alta. Dacă observați că vă simțiți rău, iar durerea și slăbiciunea persistă, adresați-vă medicului pentru un examen amănunțit. O atenție sporită acordată propriului organism și stării generale de sănătate ajută la identificarea la timp a problemei și la combaterea eficientă a acesteia.
Când este necesar să vă adresați de urgență medicului
După operația de cezariană, nu trebuie amânată solicitarea asistenței medicale dacă durerea abdominală se intensifică, devine ascuțită sau este însoțită de creșterea temperaturii, slăbiciune accentuată, scăderea tensiunii arteriale, greață sau vărsături.
Sunt considerate semne alarmante balonarea pronunțată a abdomenului, absența scaunului și a eliminării gazelor, durerile sub formă de crize, precum și senzația de tensiune a peretelui abdominal. Astfel de simptome pot indica nu doar un proces aderențial, ci și o ocluzie intestinală sau alte complicații care necesită tratament de urgență.
De asemenea, este important să vă adresați cât mai repede medicului dacă, la câteva săptămâni după cezariană, starea generală nu se ameliorează, persistă tulburările ciclului menstrual sau apar probleme legate de concepție.
Consecințele formării aderențelor
Apariția țesutului conjunctiv între organele interne le afectează funcționarea. Cea mai gravă consecință este infertilitatea dobândită. Aceasta apare atunci când aderențele afectează ovarele, uterul sau trompele uterine, făcând imposibilă deplasarea normală a ovulului sau implantarea acestuia. În această situație, la o a doua sarcină, femeii i se poate diagnostica o sarcină tubară, sau fecundarea poate să nu aibă loc deloc.
Diagnosticarea și tratamentul aderențelor
O problemă suplimentară în cazul formării aderențelor este dificultatea diagnosticării acestora. Zonele patologice de țesut conjunctiv nu pot fi identificate prin analize de laborator și sunt greu de depistat prin ecografie sau examen radiologic. Pentru confirmarea diagnosticului, poate fi necesară o laparoscopie diagnostică sau o tomografie computerizată. La stabilirea diagnosticului, un rol important pentru medicul specialist îl au atât acuzele pacientei, cât și simptomele clinice obiective.
Se întâmplă ca afecțiunea să fie descoperită întâmplător, atunci când femeia se prezintă la un consult din cauza dificultăților de concepție.
Aderențele care afectează organele reproducătoare influențează, într-adevăr, în mod negativ o sarcină ulterioară.
Combaterea acestei afecțiuni este obligatorie, deoarece situațiile neglijate pot deveni ireversibile și pot conduce la tulburări grave. Este necesar să se apeleze cât mai devreme la medic pentru prescrierea unui tratament corect. În stadiile incipiente, medicii recomandă combaterea aderențelor cu ajutorul unor medicamente care ajută la reducerea dezvoltării țesutului conjunctiv.
Tratamentul conservator include:
- utilizarea metodelor de fizioterapie, care accelerează resorbția țesutului conjunctiv;
- folosirea ultrasunetelor combinate cu medicamente ce conțin enzime — hialuronidază, tripsină;
- prescrierea de supozitoare cu Longidază, care pot fi administrate rectal sau vaginal, în monoterapie sau în terapie combinată.
În situațiile mai avansate, medicii ginecologi pot recomanda intervenția chirurgicală. Totuși, chiar și după operație, riscul de reapariție a aderențelor persistă, motiv pentru care sunt importante monitorizarea ulterioară și măsurile de prevenție.
Când se recomandă intervenția chirurgicală în cazul aderențelor
Tratamentul chirurgical este luat în considerare atunci când aderențele provoacă dureri pronunțate, ocluzie intestinală, tulburări grave ale funcționării organelor sau împiedică apariția sarcinii. Cel mai frecvent se utilizează abordul laparoscopic, însă decizia aparține întotdeauna medicului, în urma unui examen amănunțit, deoarece orice intervenție poate, la rândul ei, crește riscul apariției unor noi aderențe.
Prevenirea aderențelor
Pentru prevenirea formării excesive de țesut conjunctiv se utilizează medicamente pe bază de enzimă hialuronidază. Unul dintre acestea este Longidaza. Substanța sa activă, spre deosebire de multe produse similare, este rezistentă la acțiunea enzimelor din organismul uman, astfel încât rămâne activă după pătrunderea în organism. Medicamentul poate fi utilizat atât în faza acută a inflamației, cât și în procesele cronice cu evoluție lentă. În cazul intervențiilor chirurgicale planificate, precum cezariana, Longidaza se prescrie începând cu a treia zi. Această abordare ajută nu doar la prevenirea aderențelor, ci și la creșterea rezistenței organismului și la accelerarea refacerii țesuturilor.
Cum pot fi evitate aderențele prin alte metode? Una dintre recomandările utile este creșterea nivelului de activitate fizică.
În ciuda durerii resimțite după cezariană, femeii i se recomandă să nu rămână prea mult timp la pat, ci să se ridice cât mai devreme posibil și să meargă mai mult, fără însă a ridica greutăți.
Renunțarea la un stil de viață sedentar și la statul îndelungat în pat îmbunătățește procesele metabolice, accelerează vindecarea uterului și a cicatricilor, și reduce probabilitatea apariției aderențelor. Se consideră că, cu cât femeia se ridică mai devreme după nașterea prin cezariană, cu atât scade probabilitatea unei sudări a organelor interne. Măsuri de prevenție pot fi reprezentate și de procedurile fizioterapeutice, însă acestea trebuie prescrise de medic, în mod individual, pentru fiecare lăuză în parte.
Apariția aderențelor este un proces imprevizibil, iar protecția totală împotriva acestuia nu poate fi garantată. Cu toate acestea, fiecare femeie trebuie să cunoască această posibilă complicație după cezariană. Măsurile de prevenție sunt relativ simple — activitate fizică moderată, sub supravegherea unui specialist, o atitudine optimistă, atenție sporită față de propria stare de sănătate și respectarea recomandărilor medicului.
Întrebări frecvente
Cum ne dăm seama că, după cezariană, au apărut aderențe?
Prezența aderențelor poate fi suspectată în cazul unor dureri persistente în partea inferioară a abdomenului, tulburări de tranzit intestinal, balonare, slăbiciune sau dereglări ale ciclului menstrual. Dacă, după naștere, starea generală nu se ameliorează sau simptomele se agravează, este necesar să vă adresați medicului.
Pot dispărea de la sine aderențele apărute după cezariană?
Aderențele complet formate nu dispar, de regulă, de la sine, în special atunci când acestea afectează deja funcționarea organelor. În stadiile incipiente, medicul poate prescrie un tratament care ajută la reducerea dezvoltării țesutului conjunctiv.
Care este pericolul aderențelor apărute după operația de cezariană?
Aderențele pot afecta funcționarea intestinului, pot provoca dureri, probleme ale ciclului menstrual și disconfort la nivelul bazinului mic. Dacă acestea afectează uterul, ovarele sau trompele uterine, crește riscul dificultăților de concepție și al unei sarcini extrauterine.
Cum se verifică prezența aderențelor după cezariană?
Analizele de laborator nu evidențiază, de regulă, aderențele, iar ecografia și examenul radiologic nu ajută întotdeauna la identificarea lor. Pentru precizarea diagnosticului, medicul poate recomanda o tomografie computerizată sau o laparoscopie diagnostică.
Ce este de făcut dacă au fost depistate aderențe după cezariană?
Tactica de tratament este stabilită de medic, ținând cont de simptome și de gradul de evoluție a procesului. Pot fi utilizate fizioterapia, medicamentele pe bază de enzime, supozitoarele, iar în cazurile avansate — tratamentul chirurgical.
