Semne de alarmă în dezvoltarea bebelușilor de la 0 la 1 an

Să-și țină capul când stă pe burtică, să poată urmări cu privirea, să-și ducă mâna la guriță, să apuce obiecte – acestea se numesc repere, indicatori care urmăresc dezvoltarea bebelușilor. Deși achiziția acestora variază în funcție de fiecare copil, lipsa unora poate semnala probleme medicale care au nevoie de o atenție specială, transmite totuldespremame.ro

Până la vârsta de 1 an, un pui de om are parte de o dezvoltare copleșitoare. Practic, învață totul de la zero! De la cum să-și țină capul când e pus pe burtică, cum să-și ducă mânuța la guriță, să apuce obiecte, să se rostogolească, să stea în funduleț, apoi în piciorușe, până la a face primii pași ținându-se de mobilă. Fiecare din cele de mai sus reprezintă o etapă care o va facilita pe următoarea, astfel încât, la vârsta de 1 an, copilul ar trebui să treacă prin toate. „Rostogolirea, spre exemplu, de pe spate pe burtică îl ajută pe copil să-și dezvolte mișcarea de masticație. Așa se dezvoltă musculatura masticației“, ne spune Iulian Nicolae, kineterapeut la Kinetobebe. Astăzi, vom învăța împreună cum să descoperim acasă acele probleme pentru care e nevoie să cerem ajutor de specialitate în dezvoltarea bebelușului.

Primul an din viața unui copil este important pentru dezvoltarea creierului, a corpului și a metabolismului. Indiciile că un bebeluș se dezvoltă normal din toate punctele de vedere de mai sus sunt împărțite pe patru etape de vârstă:

• de la 0 la 3 luni;
• de la 4 la 6 luni;
• de la 7 la 9 luni;
• de la 10 la 12 luni.

În primul an de viață, bebelușii învață cele mai multe lucruri, iar specialiștii sunt de părere că întârzierile de dezvoltare care sunt observate acum au cele mai mari șanse să fie îndreptate. Chiar și așa, trebuie să știm că dezvoltarea oricărui copil se face în strânsă legătură cu dezvoltarea sistemului nervos, dar depinde atât de factorul genetic, cât și de mediul social în care crește (un copil stimulat, ajutat să învețe, să descopere, iubit, va avea mereu o dezvoltare mai bună decât unul care este lipsit de ajutor).

De aceea, dacă bebelușul nu se înscrie în reperele vârstei lui „ca la carte“, nu înseamnă că acesta este un semnal de alarmă și trebuie să fugim la medic.

Și, totuși, care sunt acele semne de alarmă care ne spun că ceva nu este în regulă în dezvoltarea bebelușului?

De la naștere la 3 luni – o prelungire a perioadei intrauterine

De la 0 la 3 luni, mișcările unui bebeluș sunt involuntare

În primele zile de viață, bebelușul își păstrează încă aceea poziție flexată pe care a avut-o în burtica mamei, ceea ce este normal. Doarme mult și se trezește doar pentru a mânca. Uneori, adoarme și în timpul mesei. Mișcările lui sunt necoordonate, involuntare, bebelușul mișcându-se spre stimuli cu tot corpul. Pus pe burtă, își menține capul ridicat, sprijinindu-se pe antebrațe. Deși doar câteva secunde, această abilitate va crește. După primele 4 săptămâni, te poate privi în ochi. Se numește contact vizual.

Semne de alarmă 0-3 luni – dacă refuză mereu unul dintre sâni, ar putea fi vorba de torticolis

Cu toate că achizițiile de dezvoltare pot diferi de la copil la copil, anumite întârzieri în dezvoltare ar trebui să ne trimită la medic. Asta dacă nu au fost observate deja de neonatolog ori de medicul de familie. Iată ce semne ar trebui să ne trimită spre doctor dacă nu apar până la vârsta de 3 luni:

• bebelușul nu-și poate susține capul ridicat sau o face cu greutate;
• piciorușele lui sunt încordate și le mișcă foarte puțin;
• pumnișorii bebelușului sunt încă strânși, iar mânuțele le mișcă foarte puțin;
• când stă pe spate, nu ridică nici brațele, nici picioarele;
• nu urmărește cu privirea, nu poate susține un contact vizual;
• își ține capul întors spre dreapta sau spre stânga oricum ar fi ținut, chiar și la sân (torticolis).

Torticolisul este o afecțiune care implică scurtarea musculaturii gâtului, determinând bebelușul să mențină capul înclinat într-o direcție și rotat în direcția opusa. Se clasifică în:

• congenital -– fiind prezent de la naștere și se observă încă din primele zile de viață;
• postural – se dobândește după naștere. De cele mai multe ori, poziționările prelungite pe o sigură parte sau prezența plagiocefaliei (cap aplatizat) determină apariția acestuia.

Este de reținut că torticolisul poate determina apariția plagiocefaliei, dar și invers. Când această contractură musculară este prezentă, bebelușului îi va fi greu să își întoarcă activ capul spre partea unde mușchiul SCM (sternocleidomastoidian) este scurtat. De asemenea, nu trebuie confundat cu posibilitățile reduse ale nou-născutului de a-și menține capul pe mijloc, putând, totuși, să își întoarcă liber capul în ambele direcții.​

De la 4 la 6 luni – perioada mișcărilor diferențiate (ridică un picior, doar capul, întinde doar o mână)

Este de preferat ca bebelușul să ajungă singur în poziția așezat, fără a fi poziționat între perne, așa cum se obișnuiește. El se va ridica de pe spate prin lateral și își va sprijini corpul pe palme. Repetând această mișcare, el va ajunge să îndrepte spatele (căzând des într-o parte sau alta în căutarea echilibrului).

Semne de alarmă 4-6 luni – dacă nu inițiază rostogolirea de pe spate pe burtică pot apărea întârzieri în procesul de mestecare a alimentelor solide

Dacă până la această vârstă nu apar achizițiile pe care ar fi trebuit să le facă în etapa precedentă, acesta este, în sine, un semnal de alarmă. Semnele de întârziere în dezvoltarea neuromotorie ale acestei perioade sunt:

• nu fixează și nu poate urmări cu privirea o jucărie;
• nu întoarce capul după sunete;
• nu râde și nu gângurește;
• are dificultăți în a-și ține capul ridicat;
• nu întinde mâna după jucăriile aflate aproape de el;
• nu se rostogolește de pe spate pe burtică;
• își mișcă puțin sau foarte puțin mâinile și piciorușele;
• este deseori iritat și plânge mult.

​Semne de alarmă 7-9 luni – târârea și mersul în patru labe, două abilități motorii esențiale pentru mersul biped

Nu vă îngrijorați dacă copilașul nu are toate aceste achiziții și nu comparați cu alți copii, deoarece fiecare are ritmul său de dezvoltare; sunt copii care nu vor merge de-a bușilea, ci se vor ridica direct în picioare fără a exista vreo problemă în acest sens. Totuși, conform specialiștilor, următoarele semne reprezintă întârzieri în dezvoltarea bebelușilor în perioada 7-9 luni:

• folosește predominant doar un picioruș;
• nu poate să stea în funduleț;
• nu transferă jucăriile dintr-o mână în cealaltă;
• nu se deplasează pentru a explora mediul atunci când este așezat pe podea;
• se sperie de sunetele de zi cu zi;
• nu pare interesat de interacțiunea cu ceilalți;
• nu menține contactul vizual în timpul interacțiunii;
• nu răspunde la sunete sau voci.

Semne de alarmă 10-12 luni – folosirea premegătoarelor întârzie procesul de mers, în loc să-l stimuleze

Următoarele semne în comportamentul bebelușului tău ar trebui să te determine să ceri părerea unui specialist, medicului pediatru sau unui kinetoterapeut:

• nu poate sta încă în șezut;
• nu inițiază ridicarea în piciorușe;
• încă are un control slab al capului când stă în poziție verticală;
• nu reacționează când este strigat;
• nu arată părți importante ale corpului, nu face „pa“, nu aplaudă și nu spune mama, tata, papa;
• respinge alimentele solide, preferând doar laptele;
• nu prezintă interes pentru jucării sau le manevrează cu dificultate.