Oamenii de știință încearcă de mult timp să stabilească momentul în care nou-născutul începe să audă și să vadă. Unii bebeluși își deschid rar ochii după naștere, alții îi mijesc, iar alții încep imediat să privească lumea din jur. Și reacțiile micuților la stimulii sonori diferă de la un copil la altul.
Formarea văzului
Viitoarele mame sunt întotdeauna interesate de întrebarea când începe nou-născutul să vadă. S-a demonstrat deja că acest lucru se întâmplă imediat după naștere. Totuși, la început, vederea bebelușilor este neclară, deoarece copilul se adaptează abia la mediul cu care nu este obișnuit.
Nou-născuții au o acuitate vizuală scăzută. Vederea se îmbunătățește treptat, pe măsură ce se dezvoltă creierul, retina și globul ocular.
Cum văd nou-născuții: dezvoltarea vederii pe luni
| Luna | Dezvoltarea vederii |
|---|---|
| Până la o lună | Distinge întunericul de lumină, însă în nuanțe de gri. |
| Prima lună | Vede obiectele mari, însă imaginea este neclară. |
| A doua lună | Începe să urmărească obiectele mari și oamenii. Privirea începe să se focalizeze, însă este încă instabilă și nu rămâne fixată asupra obiectelor. |
| A treia lună | Privește pentru perioade mai lungi jucăriile aflate în mișcare. Distinge culorile galben și roșu. |
| A patra lună | Privește zornăitoarele, le ia în mâini și le examinează, apropiindu-le de față. Încă nu poate aprecia distanța până la obiecte, însă deja distinge culorile de bază. Începe să-și focalizeze privirea și, în general, vede bine. |
| A cincea lună | Distinge deja toate culorile. |
| A șasea lună | Își recunoaște rudele și urmărește obiectele mici. Sensibilitatea retinei reprezintă aproximativ 2/3 din sensibilitatea retinei unui adult. |
| A șaptea–a opta lună | Poate recunoaște formele geometrice. |
| De la opt luni până la un an | Vede obiectele atât ca întreg, cât și pe părți și încearcă să găsească obiectele care dispar din câmpul vizual. Distinge nu doar culorile, ci și nuanțele acestora. Vederea este deja similară cu cea a unui adult. |
Vederea binoculară se formează abia începând cu a șasea săptămână, iar copilul începe să vadă conștient din luna a patra. Până atunci, bebelușul nu știe să folosească ambii ochi pentru a privi, de aceea poate părea că are privirea încrucișată sau rătăcitoare.
Până la vârsta de șase luni, acest lucru este normal, însă dacă privirea rămâne astfel și după această perioadă, este un motiv pentru consultarea medicului, pentru a preveni dezvoltarea unei patologii oftalmologice.
Dezvoltarea auzului
Mamele sunt întotdeauna interesate să știe dacă bebelușul aude în uter. Auzul copilului începe să se dezvolte începând cu săptămâna a 17-a de sarcină.
Pe parcursul sarcinii, femeile vorbesc cu copilul, iar acesta memorează vocea mamei și, ulterior, o distinge cu ușurință de celelalte voci.
După naștere, bebelușul aude foarte bine, însă fiziologia sa este astfel construită încât reacția este declanșată în special de sunetele puternice și bruște.
Este interesant faptul că, la doar câteva ore după naștere, copilul poate deja să distingă vocile și să reacționeze diferit la acestea. În orice caz, vocea pe care a auzit-o încă din uter are asupra lui un efect calmant. Auzul copilului este verificat în maternitate prin metoda emisiei otoacustice.
Următoarea examinare are loc la vârsta de o lună, de această dată în cadrul unei policlinici obișnuite. Adaptarea auzului, în comparație cu vederea, are loc mai lent.
În prima lună, bebelușul reacționează doar la sunete puternice și zgomote. Dezvoltarea auzului poate fi stimulată încă din momentul nașterii. Bebelușul ascultă cu atenție vocea atunci când i se vorbește sau când i se cântă.
Sunetele bruște și puternice îl sperie. Până la vârsta de șase luni, copilul își recunoaște deja numele și manifestă curiozitate față de sursa zgomotului. În consecință, copilul începe să emită sunete noi, ceea ce este considerat un indicator bun al dezvoltării auzului.
Cum pot fi stimulate dezvoltarea vederii și auzului
Bebelușului îi place cel mai mult să privească obiectele aflate la aproximativ zece centimetri direct în fața sa. La început, copilului îi este dificil să-și focalizeze privirea. Pentru dezvoltarea acestei abilități există exerciții speciale:
- Este necesar să întoarceți cu grijă capul copilului în diferite direcții și să îl mențineți în această poziție atunci când în câmpul său vizual apare o față sau o jucărie viu colorată. Este de preferat ca obiectul să fie cât mai mare. Astfel, privirea bebelușului se va fixa mai repede asupra lui.
- Bebelușilor de două-trei săptămâni le este mai ușor să-și mențină privirea atunci când sunt ținuți în poziție verticală. Chiar dacă din exterior pare că nu vede și nu privește nimic, în câmpul său vizual ajung numeroase obiecte, de aceea copilul trebuie ținut cât mai des în brațe.
- După șase luni, vederea poate fi stimulată cu ajutorul unor jucării de diferite culori, în special dacă acestea au cercuri sau dungi contrastante. Vederea copilului se dezvoltă foarte rapid, iar acesta începe să fie interesat de observarea diferitelor culori.
La sfârșitul primei luni de viață, copilul reușește uneori să-și focalizeze privirea, chiar dacă pentru scurt timp, asupra obiectelor aflate la o distanță de până la 90 de centimetri. De aceea, deasupra pătuțului poate fi amplasată o jucărie suspendată de dimensiuni mari sau un carusel care produce sunete.
Acestea vor atrage atenția bebelușului și vor contribui la dezvoltarea auzului și a vederii.
Cum sunt depistate tulburările de auz și vedere?
Principalele metode de verificare a auzului și vederii sunt foșnetul, fâșâitul și mișcarea razelor de lumină. Toate acestea sunt utilizate în primele zile după naștere.
Este necesară consultarea medicului dacă, după prima lună, copilul nu manifestă nici măcar pentru scurt timp interes atunci când un obiect mare se mișcă.
Un alt simptom îngrijorător este lipsa reacției copilului la sunete foarte puternice sau la lumină intensă. Până la vârsta de patru luni, copilul ar trebui deja să recunoască persoana care îl îngrijește și să emită diferite sunete.
Este un semn nefavorabil dacă, pe măsură ce crește, copilul nu încearcă să privească jucăriile și nu manifestă interes față de ceea ce se întâmplă în jurul său.
Uneori, părinții încep să se întrebe dacă nou-născuții văd atunci când ochii lor „rătăcesc”. Dacă privirea încrucișată nu apare permanent, ci doar periodic, acest lucru este normal până la vârsta de șase luni.
Bebelușul privește pur și simplu mediul înconjurător folosind uneori doar unul dintre ochi. Abia după șase luni toate fragmentele imaginilor încep să fie reunite într-o singură imagine.
Copilul începe să audă încă din uterul mamei, iar imediat după naștere este expus unei multitudini de sunete noi și învață să le distingă. Vederea se formează după naștere, însă se dezvoltă foarte rapid, iar până la vârsta de un an copilul vede la fel ca un adult.
