Fisurile dureroase la colțurile gurii, cunoscute medical sub denumirea de cheilită angulară sau stomatită unghiulară, reprezintă o afecțiune frecventă a cavității bucale la copii, întâlnită cel mai des între vârstele de 4 și 11 ani. În majoritatea cazurilor, acestea se vindecă spontan în câteva zile, însă uneori persistă până la inițierea unui tratament corect.
La apariția fisurilor, pot fi utilizate inițial preparate cu efect antiseptic și cicatrizant. Pentru vindecare sunt eficiente unguentele cu pantenol, soluțiile uleioase cu vitamina E, cremele reparatoare din gamele de dermato-cosmetice, precum și uleiul de cătină. În continuare, explicăm ce sunt fisurile la colțurile gurii și cum pot fi tratate corect.
Ce sunt fisurile la colțurile gurii
Aceste fisuri pot fi un simptom al mai multor dezechilibre din organism și se manifestă ca mici crăpături sau răni la colțurile buzelor.
Manifestările pot include:
- roșeață și umflare a pielii din jurul colțurilor gurii;
- cruste purulente sau uscate;
- durere la deschiderea gurii;
- senzație de arsură la alimentație și la periajul dentar;
- mâncărime;
- descumare;
- depuneri albicioase în colțurile gurii.
În cazul cheilitei angulare, pot fi prezente doar o parte dintre aceste simptome.
Fisurile pot fi confundate cu leziuni mecanice ale buzelor, frecvente la copii, sau cu manifestările virusului herpes. Dacă o traumă mecanică poate fi identificată relativ ușor discutând cu copilul, diferențierea dintre cheilită și herpes este mai dificilă.
Cum se face diferența între cheilită și herpes la copii
Herpesul se poate localiza și în colțurile gurii. Pentru a nu confunda cele două afecțiuni, este important să fie urmărită evoluția și aspectul leziunilor. Recunoașterea la timp a herpesului este esențială, deoarece tratamentul acestuia, spre deosebire de cheilită, presupune medicamente antivirale.
Manifestările herpesului:
- la debut poate apărea mâncărime și ușoară umflare a buzei;
- ulterior se formează vezicule ferme;
- veziculele se sparg, lăsând o rană dureroasă;
- după câteva zile se formează o crustă galbenă sau brună, care se poate fisura și sângera.
În cazul cheilitei angulare nu există această succesiune de etape și, cel mai important, nu apar veziculele caracteristice infecției herpetice.
Cauzele apariției cheilitei angulare
Există numeroși factori care pot favoriza apariția cheilitei angulare. Pentru prevenirea recidivelor și stabilirea unui tratament eficient, este necesară identificarea cauzei exacte.
Factorii principali includ:
- factori externi: expunerea la soare, vânt, temperaturi scăzute sau ridicate;
- alergii la rujuri igienice, pastă de dinți, creme, aparate dentare sau alte dispozitive orale, medicamente;
- dermatită atopică, care poate determina cheilită atopică și afectează colțurile gurii;
- mușcătură incorectă;
- deficit de vitamine A, E și din complexul B;
- boli cronice, inclusiv parazitoze, infecție HIV, diabet zaharat, anemie;
- afecțiuni dentare și ale cavității bucale: stomatite, gingivite, carii;
- boli gastroenterologice cronice;
- infecții ale nazofaringelui, în special candidoză și amigdalită.
Adesea, mai mulți factori pot fi prezenți simultan.
Cele mai frecvente cauze ale recurenței sunt mușcătura incorectă și dermatita atopică. Până la corectarea acestor factori, fisurile se vor repeta. Dermatita este dificil de controlat, motiv pentru care tratamentul este, de regulă, local.
Principalii agenți patogeni ai cheilitei angulare sunt streptococul și fungi din genul Candida.
Acești factori creează condiții favorabile pentru dezvoltarea microorganismelor patogene. Tratamentul vizează combaterea acestor agenți, dacă sunt prezenți.
Ce trebuie făcut la apariția fisurilor
La prima apariție, prezentarea imediată la medic nu este întotdeauna necesară, fiind posibil să fie doar o microleziune asociată factorilor de mediu. De cele mai multe ori, fisurile dispar spontan.
Dacă fisurile apar frecvent, copilul trebuie consultat de medic.
Consultul medical este recomandat dacă:
- fisurile apar de cel puțin 3 ori pe an;
- durează mai mult de o săptămână fără semne de vindecare;
- copilul acuză disconfort accentuat;
- apar cruste purulente sau secreții.
Medicul va prescrie tratament simptomatic, medicamente care acționează asupra cauzei și va identifica factorii favorizanți pentru a-i elimina.
Specialiști la care vă puteți adresa:
- pediatru;
- stomatolog;
- dermatolog;
- alergolog;
- gastroenterolog;
- medic ORL.
Diagnostic
Toate investigațiile sunt stabilite de medic. Autodiagnosticarea nu este eficientă.
Investigații utile:
- examen bacteriologic din colțurile gurii, cu testarea sensibilității la antibiotice;
- determinarea nivelului vitaminelor în sânge;
- consult stomatologic și ortodontic;
- analize generale de sânge;
- determinarea nivelului de fier;
- glicemie à jeun;
- coproparazitologic;
- teste alergologice.
Tratament
Tratamentul include antiseptice și cicatrizante. Nu se recomandă administrarea antibioticelor sau a unguentelor hormonale fără recomandarea medicului.
Antisepticele utilizabile acasă includ verde de briliant, iod, fucorcin, tincturi alcoolice de gălbenele sau talpa-gâștei, aplicate de cel puțin 3 ori pe zi până la formarea crustelor.
Pentru vindecare, eficiente sunt:
- unguente cu pantenol;
- soluții uleioase cu vitamina E;
- creme reparatoare din gamele dermato-cosmetice;
- ulei de cătină.
Aplicarea se face de cel puțin 2 ori pe zi până la dispariția durerii și formarea crustei. Dacă tratamentul nu funcționează, se recomandă consult medical.
Remedii tradiționale:
- aplicarea mierii pe leziune pe timpul nopții;
- comprese cu infuzie de mușețel și șnur;
- ulei de arbore de ceai;
- comprese cu suc de aloe;
- ulei de in;
- comprese cu ceară de albine topită;
- ungere cu unt.
Alimentația trebuie îmbogățită cu fructe, legume, pește și uleiuri sănătoase. Se evită alimentele sărate și condimentate și ruperea crustelor.
Prevenție
Măsuri pentru prevenirea fisurilor:
- alimentatie echilibrată, bogată în vitamine și grăsimi vegetale;
- igienă riguroasă a cavității bucale, mâinilor și feței;
- protecție împotriva factorilor climatici, balsam de buze cu SPF;
- consum adecvat de lichide;
- controale stomatologice preventive, cel puțin anual;
- călirea organismului;
- evitarea atingerii feței cu mâini murdare și a obiceiurilor nocive (rosul unghiilor, obiecte în gură).
Complicații
În lipsa unei îngrijiri corecte, pot apărea:
- suprainfectare;
- extinderea rănii;
- supurație;
- abces;
- dificultăți la alimentație;
- hipertrofie tisulară.
Complicațiile sunt rare, dar pot duce la probleme funcționale și estetice. Consultul medical ajută la vindecarea rapidă și prevenirea recidivelor.
Dacă problema persistă sau recidivează frecvent, copilul trebuie consultat de pediatru, deoarece fisurile pot fi un semn al unor afecțiuni mai grave.
