Cum să-i explici copilului că animalele de companie nu sunt jucării

Animalul de companie – prieten, nu jucărie: cum îl învățăm pe copil să fie blând

Animalele ocupă un loc special în imaginația fiecărui copil – sunt pufoase, drăgălașe și par făcute pentru a fi îmbrățișate fără oprire. Însă, dacă ai deja un animal de companie sau intenționezi să adopți unul, trebuie să știi că poate deveni victima unei iubiri... prea intense, dacă copilul nu este pregătit corespunzător.

Copilul de 3 ani și animalul de companie: o combinație sensibilă

Vârsta de trei ani este cea mai periculoasă perioadă pentru un animal de companie. Dacă nu ai încă un animal, poate ar fi mai bine să amâni momentul. La această vârstă, copilul nu înțelege empatia – el trăiește în prezent, iar dacă este activ și energic, va dori ca și patrupedul să fie la fel. Îl poate trage de urechi, forța să mănânce sau să se joace, îl poate strânge prea tare în brațe sau, din neatenție, să-l calce pe lăbuță sau să-l prindă cu ușa.

Observă cum se joacă copilul tău chiar și cu tine: o jucărie aruncată, o lovitură involuntară de cot sau călcâi, toate vin dintr-un exces de emoție. Acum imaginează-ți un animal fragil în aceeași situație – prins, strâns, aruncat din greșeală. Nu doar că va suferi, dar poate ajunge și să reacționeze prin mușcături sau zgârieturi pentru a se apăra.

Ce e de făcut

✔ Arată-i copilului cum să țină în brațe un animal, fără să-l tragă de coadă sau urechi și fără să-l strângă. Poți face o demonstrație cu o jucărie de pluș, explicând cum se ia în brațe și cum se așază înapoi pe podea sau în cușcă, cu blândețe.

✔ Nu țipa și nu-l certa când îl vezi că se poartă nepotrivit cu animalul. Mai bine distrage-i atenția cu ceva: „Poți să-mi aduci, te rog, ochelarii?”

✔ Exersați împreună atingerile: mângâie-l pe cap sau pe spate și întreabă-l dacă îi place. Apoi încearcă o atingere mai energică și explică diferența. Apoi, roagă-l să facă același lucru – cu tine și apoi cu animalul. Explică-i că și animalele simt plăcere când sunt mângâiate, dar suferă dacă sunt strânse sau agresate.

✔ Vorbește-i despre animalul vostru: unde trăiește, cu ce se hrănește, de ce are urechi, coadă, mustăți. (Autorul articolului, copil fiind, a tăiat mustățile câinelui cu o forfecuță – ceva ce ar fi putut fi evitat dacă părinții îi explicau la timp importanța lor.)

✔ Implică-l în jocuri sigure cu animalul – urmărește ca totul să fie sub control.

✔ Dacă cel mic vrea mereu să țină animalul în brațe, spune-i că înțelegi dorința lui, dar explică-i că puiul are nevoie de odihnă, exact ca un bebeluș. Amintește-i cum era el când era mic, arată-i poze sau filmulețe – va înțelege mai ușor.

Învață-l să iubească, învață-l să îngrijească

Copilul nu trebuie să aibă responsabilități mari, dar poate observa cum te ocupi tu de animal. Apoi, implică-l în sarcini mici și plăcute: să toarne apă în bol, să îl perieze sau să meargă împreună cu tine la plimbare.

Transformă totul într-o joacă: fă pe „pisica” sau „cățeaua” și lasă-l pe copil să te mângâie, să te „gâdile” pe burtă, arătându-i cum arată afecțiunea blândă.

Citește-i povești cu animăluțe – sunt multe cărți potrivite, precum seria „Petson și Findus”, care ilustrează emoționant legătura dintre un bătrân și un pisoi jucăuș.

Dacă observi comportamente agresive, filmează-le discret. Apoi filmează și momentele blânde și arată-le copilului ambele – întreabă-l: unde crezi că animalul se simte bine? Ce crezi că nu e în regulă? Lasă-l să-și analizeze singur comportamentul.

Regulile contează

Chiar și în joaca dintre copil și animal trebuie să existe reguli clare. Spune-i ce are voie și ce nu: nu ridicăm animalul de lăbuțe, nu tragem de coadă, de urechi, nu-l lovim, nu-i aruncăm lucruri grele. Nu luăm mâncarea din farfuria lui și nu-l tachinăm.

Repetă aceste reguli zilnic, eventual dimineața, la micul dejun, până devin parte din rutină. E greșit să considerăm că viața animalului are o valoare mai mică doar pentru că a apărut un copil în familie. Din contră, acum e o responsabilitate dublă.

Nu este atât de greu să crești un copil care iubește animalele, dacă tu însuți respecți regulile, le reamintești constant și îi oferi ocazia să se implice și să îngrijească. Lecția iubirii pentru „frații noștri mai mici” se învață în familie.