Lacrimile protejează ochii și îi ajută să funcționeze normal. Am analizat în ce situații lăcrimarea este considerată o variantă a normalului și când poate indica o problemă de sănătate.
Cum funcționează sistemul lacrimal
Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale, situate în partea superioară a ochiului. La fiecare clipire, lichidul lacrimal se distribuie uniform pe suprafața oculară și formează o peliculă protectoare.
Apoi, lacrimile ajung în colțul intern al ochiului și, prin canalele lacrimale, se scurg în cavitatea nazală. Acest proces are loc permanent.
Lichidul lacrimal este alcătuit din apă, săruri și grăsimi. El hidratează ochiul, reduce frecarea în timpul clipirii, îndepărtează praful și ajută la protejarea suprafeței oculare împotriva infecțiilor. Atunci când lacrimile sunt produse în exces sau scurgerea lor este afectată, ochii încep să lăcrimeze.
De ce lăcrimează ochii
Cel mai frecvent, lăcrimarea este legată de factori externi, precum vântul, frigul sau lumina puternică, și dispare de la sine. Indiferent de cauză, aceasta apare prin unul dintre cele două mecanisme: ochiul produce prea multe lacrimi sau este afectată scurgerea lor prin canalele lacrimale.
- Alergia – polenul, praful și părul de animale irită mucoasa oculară și cresc producția de lacrimi. Apar, de regulă, mâncărimea și roșeața, iar ambii ochi lăcrimează simultan.
- Bolile inflamatorii ale ochilor – conjunctivita, blefarita sau keratita pot fi însoțite de durere, roșeață și sensibilitate la lumină.
- Corpii străini – genele, particulele de nisip, fumul sau vaporii chimici provoacă lăcrimare reflexă. Aceasta este o reacție de protecție, care ajută la curățarea rapidă a ochiului.
- Uscăciunea oculară – deși pare paradoxal, poate duce la lăcrimare excesivă. Când pelicula lacrimală este instabilă, suprafața ochiului se usucă și se irită, iar glandele răspund prin producerea unei cantități mai mari de lacrimi. Acestea nu rămân pe ochi, ci se scurg pe marginea pleoapelor.
- Tulburările de drenaj lacrimal – apar în cazul îngustării sau blocării canalelor lacrimale ori al modificării poziției pleoapelor. La sugari, această problemă este legată de imaturitatea căilor lacrimale, iar la adulți de modificări legate de vârstă, traumatisme sau inflamații.
- Anumite medicamente și tratamente – inclusiv chimioterapia, radioterapia și unele picături oftalmice pot provoca lăcrimare ca efect secundar.
Simptome care nu trebuie ignorate
Medicii avertizează că trebuie acordată atenție situațiilor în care lacrimile curg constant sau afectează activitățile zilnice. Lăcrimarea unilaterală este deosebit de importantă, deoarece indică adesea o problemă locală, precum blocarea unui canal lacrimal sau o inflamație.
Semnele suplimentare ajută la diferențierea unei lăcrimări inofensive de una patologică. Durerea, roșeața, umflarea pleoapelor, secrețiile oculare sau scăderea clarității vederii pot indica inflamații sau infecții.
Cum se face investigația
Oftalmologul începe cu un consult clinic, evaluând starea mucoasei, poziția pleoapelor și caracteristicile lacrimilor, precum și dacă lăcrimează un singur ochi sau ambii.
Pentru a verifica scurgerea lichidului lacrimal, specialistul poate aplica picături colorate. În mod normal, colorantul dispare rapid odată cu lacrimile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, medicul poate suspecta o obstrucție a căilor lacrimale.
În unele cazuri sunt necesare investigații suplimentare, precum examinări imagistice ale canalelor lacrimale sau sinusurilor paranazale ori evaluarea cavității nazale, dacă simptomele sunt asociate cu respirația nazală.
Cum se tratează lăcrimarea
Abordarea terapeutică depinde de cauză. În multe situații, lăcrimarea dispare fără intervenție.
În cazul uscăciunii oculare, medicul poate recomanda picături hidratante, care stabilizează pelicula lacrimală și reduc iritația, diminuând astfel secreția reflexă de lacrimi.
Dacă lăcrimarea este cauzată de alergii, se folosesc antihistaminice, care reduc reacția mucoasei la alergeni și scad producția de lacrimi.
În infecțiile oculare, tratamentul este orientat către agentul patogen și presupune utilizarea de medicamente antibacteriene, sub supraveghere medicală.
Atunci când cauza este prezența unui corp străin, acesta este îndepărtat cu atenție, iar suprafața ochiului este evaluată. Dacă lacrimile nu se drenează corespunzător din cauza obstrucției canalelor sau a poziției anormale a pleoapelor, medicul poate recomanda proceduri pentru restabilirea drenajului. În unele situații, este necesară corecția chirurgicală.
Măsurile simple de prevenție pot reduce riscul de lăcrimare: protejarea ochilor de vânt și fum, pauze regulate în timpul lucrului la ecrane și îngrijirea pleoapelor. Persoanele cu alergii ar trebui, pe cât posibil, să evite factorii declanșatori.
Concluzie: lăcrimarea persistentă este un motiv pentru a verifica sănătatea ochilor
În majoritatea cazurilor, lăcrimarea este legată de factori externi, uscăciune oculară sau iritații temporare și se rezolvă fără tratament. Totuși, dacă lacrimile apar constant, mai ales la un singur ochi, acest lucru poate indica o inflamație sau o problemă de drenaj lacrimal. În astfel de situații, este important ca modificările să nu fie ignorate, pentru a menține confortul și sănătatea ochilor.
