Ce este dermatita periorală la nivelul feței și cum se tratează
Dermatita periorală la nivelul feței este o afecțiune cutanată cronică, recidivantă, predispusă la acutizări. Aceasta se manifestă printr-o înroșire pronunțată a pielii din jurul gurii, de tip eritem, precum și prin erupții sub formă de papule, pustule și vezicule. Localizarea inflamației pe față duce la scăderea calității vieții pacientului, care evită contactul cu alte persoane, dezvoltând complexe și tulburări nevrotice. De aceea, tratamentul și prevenția dermatitei periorale au atât importanță medicală, cât și socială.
Răspândirea și cauzele dermatitei periorale
Dermatita periorală, cunoscută și sub denumirea de dermatită rozaceiformă, afectează până la 1% din populație, în special femeile aflate la vârsta fertilă. Poate apărea și la copii, în perioada adolescenței, afecțiunea fiind mai frecventă la băieți. Dintre toți pacienții care se prezintă la medicul dermatolog, cei cu dermatită periorală reprezintă aproximativ 2%.
Cauzele exacte și mecanismul de dezvoltare a bolii nu sunt cunoscute. Medicii au identificat însă câțiva factori predispozanți care pot declanșa afecțiunea:
- utilizarea îndelungată a preparatelor hormonale — glucocorticosteroizii;
- folosirea unor produse cosmetice care împiedică evaporarea umidității de la suprafața pielii;
- demodicoza — afectarea pielii de către acarienii din genul Demodex;
- candidoza pielii și a mucoaselor;
- utilizarea pastelor de dinți care conțin fluor;
- expunerea la radiațiile ultraviolete.
Dermatita periorală apare mai frecvent la persoanele cu ten deschis, motiv pentru care este numită și fotosensibilă. Alți factori care pot favoriza apariția bolii sunt:
- sarcina;
- afecțiunile ginecologice;
- utilizarea contraceptivelor orale;
- dezechilibrele hormonale;
- afecțiunile endocrine;
- sensibilitatea crescută și predispoziția alergică a pielii;
- utilizarea produselor cosmetice de calitate slabă;
- infestările parazitare;
- scăderea funcției de protecție a pielii din cauza altor afecțiuni: acnee, dermatită atopică, rozacee.
Într-un studiu realizat de Academia Medicală de Stat „I.M. Secenov”, au fost monitorizați 132 de pacienți cu dermatită periorală. Toți aceștia utilizaseră, timp de mai mulți ani, unguente și creme steroidiene pentru tratarea diverselor afecțiuni cutanate, produse care subțiază stratul superior al pielii. Acest lucru favorizează pătrunderea microbilor în straturile mai profunde ale pielii și dezvoltarea inflamației. În final, s-a constatat că unguentul cu corticosteroizi, folosit pentru tratarea bolilor de piele, favorizează evoluția cronică a dermatitei periorale.
Așadar, dermatita periorală la nivelul feței este o afecțiune multifactorială, provocată de acțiunea combinată a mai multor cauze.
Simptomele dermatitei periorale
Boala se manifestă prin erupții caracteristice, de intensitate variabilă: pe pielea intens roșie și inflamată apar papule, pustule și vezicule cu diametrul de până la 2 mm. Acestea sunt localizate în special în jurul gurii, sub ochi, sub nas, în pliul nazolabial. O particularitate care diferențiază dermatita periorală de alte afecțiuni cutanate este faptul că pielea din jurul buzelor nu este acoperită de erupție, formând un fel de bordură subțire, palidă la culoare. Uneori, erupția se extinde pe obraji, bărbie și gât. În formele severe ale bolii, aceasta poate apărea și pe trunchi și membre.
Gravitatea afecțiunii și scala de evaluare
Sunt identificate 3 grade de severitate ale dermatitei periorale, evaluate cu ajutorul indicelui PODSI, bazat pe o scală în trei puncte care măsoară intensitatea eritemului, a papulelor și a descuamării.
Eritem sau înroșirea pielii:
- 1 punct — palid, aproape imperceptibil;
- 2 puncte — roșeață moderată, pete;
- 3 puncte — pielea este acoperită de pete roșii-închise, care se contopesc între ele.
Papule:
- 1 punct — erupții izolate, mici, de culoarea pielii neafectate;
- 2 puncte — erupție moderată, leziuni diseminate;
- 3 puncte — elemente numeroase, roșii, care se contopesc între ele.
Descuamare:
- 1 punct — slabă, aproape imperceptibilă;
- 2 puncte — moderată;
- 3 puncte — pronunțată.
La evaluarea manifestărilor bolii, pot fi folosite și valori intermediare de jumătate de punct. Suma totală a punctelor determină gradul de severitate:
- 0,5-2,5 — formă ușoară;
- 3,0-5,5 — formă medie;
- 6,0-9,0 — formă severă sau granulomatoasă.
Erupțiile sunt însoțite de senzație de tensiune și încordare a pielii, sensibilitate și usturime. Uneori poate apărea și mâncărime.
Manifestările clinice ale bolii nu pun în pericol viața pacientului, însă reprezintă o sursă de disconfort psihologic. Persoanele cu dermatită periorală la nivelul feței se simt jenate de aspectul lor și încearcă să evite contactul cu ceilalți. Pe termen lung, acest lucru poate duce la tulburări psihologice severe.
Diagnosticarea dermatitei periorale
Diagnosticul este stabilit de medicul dermato-venerolog, pe baza acuzelor pacientului, a datelor anamnestice, a examinării vizuale și a palpării erupțiilor. Nu sunt necesare investigații de laborator sau instrumentale. În anumite cazuri, pentru confirmarea formei granulomatoase a dermatitei, conținutul pustulelor este trimis pentru examen histologic.
Tratamentul dermatitei periorale
Spitalizarea nu este necesară. Principalele obiective ale tratamentului dermatitei periorale sunt obținerea remisiunii și îmbunătățirea calității vieții pacientului. În funcție de gradul de severitate al bolii, medicii recomandă terapie „zero”, terapie locală ușoară sau terapie sistemică.
Indiferent de tipul de tratament ales, pacientul trebuie să renunțe la utilizarea:
- produselor de îngrijire a pielii;
- pastei de dinți cu conținut de fluor;
- machiajului decorativ;
- preparatelor externe și sistemice care conțin glucocorticoizi.
Înainte de întreruperea medicamentelor cu acțiune sistemică, este necesară consultarea medicului, pentru a nu agrava evoluția afecțiunii pentru care acestea au fost prescrise inițial.
Terapia „zero” este recomandată pacienților cu formă ușoară de dermatită periorală. Aceasta constă în renunțarea la orice produs cosmetic aplicat local și la preparatele cu steroizi. După 14 zile ar trebui să apară o îmbunătățire a stării pielii. Dacă manifestările bolii nu se reduc, se trece la prescrierea medicamentelor.
Terapia locală este utilizată în formele ușoare și medii ale bolii, precum și în cazul ineficienței terapiei „zero”. De asemenea, aceasta este folosită ca punct de plecare în tratamentul formei severe a dermatitei periorale sau este combinată cu terapia sistemică. Pe piele se aplică regulat unul dintre următoarele preparate:
- cremă cu metronidazol 1%, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni;
- cremă cu pimecrolimus 1%, de 2 ori pe zi, timp de 1 lună;
- cremă cu acid azelaic 20%, de 2 ori pe zi, între 2 săptămâni și 1,5 luni.
Dacă nu se obține rezultatul dorit, se adaugă terapia sistemică.
Terapia sistemică este utilizată la adulți în cazul formelor severe de dermatită periorală și al ineficienței altor metode de tratament. Pentru terapie sunt folosite preparate cu acțiune sistemică, sub formă de comprimate administrate oral:
- tetraciclină, 250-500 mg, sau doxiciclină, 0,1 mg, de 2 ori pe zi, timp de 1-2 luni. Aceste preparate pot fi prescrise și copiilor cu vârsta peste 8 ani.
- eritromicină, 250 mg, de 2 ori pe zi, timp de 1-2 luni. Este recomandată în caz de intoleranță la tetraciclină, precum și femeilor însărcinate și pacienților sub 8 ani.
Dacă antibioticele nu produc efectul dorit, se prescrie izotretinoin, în doză de 0,1-0,7 mg/kg corp, pe o perioadă de 6 până la 20 de săptămâni.
Tratamentul dermatitei periorale este unul îndelungat și complex. Acesta necesită corectarea afecțiunii de bază și respectarea unui regim alimentar adecvat. Pacienții trebuie să limiteze consumul de dulciuri, alimente picante și sărate. Rezultate pozitive pot fi obținute și prin remedii tradiționale: decocturile și infuziile din muguri de mesteacăn, mușețel și coada-șoricelului ajută eficient în combaterea simptomelor bolii.
Dermatita periorală este dificil de tratat. O nouă acutizare poate fi declanșată de expunerea la frig, de greșeli alimentare sau de utilizarea unor produse cosmetice de calitate slabă. De aceea, pentru a preveni recidivele, pacienții trebuie să fie atenți la stilul lor de viață și la starea generală de sănătate.
