Cauzele durerilor abdominale la copii sunt numeroase. Unele dintre ele sunt extrem de periculoase și necesită tratament chirurgical de urgență, în timp ce altele nu impun măsuri atât de radicale. În orice situație, durerile de burtă nu trebuie niciodată ignorate. Vom analiza principalele cauze care pot provoca dureri abdominale în zona buricului. Totodată, trebuie să avem mereu în vedere că un copil mic nu poate indica precis localizarea durerii, motiv pentru care vom vorbi, în general, despre dureri abdominale.
Cauzele durerilor abdominale
Toate afecțiunile pot fi împărțite în două mari categorii:
- Afecțiuni care necesită tratament chirurgical
- Afecțiuni care nu necesită tratament chirurgical
Afecțiuni chirurgicale
Apendicita acută
Cea mai frecventă cauză a durerilor abdominale care necesită intervenție chirurgicală este apendicita acută – inflamația apendicelui. Apendicita poate apărea la copil la orice vârstă, inclusiv în primul an de viață, motiv pentru care orice disconfort abdominal trebuie să ridice suspiciunea acestei afecțiuni.
Simptomele apendicitei acute variază în funcție de vârsta copilului și de poziția apendicelui. Evoluția clasică include una sau două episoade de vărsături, dureri abdominale (copilul rareori poate indica exact locul durerii) și creșterea temperaturii corporale. Pot apărea și tulburări de scaun sau urinare, mai ales la copiii foarte mici.
Inflamația evoluează rapid, fiind necesară spitalizarea de urgență într-o secție de chirurgie și tratamentul operator. În lipsa acestuia, există riscul dezvoltării peritonitei, care complică semnificativ tratamentul și agravează prognosticul. Din acest motiv, până la consultul medical, este strict interzisă administrarea de antitermice sau analgezice copilului, deoarece acestea pot masca tabloul clinic.
Invaginația intestinală
La copiii mici poate apărea o afecțiune gravă numită invaginație intestinală. În grupul de risc se află copiii aflați în perioada diversificării alimentației (între 6 luni și 2 ani). Trecerea la alimente noi, diferite ca structură și consistență, poate perturba motilitatea intestinală, determinând ca un segment al intestinului să pătrundă în altul, formând un „buzunar” închis.
În consecință, apare necroza (moartea) porțiunii de intestin afectate și ocluzia intestinală acută. Aceasta este o patologie extrem de gravă, care necesită spitalizare imediată și intervenție chirurgicală.
Durerile abdominale sunt inițial colicative, pot fi însoțite de vărsături, balonare și agitație intensă. Poate apărea un semn caracteristic – scaun cu aspect de „jeleu de zmeură”. Dacă nu se solicită urgent ajutor medical, simptomele pot scădea temporar, instalându-se o falsă stare de bine, cauzată de necroza țesutului intestinal.
După câteva ore, starea copilului se deteriorează brusc, ceea ce indică dezvoltarea peritonitei și a altor complicații care pot pune viața în pericol.
Încarcerarea herniei
O altă cauză severă a durerilor abdominale este încarcerarea herniei ombilicale. Această situație poate apărea la orice copil cu hernie netratată chirurgical. În timpul efortului, o ansă intestinală se poate strangula, iar tentativele de reducere manuală agravează rapid starea copilului.
Dacă intervenția chirurgicală nu este efectuată de urgență, există riscul de necroză intestinală, peritonită și alte complicații grave, inclusiv deces.
Cauze nechirurgicale
Afecțiunile care nu necesită intervenție chirurgicală se împart, la rândul lor, în două categorii:
- infecțioase
- neinfecțioase
Infecțiile intestinale provoacă dureri abdominale, diaree, vărsături și febră, fiind însoțite de semne de intoxicație. Nu este întotdeauna ușor de diferențiat o infecție ușoară de apendicita acută, motiv pentru care copilul cu dureri abdominale trebuie întotdeauna evaluat de un specialist.
Cauze neinfecțioase
- Reacțiile alergice – pot apărea la sugari după introducerea primelor alimente solide.
- Infestarea cu helminți – nerespectarea regulilor de igienă favorizează apariția paraziților intestinali.
- Colicile – caracteristice nou-născuților și, de regulă, pot fi gestionate la domiciliu, cu recomandarea prealabilă a medicului.
- Infecțiile aparatului urinar – trebuie suspectate dacă durerile persistă, dar sistemul digestiv pare normal; apar frecvent la copiii preșcolari.
- Dezechilibrul florei intestinale – deși nu este periculos în sine, poate duce la tulburări de digestie, absorbție deficitară a nutrienților, scăderea imunității și carențe vitaminice.
- Diskinezia căilor biliare.
- Gastrite și gastroduodenite cronice.
- Debutul menstruației – la fete.
Când trebuie să vă alarmați
Este necesar să solicitați de urgență ajutor medical dacă, pe lângă durerile abdominale, apar următoarele simptome:
- copilul este agitat, plânge, își adună picioarele spre abdomen;
- piele palidă, cu aspect bolnăvicios;
- febră;
- constipație, balonare sau diaree;
- pierdere a cunoștinței;
- dureri persistente timp de câteva ore sau mai mult;
- refuzul alimentelor și al lichidelor, greață;
- oboseală accentuată și somnolență;
- prezența sângelui în scaun sau vărsături;
- vărsături repetate;
- erupții cutanate;
- durere la urinare sau defecație.
Dacă durerile în zona buricului apar periodic și nu afectează activitatea zilnică a copilului, este recomandată totuși o consultație programată la medicul gastroenterolog.
Investigații diagnostice
În cazul prezentării la medic pentru dureri abdominale periombilicale, sunt efectuate, de regulă, următoarele investigații:
- Consultația și anamneza – se evaluează caracterul și frecvența simptomelor, precum și factorii declanșatori; pediatrul poate stabili un diagnostic prezumtiv.
- Analize de laborator – examinarea scaunului, analize de sânge (clinice și biochimice) și sumar de urină, pentru a exclude patologiile chirurgicale, infecțiile sau infestările parazitare.
- Ecografie abdominală și a organelor retroperitoneale (rinichi).
În anumite situații, pot fi necesare investigații suplimentare, precum CT, RMN, endoscopie digestivă superioară și altele.
Tratamentul
Tratamentul durerilor în zona buricului depinde de cauza care le-a declanșat. Patologia chirurgicală necesită întotdeauna tratament spitalicesc. În cazurile nechirurgicale, decizia privind locul tratamentului se bazează pe severitatea stării generale și pe vârsta copilului (copiii sub un an sunt internați în toate situațiile).
La domiciliu pot fi tratate următoarele afecțiuni:
- Colicile – prin eliminarea gazelor intestinale; medicul recomandă dietă, medicație și, uneori, masaj.
- Infestările cu helminți – tratate cu medicamente antiparazitare.
- Diskinezia biliară.
- Gastritele și gastroduodenitele cronice.
- Infecțiile intestinale ușoare – tratament cu antibiotice, hidratare, enzime digestive și probiotice.
- Dezechilibrul florei intestinale.
Prevenirea durerilor periombilicale
Pentru a preveni apariția durerilor, este important să fie controlat regimul alimentar al copilului și să fie evitate alimentele care provoacă disconfort. Asigurați-vă că micuțul consumă suficientă apă.
Evitați consumul excesiv de băuturi carbogazoase și îndulcite. În caz de balonare, consultați medicul pentru recomandarea unui tratament adecvat. Aceste măsuri sunt utile atât preventiv, cât și pe durata tratamentului.
Chiar dacă durerea a dispărut, copilul trebuie monitorizat în continuare, deoarece simptomele pot reapărea sau pot apărea semne noi ale unei afecțiuni. Pentru prevenirea problemelor viitoare, sunt recomandate controale medicale regulate.
