Odoraș.

Odoraș.

Eubiotic

Lucia Sofroni: Anul acesta nunțile complet vegane sunt în trend

Lucia Sofroni: Anul acesta nunțile complet vegane sunt în trend

Pe Lucia Sofroni și pe minunata ei familie, stabilită în Canada, o descoperisem pentru prima dată acum doi ani prin intermediul unui articol. Tot atunci am descoperit și noțiunea de veganism. Întrucât prietenia virtuală dintre noi s-a păstrat, am remarcat cu încântare că pasiunea Luciei pentru bucătăria vegană a evoluat întratât încât azi torturile, gogoșii, dar și alte dulciuri vegane create de ea, sunt tot mai des solicitate la diferite ceremonii precum nunți, cumetrii, zile de naștere etc. Pornind de la ideea că nu e deloc ușor să creezi niște capodopere culinare desăvârșite fără a folosi lapte, ouă, smântână și alte produse animaliere, am încercat să aflăm de la Lucia cum face față acestei provocări. Și iată ce am aflat.  

Totul a început cu pofta! Pofta de dulciurile copilăriei noastre care nu putea fi satisfacută cu dulciurile vegane din comerț. Astfel, am început să experimentez și să reinventez deserturile noastre preferate: Napoleon, Cușma lui Guguță etc. Îmi ieșeau de minune și când am fost invitată să particip la un concurs de dulciuri vegane în Toronto nu mai era cale de întoarcere. Acesta a fost punctul meu de start. Oamenii au rămas atât de impresionați de Napoleonul meu, încât mi-au acordat votul lor de încredere. Tortul făcut de mine a luat primul loc în categoria de torturi clasice. De atunci, toți veganii din zona Toronto îl comandă.

Între timp, nici eu nu am stat degeaba. Am creat și dezvoltat rețete, am testat, am plâns, am lucrat câte 18 ore pe zi, numai ca să îmi perfecționez rezultatul și să ajung la momentul când toate încercările mele culinare sunt consistente și plac tuturor. Toate aceste lucruri le-am învățat singură pas cu pas, prin propriile greșeli. Vara asta nu am avut nici un weekend liber...Astfel, în afară de Napoleon, nu mai puțin solicitate au ajuns tortul de vanilie cu gem de căpșune, gogoșii, și nu în ultimul rând - deserturile în pahare. Dar ceea ce mă bucură și mai mult este faptul că 20% dintre clienții mei care le adoră nici măcar nu sunt vegani.

Cât ține de comenzile pentru nunți și alte sărbători - totul a venit de la sine. Era cerere pe piață, eu am venit cu oferta. Anul acesta, datorită la mișcărilor vegane din Toronto, nunțile complet vegane sunt un trend. Și aici au început adevăratele mele provocări. Or, un tort, nu e destul să fie gustos, el trebuie să fie stabil la fluctuațiile de temperatură, la transport, trebuie să aibă o structură bună. Am avut un moment când am crezut că voi refuza o comandă, dar până la urmă am înțeles că limitele mi le impun doar eu. O mireasă, care și-a serbat nunta în septembrie, a vrut să-i fac 275 de cutiuțe cu dulciuri. Fiecare cutiuță să aibă un minimacaron, o ciocolată raw, câteva trufe și un biscuite. Timp de lucru efectiv trei zile. Am fost pregătită? Nu! Am acceptat? Da!

La crearea deserturilor încerc să folosesc produse de bază pentru cofetărie, fără să sparg pușculița. Fac deserturi convenționale, în primul rând, ceea ce înseamnă că folosesc zahăr și grăsimi care nu sunt neapărat raw. Am și clienți care vor doar dulciuri raw, dar asta deja este altă poveste. Mă axez pe calitate și pe gust fenomenal, astfel că dulciurile gătite de mine sunt gustoase și frumoase. Dar dacă să comparăm prețurile pentru dulciurile standart și dulciurile vegane, cele din urmă sunt mai scumpe.

Există și concurență (cum fără ea), dar eu sunt norocoasă să am inclusiv experiența dulciurilor europene. Și datorită faptului că le ofer oamenilor gusturi noi, delicate, aerate, mă plasează cumva pe o nișă aparte.

Pe viitor planific să îmi oficializez această pasiune, să îi dau un nume. Îmi doresc inclusiv să deschid și un canal de YouTube și chiar să vin în Moldova pentru a organiza master class-uri la această temă. Până atunci aceste planuri sunt doar în capul meu. Nu vreau să forțez nimic, toate la timpul lor.

Nu am alte hobby-uri sau activități, din simplul motiv că nu am timp. Practic toată activitatea mea profesională este legată de asta. Cu atâta acces la informație, rețete video, canale YouTube și bloguri complet vegane, este o binecuvântare să fii pe acest drum și e mai ușor ca oricând. Între timp, am descoperit că veganismul este atât de vast ca și concept, încât uneori este greu să ții pasul și să te adaptezi. Mereu au existat discuții, inclusiv între vegani. Astfel, dacă porți piele de animal sau mănânci miere de albini etc., ești considerat automat un non-vegan. În această ordine de idei, experiența nouă pentru noi este de a găsi drumul nostru și de a înțelege că fiecare face atât cât poate și extremismul este rău în orice situație. Prin această prismă încercăm să le explicăm copiilor că e mult mai important să fii împăcat cu tine însuți pentru deciziile pe care le faci, decât să te încadrezi într-un tipar, de dragul societății sau a unui colectiv. Aceasta este provocarea noastră acum.

Cealaltă mare ocupație a mea sunt copiii și familia. Alex este clasa a doua, și probabil îți imaginezi provocările vârstei. În fiecare zi îi pregătesc gentuța cu mâncare pentru școala, și feedbackul profesorilor mă bucură de fiecare dată. În toți acești ani de școala canadiană, mâncarea copilului meu a fost lăudată de fiecare profesor, și asta este o realizare enormă. Tosea e cu mine acasă. Băieții merg la înot o dată pe săptămână, mă ajută în bucătărie. Sunt foarte diferiți în gusturi alimentare. Unul vrea cereale, altul ovăz cu banane. Alex nu poate mânca nimic din cărnurile false, Tosea le adoră. Ambii preferă pizza, supa de sfeclă, măslinele și desigur torturile mele.

Foto: arhiva personală

Share:

Articole recomandate