O zi din viaţa unei mame cu şapte copii

V-aţi pus vreodată întrebarea – oare cum ar arăta viaţa voastră dacă aţi fi părinţii mai multor copii? Mai dificil? Mai vesel? Mai stresant? Sau poate mai interesant? Toate aceste răspunsuri le-am găsit la Iulia Madan, mamă a şapte copii, însărcinată cu al optulea, care locuieşte într-o suburbie a Chişinăului şi care ne-a împărtăşit cu drag cum arată o zi din viaţa ei.

Ştiţi, multe fete până să se mărite spun că îşi doresc să aibă unu, doi sau trei copii – băieţi şi fete, sau doar fete, sau neapărat băieţi. Eu însă niciodată nu mi-am pus un asemenea scop. Am ştiut că voi avea atâţia copii, câţi va dori Dumnezeu. Şi Dumnezeu ne-a dat şase fete frumoase şi un băiat. Despre al optulea încă nu ştim exact ce va fi. Noi zicem că cel mai important e să fie sănătos. Iar atunci când lumea ne priveşte straniu sau ne întreabă cu mirare cum ne descurcăm, eu le spun că nici nu simt cum ei cresc. Poate dacă nu aveam atât de mulţi copii, aş fi mers la serviciu, iar seara le-aş fi oferit câte puţin timp după ce terminam cu treburile casei, dar nu ştiu dacă asta m-ar fi făcut mai fericită decât sunt acum. Nu le oferim haine de brand, distracţii şi călătorii, în schimb le dăm dragoste, credinţă şi îi creştem în armonie, în timp ce în alte familii se poate întâmpla ca doi copii să facă probleme cât pentru zece.

Cel mai greu îmi vine atunci când copiii se îmbolnăvesc. De obicei apelez la medicina naturistă chiar de la primele simptome, atunci când e vorba de viroze, răceli. Sigur că au fost şi cazuri mai grave când fără implicarea medicului nu a fost posibil să scăpăm, dar „norocul” (dacă pot să îl numesc aşa) este că nu se îmbolnăvesc toţi odată, ci pe rând. Iar eu ştiu că dragostea, credinţa şi răbdarea înving totul.

La fel e dificil şi cu timpul acordat fiecărui copil în parte pentru a le asculta bucuriile şi tristeţile. Şi atunci am ales să le acord suficient timp fetelor mai mari care sunt în prag de adolescenţă. Ele, de obicei, îmi povestesc diferite cazuri care au loc la şcoală sau în sat, după care începem să despicăm firul în patru. Cu cele mai mici discut în timp ce le ajut la lecţii.  Iar pe mezini îi am mereu alături şi discut tot timpul.

Probabil mulţi dintre cei care citesc acum articolul se întreabă cum ne descurcăm financiar, pentru că banii sunt una din cele mai mari probleme ale ţării noastre. Nu ştiu cum e în alte familii, dar eu de fiecare dată îmi amintesc versetul din Biblie – „nu vă îngrijoraţi de ce veţi mânca şi cu ce vă veţi îmbrăca”. Cam aşa e la noi. Am avut desigur multe cumpene în viaţă, dar niciodată nu ne-am culcat copiii flămânzi şi nu au rămas dezbrăcaţi. Sinceră să fiu, nu am făcut niciodată un calcul cât cheltuim lunar, dar câştigul pe care îl aduce soţul şi banii pe care îi adun eu în urma lecţiilor particulare de limbă engleză pe care le fac zilnic cu copiii (uneori şi câte trei pe zi) ne permite să achităm cheltuielile curente. Iar între timp am învăţat să facem alegeri corecte, care ne salvează bugetul familiei. De exemplu, la final de an, copiii achită 200 de lei şi pleacă de obicei în excursie. Noi am ales să nu achităm 1000 de lei pentru cinci copii, ci să mergem toată familia undeva în excursie, poate chiar în locurile în care au mers colegii lor. 

Aşadar, cum arată o zi din viaţa mea de mamă cu mulţi copii? Obişnuit, ca a multor mame din ţara asta. Deşi, în ultimul timp am insomnii sau nu mă pot odihni bine fiind în ultima lună de sarcină, ceasul meu biologic sună în fiecare dimineaţă la ora 6.30. Mă ridic din pat pentru a le pregăti micul dejun celor cinci fete care merg la şcoală. Cea mai mare este în clasa a şaptea, următoarea e în clasa a şasea, a treia merge în clasa a patra, iar ultimele două – în clasele a doua şi respectiv, întâia. În timp ce ele îşi beau ceaiul, le aduc hainele din altă parte a casei, după care le pieptăn pe cele mai mici. Fetele mai mari îşi prind părul singure sau una alteia. Cert e că la 7.30 ies toate din casă împreună cu tatăl lor.

În casă se face linişte şi dacă şcolăriţele nu au reuşit să îi trezească pe cei doi copii rămaşi acasă, atunci fac un pic de ordine. După care o iau de la început. Pregătesc micul dejun pentru fetiţa de cinci ani şi băiatul de trei anişori. Îi hrănesc, şi în timp ce fetiţa spală cănuţele (apropo, o face de fiecare dată din proprie dorinţă, eu nu o impun niciodată) le pregătesc hăinuţele, termin ordinea şi ieşim toţi trei afară.

În ogradă de obicei ne aşteaptă căpriţa pe care o hrănim. Acum că e primăvară a început munca prin ogradă. Aşa că merg să mai fac câte ceva, atât cât poate face o femeie gravidă în luna a opta – ici rup un buruian de printre flori, dincolo ceva  mai aranjez.

Pe la orele 11.00 intru în casă. Curând trebuie să vină fetele de la şcoală, aşa că merg să pregătesc prânzul, asta în cazul în care nu a mai rămas nimic din ziua precedentă de la cină. Azi fac zeamă. După ce pun totul la foc, ies afară să mai stau cu copiii. Uneori reuşesc să îi adorm, mai ales pe băiat, alteori nu reușesc, şi atunci mergem împreună să hrănim iarăși căpriţa, căţelul şi tot ce mai găsim flămând în jurul casei.

Pe la 12.00 încep să vină şcolăriţele de la lecţii. Vin pe rând, aşa că până ajunge ultima acasă, zeama este gata. După mâncare fetele mai mari pleacă la Chişinău. Una ia lecţii de vioară, iar cealaltă de flaut. Cele mici încep să-şi facă temele pentru acasă. Dacă reuşesc, merg să le ajut, dacă nu, atunci se ajută între ele.

La 17.00 am lecţii particulare de limbă engleză cu un elev care se pregăteşte de bacalaureat. Anterior am lucrat în calitate de profesoară de engleză la liceul din sat şi asta mă salvează. Cât timp eu sunt ocupată, fetele mai mari au grijă de cei mici. Se joacă împreună de-a şcoala, îi învaţă a număra, poezii, cântece. Între timp vine şi soţul de la serviciu, iar fetele mai mari de la Chişinău.

Seara este perioada favorită a familiei noastre, când suntem cu toţii acasă. De obicei, după cină soţul merge în grădină să mai facă ordine, iar fetele, toate şase, îl urmează. Între ei este o legătură specială, chiar dacă tatăl este mai sever cu ele, fetele niciodată nu se supără, ci dimpotrivă îl soarbă din priviri cum lucrează pământul sau face ordine în ogradă. Îl ajută de fiecare dată şi de asta treburile în familia noastră se termină foarte repede. Odată intraţi în casă discutăm cum a trecut ziua la fiecare în parte, despre planurile pentru a doua zi.

Înainte de somn spunem rugăciunea de seară, citim din Biblie şi ne culcăm cu credinţă că şi în următoarea zi Dumnezeu va avea grijă de noi. Vom avea o bucată de pâine pe masă, linişte şi pace în casă, copii sănătoşi şi înţelepţi.

Foto: arhiva personala