Confesiunile unei moldovence căsătorite cu un arab: Acest om va regreta că m-a făcut să sufăr atâta

În contextul în care v-am prezentat anterior câteva sfaturi pentru cetățenii moldoveni care se căsătoresc cu străini, am decis să detaliem tema și am abordat un avocat pentru a oferi sfaturi moldovencelor ce planifică să se căsătorească cu arabi, deoarece legile arabe sunt total diferite de cele din Europa. Am căutat și istoria unei femei care a ales să se căsătorească cu un arab.

Tatiana l-a cunoscut pe Ali (numele au fost schimbate), un tânăr din Iran, acum aproape cinci ani pe o platformă de socializare. „Întâlnirile” virtuale au durat aproape un an. Discutau zilnic, mai mult în engleză. Femeia uneori mai „rupea” câteva cuvinte în turcă, iar el în română.

Mă trezea la şase şi mă culca la 11 noaptea, tot cu „I love you-uri”. Practic am ajuns să trăiesc două lumi paralele – una reală şi a doua pe skype. Aşa sau altfel m-a făcut să cred că sunt iubirea vieţii lui. Am abandonat serviciul şi stăteam zilnic pe skype, nu şi Ali, care în timp ce îşi făcea treburile discuta cu mine. Tot pe skype i-am cunoscut mama, fratele, prietenii, i-am văzut fabrica. 

Peste vreun an de când ne cunoscusem şi dragostea noastră creştea de la o zi la alta, am depus actele pentru a-l putea invita în Moldova, dar cei de la Biroul de Imigrări m-au refuzat. M-au întrebat verde în ochi – „fată, dragă nu mai sunt bărbaţi în Moldova?”. Şi atunci am mers în Turcia să ne vedem, că deh, dragostea era prea mare şi oarbă. Întâlnirea a fost frumoasă. El m-a înconjurat cu dragoste şi atenţie. Astfel, am ajuns o dată în lună să merg în Turcia pentru a ne întâlni.

Din moment ce întâlnirile noastre deveniseră tot mai dese am început să descopăr şi o altă latură a bărbatului pentru care eram gata să dau totul. În primul rând, am aflat că în tot acest răstimp m-a minţit. Ali era căsătorit şi avea în Iran o soţie şi doi copii. După ce termina discuţia cu mine, mergea la ea. Iar paralel mai vorbea pe internet şi cu alte fete. Între timp eu rămăsesem însărcinată, dar în urma stresului obţinut de la atâtea „noutăţi” sarcina se oprise din evoluţie. Şi totuşi, acest fapt nu l-a împiedcat să mă bată. Motivul? A găsit în telefonul meu un mesaj de la un fost prieten. Dar l-am iertat. Cu toate problemele pe care mi le crea de fiecare dată mă îndupleca să îl iert. 

După mai multe încercări, am reuşit totuşi să obţin pentru el o invitaţie şi Ali a venit în Moldova. A urmat un scandal monstru, pentru că era gelos. I-am spus că punem punct, dar el a mers la mama acasă şi m-a cerut în căsătorie. Cum puteam să îl refuz? Şi aşa, fără acte, m-a luat în Iran. Mai întâi până în Turcia, iar de acolo am trecut clandestin graniţa. În Iran m-a întâlnit toată familia lui, inclusiv prima lui soţie şi cei doi copii ai lor.

Ne-am logodit imediat ce-am ajuns. Nu am încheiat nici un contract, aşa cum e primit la ei, în schimb, m-am ales cu un tutore, în persoana soţul surorii lui. Şi am primit în dar mai multe lucruri din aur (cercei, brăţări, veselă poleită cu aur etc.). Nu mi-au cerut să îmi schimb religia. O singură dată mama lui i-a cerut lui Ali să mă impună să port hainele lor, dar fiul ei a fost împotrivă. A zis că eu singură trebuie să decid asta.

Însă după câteva zile petrecute în sânul familiei lui am rămas oripilată de modul în care sunt tratate femeile. Stau toată ziua acasă şi sunt limitate în drepturi, nişte oameni de „sortul doi”, zic eu. Am venit acasă după un alt scandal, când Ali mi-a pus cuţitul la gât şi m-a bătut de credeam că nu rămâne loc viu pe mine.

Întoarcerea mea în Moldova poate fi subiectul unui film. Pentru a mă revedea acasă a trebuit să o sun pe mama, dar şi pe câţiva prieteni, care la rândul lor au alertat mai multe organizaţii internaţionale specializate în traficul de fiinţe umane. Peste câteva zile după ce am revenit în Moldova am aflat că sunt din nou gravidă. Am lăsat sarcina. Mi-am zis că voi creşte acest copil şi fără el.

În tot acest timp, tatăl viitorului meu copil îşi găsise o altă femeie pe care o adusese în familia lui, iar aceasta nu uita să îmi trimită de fiecare dată poze cu ei doi. Peste o perioadă Ali a aflat de faptul că sunt din nou însărcinată, şi da, ne-am împăcat din nou. Iar fratele lui mai mare, chiar mi-a trimis nişte bani. Am mers din nou în Iran, de data aceasta absolut legal când eram în luna a cincea de sarcină, iar apoi când copilul avea câteva luni. Dar mai mult de câteva zile nu m-am reţinut. Cu scandal, fie din cauza celorlalte femei, fie din cauza geloziei lui sau fiindcă iarăși am fost bătută. Apropo, la ei bătaia este ceva la ordinea zilei. Azi povestea noastră încă nu are un final. Încă nu am divorţat, dar eu mi-am promis - acest om va regreta că m-a făcut să sufăr atâta.

În baza acestui caz, avocata Corina Digore, de la Casa de Avocatură Digore, vine cu mai multe sfaturi pentru femeile care intenţionează să se căsătorească cu bărbaţi arabi. Legile aplicate în ţările Uniunii Europene nu sunt valabile pentru ţările arabe, unde femeia nu are putere de decizie, iar căsătoria nu are statut juridic, ci religios. Din acest considerent, căsătoriile lor nu pot fi recunoscute la noi. De aceea, în cazul în care o moldoveancă de religie creştină doreşte să se căsătorească cu un soţ arab, trebuie să cunoască că:

1. Femeia nu poate fi obligată de soţ sau de familia lui să-şi schimbe religia. Viitoarea soţie decide singură dacă vrea să îşi schimbe religia. Ea nu poate fi şantajată pentru a se converti în religia islamică, în niciun fel, fapt interzis de Coran, convertirea fiind numai din inimă şi din convingere.

2. Înainte de a se căsători cu un arab, viitoarea soţie va trebui să-şi aleagă un tutore care să o reprezinte, deoarece în ţările arabe femeile nu au drepturi depline și egale cu bărbații. E bine să fie ales tutore o persoană de încredere precum tatăl sau fratele fetei (tutorele e acea persoană care semnează orice act religios sau juridic cu privire la drepturile viitoarei mirese). Dacă tutorele nu este musulman şi nu cunoaşte bine regulile lor, este binevenit ca femeia să-şi ia un avocat.

3. În mod obligatoriu, înainte de căsătorie la arabi se încheie un contract, care se negociază. Pentru soţie îl negociază tutorele ei. Contractul de căsătorie trebuie încheiat obligatoriu într-o limbă pe care o cunoaşte viitoarea soţie. Contractul de căsătorie este foarte important şi nu trebuie deloc neglijat, deoarece „în joc” este viitorul femeii. În cazul în care nu s-a prevăzut de la început vreo clauză, în viitor aceasta nu va mai fi posibil de prevăzut şi negociat. Apropo, clauzele contractului trebuie să fie clare, astfel ca să nu existe în viitor posibilităţi de interpretare diferită a lor.

4. Viitoarea soţie trebuie să primească zestre de la mire şi o sumă de bani în caz de divorţ. Zestrea, numita la arabi „mahr'' este proprietatea exclusivă a femeiei. Acesta nu este un lucru opţional, ci obligatoriu şi constă în bani, aur, imobile etc. În dependenţă de cât de bogat e soţul, atât de mare poate fi negociată zestrea. După căsătorie, soţul nu va mai putea cere înapoi aceste lucruri

5. În caz de divorţ, dacă acesta nu este imputabil soţiei, aceasta va primi o sumă de bani ca despăgubire de la la soţ, care, la fel se negociază în contractul de căsătorie.

6. În legislaţia islamică în caz de divorţ bunurile nu se împart. La ei nu există partajul averii. Aşa că tutorele femeii va trebui să negocieze pentru ea o sumă mai mare în calitate de despăgubire, astfel ca după divorţ să-şi permită să se întoarcă în ţară şi să-şi închirieze o casă, să se întreţină un timp până se va angaja şi îşi va găsi un rost.

7. Viitoarea soţie are dreptul să negocieze căsătoria poligamă. Conform religiei musulmane, soţul are dreptul să fie căsătorit cu până la patru femei. Însă, dacă viitoarea soţie crede că nu va putea suporta căsătoria poligamă, trebuie de la început să-i solicite soţului drept condiţie ca el să nu se mai căsătorească cu o altă femeie atâta timp cât este căsătorit cu ea. Dacă soţia a condiţionat ca soţul să nu mai aibă altă soţie, înseamnă că el trebuie să se conformeze. În caz că încalcă, vor divorţa şi el va plăti suma de divorţ (de obicei suma divorţului e foarte mare, iar asta îi face pe bărbaţi să respecte condiţiile). Această condiţie poate fi pusă chiar dacă viitoarea soţie va fi a doua sau a treia şi nu crede că va mai putea suporta existenţa încă a unei soţii. Deci, viitorul soț nu este obligat să-i ceară acordul soţiei privind numărul următoarelor soții, dar este obligat să respecte înţelegerile cu ea.

8. Ținînd cont de faptul că, de la un stat islamic la altul pot să difere unele reguli, existând opțiunea alegerii sistemului laic sau religios, în ce privesc relaţiile de familie este binevenit să opteze pentru cel laic sau la limită pentru ambele.

9. Căsătoria dintre un cetăţean arab şi unul moldovean trebuie să se încheie şi în Republica Moldova. În caz contrar, actele de căsătorie arabe nu vor putea fi transcrise sau recunoscute, luând în considerare faptul că în ţara noastră femeile şi bărbaţii au drepturi egale, căsătoria prin reprezentant este interzisă, fiecare viitor soţ urmând singur şi nesilit de nimeni să accepte şi să semneze cu cine se căsătoreşte.

10. Referitor la copii, înainte de căsătorie e foarte bine să se studieze tratatele şi convenţiile internaţionale la care fac parte ambele state. În majoritatea statelor arabe copii sunt proprietatea tatălui şi atâta timp cât tatăl trăieşte, mama nu are vreun drept asupra lor. În cazul în care tatăl este violent, copilul nu va rămâne cu mama, dar cu bunelul. Este binevenit ca după naştere, copilului să i se perfecteze certificatul de naştere inclusiv şi moldovenesc.

Foto: adevarul.ro. garbo.ro, blogfemeia.files.wordpress.com, europeanul.org