Românii sărbătoresc astăzi dragostea. Iată cine a fost Dragobetele

Mare sarbatoare în lumea satului românesc, până la jumătatea secolului XX, Dragobete era sărbătorit în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară, în data de 24 sau 28 februarie, la 1 martie sau la 25 martie, din cauza confuziei provocate de cele doua calendare, iulian si gregorian. Era o zi a îndrăgostiților, în care băieții și fetele se întâlneau și își promiteau să rămână împreună până la primavara următoare. Se făceau petreceri și de-acum porneau de multe ori viitoarele căsnicii.

Astăzi sunt sărbătoriți cei care se numesc Draga, Drăguța, Dragoș sau Drăgan.

Legendele populare spun că Dragobetele ar fi fost un flăcău chipeș și iubăreț care le făcea pe tinerele fete să-și piardă mințile și legenda mai spune că după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce chiar și cărările Maicii  Precista, el ar fi fost transformat în buruiană numită Năvalnic.

Un alt mit spune că Dragobete, sau Dragomir, ar fi fost chiar fiul Babei Dochia și îl identifica cu dragostea și buna dispoziție. În această zi, satele românești răsunau de veselia tinerilor și de zicala: Dragobetele sărută fetele.

Potrivit tradiției, Dragobete era ziua când fetele și băieții se îmbrăcau de sărbătoare și porneau pe lunci și prin păduri, cântând și căutând primele flori de primăvară: ghiocei, viorele și tămâioase, pe care le păstrau lângă icoane până la Sânziene, când le aruncau în apele râurilor. Culesul florilor continua cu jocul numit zburătorit, când fetele porneau în fugă către sat, iar baieții încercau să le prindă și să le sărute, iar dacă fata se lăsa sărutată de baiatul care îi era drag, ea se considera logodită.

Dacă vremea nu era frumoasă, tinerii se adunau la o casă pentru a face de Dragobete o petrecere cu mâncare și băutură, fiindcă se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-și vor mai găsi pereche tot restul anului.

De multe ori, baieții plecau cântând și chiuind spre satele vecine, se întâlneau cu fete și făceau hore, se sărutau și se îmbrățișau, era începutul iubirii lor și al logodnelor care urmau să fie anunțate până la sfârșitul zilei familiilor și întregului sat. Părinții puteau să fie mulțumiți sau nemulțumiți de ceea ce aflau despre aceste logodne, însă declararea publică a iubirii tinerilor era respectată.

Foto simbol: stiridb.ro