Andreea Ibacka: „Mi-am propus ca a doua oară să mă bucur mai mult de bebelușeală”

Andreea Ibacka a devenit mămică pentru a doua oară, anul trecut, pe 5 octombrie. De când a devenit mămică de doi, Andreea pare mai sclipitoare și mai fericită ca niciodată, scrie suntmamica.ro 

Experiențele mămicii cu doi copii nu sunt deloc ușoare, dar sunt minunate. Cu acest lucru este de acord și soția lui Cabral, care a scris pe pe contul ei de Facebook câteva gânduri despre rolul de mămică de doi copii, dar și despre ce lucruri a învățat devenind mămică, pentru a doua oară:

„În mod absolut comun, mi-am propus ca a doua oară să mă bucur mai mult de bebelușeală. Să nu mai număr zilele fiecărei etape ce vine cu provocări, să nu aștept să treacă colicile, apoi durerile de dinți, primele săptămâni de diversificare, primii pași nesiguri, tantrumurile, insomniile ș.a.m.d. pentru a mă bucura 100% de experiența de mămică. Să nu verific aplicațiile mobile în căutarea acelor zile cu soare din dezvoltarea acestui pui de om (în care - vezi Doamne - ar trebui să fim mai radioși decât în celelalte) și să mă încarc din fiecare secundă petrecută alături de el. Sigur că atunci când avem o noapte mai bună, în care chiar legăm câteva ore de somn, tonusul meu este altul… și sunt convinsă că vom ajunge să avem asta mai des. Dar până una alta avem un drum de parcurs. Împreună. Cu foarte bune și câteva greutăți. Și cu toate că sunt momente, situații în care îmi fac autocritică fiindcă mi-aș dori să fiu mai înțeleaptă, mai organizată pentru copiii mei, sunt și momente în care mă felicit și mă țin de plan. De planul cu bucuria, de la el am pornit. Alături de Tiago Ibacka am cunoscut o altă dimensiune a privării de somn, mult dincolo de experiența alături de Namiko Ibacka (copilul demo). Chiar și așa, în cele aproximativ 160 de nopți nedormite consecutiv nu mi-am pierdut niciodată răbdarea, nu am încetat să-l alint, nu am ridicat tonul, nu am găsit motive să lipsesc nici o jumătate de noapte de lângă el. Băiețelul meu simpatic, dorit și - da - mega terorist cu somnul meu e la vârsta la care îți vine să-l bagi în buzunar, să-l porți nedezlipit, să-l pupi încontinuu (mai ales că nici nu se va împotrivi). Așa că până să-mi trântească și el un ”asta e treaba mea, mama!” (mi-a stat ceasul când am auzit-o prima oară de la sora lui)… pe noi doi o să ne găsiți frecvent așa.”