Analizele medicale ce trebuie făcute o dată pe an pentru a te asigura că nu ai probleme de sănătate

Analizele medicale efectuate cel puțin o dată pe an ar trebui să reprezinte un obicei. Astfel putem preveni o serie de afecțiuni. Cu trecerea timpului organismul nostru îmbătrânește și, astfel, face față mult mai greu la agresiunile atât externe, cât și interne; din acest motiv este bine ca măcar o dată pe an să facem o serie de analize ca să ne asigurăm că totul este bine sau să intervenim la tgimp în caz de vreo problemă depistată.

Vedeți în articolul nostru ce analize trebuie făcute o dată pe an:

Colesterolul. Există un colesterol bun și un colesterol rău sau, tradus în limbaj medical, LDL colesterol (cel rău) și HDL colesterol (cel bun). Un LDL colesterol crescut necesită de cele mai multe ori un tratament dacă nu poate fi reglat prin dietă (consum de alimente bogate în Omega-3).

Hemograma. Tradus mot-a-mot, acest cuvant înseamnă graficul sângelui. Cu alte cuvinte, ne oferă o reprezentare „grafică” a elementelor ce alcătuiesc sângele. Se mai poate întâlni și sub denumirea de hemoleucogramă. Cei trei mari piloni care constituie hemograma sunt reprezentați de: eritrocite (globule roșii), leucocite (globule albe), trombocite (entități implicate în coagularea sângelui). Putem obține informații cu privire la valoarea hemoglobinei (Hb, Hgb), care reprezintă markerul anemiei; în cazul în care organismul luptă cu o infecție, numărul și tipul de celule albe implicate în apărare ne poate aduce informații cu privire la agentul patogen răspunzător de infecție; un deficit de fier, de vitamina B12 sau de acid folic poate fi, de asemenea, semnalat într-o primă etapă de hemogramă.

Transaminazele sau enzimele hepatice. Ficatul este organul implicat în majoritatea proceselor metabolice ce au loc în corpul nostru. În fiecare zi face față unei serii întregi de agresiuni, de la alimente și suplimente, până la alcool și medicamente. Transaminazele sau TGP și TGO sau AST și ALT sau GOT și GPT reprezinta enzimele de la nivelul hepatocitului (celula hepatică). Ori de câte ori ficatul suferă, iar celulele lui sunt distruse, aceste enzime sunt eliberate în sange și concentrația lor crește. Situațiile în care aceste enzime sunt crescute sunt reprezentate de: infecții virale (hepatite virale), consum excesiv de alcool (hepatita alcoolică), ingestie de substante toxice (hepatita toxică), insuficiența cardiacă, traumatisme la nivelul ficatului, sindrom de colestază (un calcul la nivelul coledocului) și orice alt eveniment care este capabil să provoace un traumatism la nivelul ficatului.

INR sau testul de coagulare a sângelui. Persoanele trecute de 60 de ani care prezinta diverse afecțiuni cardiace au risc mai crescut de a dezvolta fibrilație atrială, care reprezinta o boală la nivelul cordului, ce se caracterizează prin contracții haotice și ineficiente ale atriilor. Astfel, se creează un teren propice de formare a trombilor (cheaguri de sange) la nivelul acestor atrii din cauza stagnării sângelui. Pacienții diagnosticați cu această boală ar putea să primească terapie anticogulantă (împotriva formării cheagurilor de sânge).

Glicemia. Pancreasul, organul care secretă insulina, este răspunzător de valorile glicemiei, astfel că o testare de rutină a glicemiei poate aduce informații prețioase cu privire la activitatea pancreasului. Cu vârsta, capacitatea pancreasului de a secreta insulină scade și, din acest motiv, trebuie să avem în vedere și măsurarea glicemiei la analizele de rutina.

Ureea, creatinina și acidul uric. Cele trei analize reprezintă un trio de început care evaluează funcția rinichilor. Valorile crescute ale acidului uric pot determina apariția gutei, valorile crescute ale creatininei serice și ale ureei serice pot semnaliza o capacitate de filtrare scăzută a rinichilor, cu apariția unor complicații, printre care și insuficiența renală. De asemenea, ureea serică și creatinina serică crescute pot fi semnale pentru un grad de deshidratare ce este prezent la nivelul organismului.

Ionograma. Asa cum hemograma este o reprezentare „grafică” a sângelui, ionograma este o reprezentare „grafică” a ionilor din organism. Principalii ioni din organism, care sunt evaluați de ionogramă sunt: sodiul (Na), potasiul (K), clorul (Cl), magneziul (Mg) și calciul (Ca). Modificările din cadrul ionogramei pot furniza informații cu privire la afectiuni renale, hepatice, neoplazice, musculare, digestive, endocrine, dar și secundar consumului de medicamente.

Sursa: sfatulmedicului.ro; novomed86.ru