Sfaturi ciudate de pareting de acum 100 de ani

În urmă cu un secol, concepțiile despre creșterea copiilor erau radical diferite față de ceea ce știm astăzi. Multe dintre sfaturile de parenting promovate la începutul secolului XX par acum extrem de ciudate și chiar dăunătoare, reflectând o înțelegere limitată a psihologiei copilului și a sănătății. De la metode stricte de disciplină la practici bizare de îngrijire, iată 5 dintre cele mai ciudate sfaturi de parenting din urmă cu 100 de ani.

1. Nu îți îmbrățișa copilul prea des

Unul dintre cele mai bizare sfaturi de parenting din anii 1900 venea de la doctorii și psihologii vremii, care avertizau părinții să nu își îmbrățișeze copiii prea mult, considerând că acest lucru i-ar „răsfăța” și i-ar face să devină dependenți de afecțiune. În faimosul său manual de parenting din 1928, Dr. John Watson, un psiholog comportamental influent, le-a sugerat părinților să evite orice formă de afecțiune fizică inutilă, cum ar fi săruturile și îmbrățișările. El credea că aceste gesturi ar putea crea o legătură emoțională „nesănătoasă” între părinte și copil, ducând la copii slabi din punct de vedere emoțional.

Din perspectiva modernă, acest sfat pare complet absurd, având în vedere că afecțiunea fizică este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Studiile actuale arată că îmbrățișările și contactul fizic afectuos contribuie la dezvoltarea emoțională și socială, întărind relația dintre părinte și copil.

2. Îmbăierea bebelușului în grăsime de porc

Un alt sfat bizar de acum 100 de ani era folosirea grăsimii de porc pentru îngrijirea pielii bebelușului. La începutul secolului XX, unele cărți de parenting și moașe recomandau îmbăierea nou-născuților în apă fierbinte și apoi ungerea lor cu grăsime de porc pentru a proteja pielea și a preveni iritațiile. Deși uleiurile naturale sunt esențiale pentru pielea bebelușului, ideea de a folosi grăsimea animală este acum considerată depășită și chiar insalubră.

Astăzi, părinții folosesc creme dermatologice special create pentru pielea sensibilă a bebelușilor, care sunt mult mai eficiente și sigure decât remediile improvizate de altădată.

3. Leagănul mecanic pentru somn liniștit

În anii 1920 și 1930, existau dispozitive mecanice menite să ajute copiii să adoarmă, însă unele dintre acestea erau de-a dreptul bizare. Un exemplu notabil este un leagăn motorizat care legăna copilul fără intervenția părinților. Deși scopul era să liniștească bebelușul și să îi inducă somnul, aceste leagăne motorizate aveau adesea mișcări destul de rapide și lipsite de finețe. Existau riscuri majore ca un copil să fie „zgâlțâit” prea tare, ceea ce putea duce la vătămări sau chiar la efecte neurologice grave.

Astăzi, știm că un legănat blând poate ajuta copilul să adoarmă, dar este important ca acesta să fie efectuat într-un mod sigur și controlat, fără a folosi dispozitive periculoase sau automate.

4. Alăptarea la ore fixe, indiferent de nevoile copilului

În jurul anilor 1900, părinților li se recomanda să alăpteze copiii conform unui program strict, care nu lua în considerare nevoile reale ale bebelușului. Medicul american Dr. Emmett Holt a fost unul dintre principalii susținători ai acestei idei, afirmând în manualul său de îngrijire a copilului că bebelușii trebuie să fie hrăniți la ore precise, la fiecare patru ore, și nu atunci când ar părea să le fie foame.

Această abordare ignora complet semnalele naturale ale foamei și setei copilului. Cercetările moderne arată că alăptarea la cerere, atunci când copilul dă semne că îi este foame, este mult mai benefică pentru dezvoltarea lui, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

5. Expunerea bebelușilor la aer rece pentru „întărirea” imunității

În perioada interbelică, existau părinți care credeau cu tărie în conceptul de „călire” a copilului prin expunerea acestuia la condiții de mediu extreme. Un sfat popular era să expui bebelușii la aer rece sau chiar la frig extrem, crezându-se că acest lucru ar întări sistemul lor imunitar și îi va face mai rezistenți la boli. În anii 1920, în unele orașe americane și europene, existau chiar și dispozitive numite „cuști pentru bebeluși”, atașate la ferestrele apartamentelor, în care copiii erau plasați pentru a „lua aer curat”.

Această practică bizară era riscantă, expunând copiii la frig extrem și la riscul de hipotermie. Astăzi, recomandările medicale sugerează protejarea bebelușilor de temperaturile extreme, deoarece aceștia nu au capacitatea de a-și regla eficient temperatura corporală.