Orice știință este dinamică și se află într-o continuă evoluție, iar perspectivele din interiorul ei se pot schimba chiar radical în timp. Medicina nu face excepție.
Cel mai controversat subiect rămâne vaccinarea. Deși acest domeniu medical există de peste două secole și, în ciuda numeroaselor studii care au demonstrat eficiența și siguranța ridicată a vaccinurilor, pentru mulți oameni întrebarea legată de necesitatea lor rămâne deschisă. Nu toți știu dacă vaccinarea este periculoasă pentru sănătate și dacă este cu adevărat necesară.
Vaccinurile sunt administrate în toate țările dezvoltate, iar în cele în curs de dezvoltare numărul persoanelor vaccinate este în creștere constantă. Cu toate acestea, există oameni care aleg să nu aibă încredere în comunitatea științifică și preferă zvonurile și presupunerile. În continuare, demontăm cele mai răspândite mituri despre vaccinare, pentru ca deciziile să fie luate pe baza faptelor dovedite, nu a unor opinii greșite.
Mitul 1. După vaccinare, persoana se va îmbolnăvi
Fapt. Medicina a demonstrat de-a lungul anilor că, pentru o protecție stabilă și de durată, organismul are nevoie de contact cu agentul patogen. Acest lucru nu trebuie să sperie, deoarece în vaccinuri nu se utilizează agentul patogen în forma sa naturală. Virusurile sau bacteriile sunt slăbite intenționat, fragmentate sau se folosește doar o anumită componentă a acestora. Din acest motiv, persoana nu se poate îmbolnăvi ca urmare a vaccinării.
Mitul 2. Vaccinurile provoacă numeroase complicații
Fapt. După vaccinare, pot apărea unele manifestări ușoare: o creștere temporară a temperaturii, umflături sau disconfort la locul injectării. Acestea reprezintă reacții normale la vaccin, nu complicații. Mulți oameni le interpretează greșit, renunță la vaccinare și îi conving și pe alții să facă același lucru.
Din păcate, acest mit este susținut uneori chiar și de medici care nu sunt specializați în vaccinologie. Dacă aceștia au autoritate profesională, pacienții tind să le urmeze sfaturile, chiar dacă opiniile respective nu se bazează pe expertiză în domeniul imunizării.
Mitul 3. O reacție negativă la vaccin este o contraindicație pentru vaccinările ulterioare
Fapt. Reacțiile post-vaccinale nu afectează sănătatea pacientului și pot fi considerate o manifestare normală. Vaccinarea nu trebuie întreruptă din acest motiv. Chiar dacă starea de disconfort persistă câteva zile, riscul este incomparabil mai mic decât îmbolnăvirea cu o infecție reală.
Este adevărat că pot apărea și complicații reale, însă acestea sunt extrem de rare. Chiar și medicii pediatri care administrează vaccinuri zilnic pot să nu întâlnească niciodată astfel de cazuri. Un exemplu este reacția alergică severă, care apare aproximativ o dată la un milion de administrări sau chiar mai rar.
Înainte de apariția vaccinurilor, bolile prevenibile astăzi prin imunizare provocau decese în masă. Până la dezvoltarea unor preparate sigure și eficiente, au existat greșeli, iar vaccinurile nu ofereau întotdeauna protecție și puteau provoca reacții adverse frecvente. În medicina modernă, aceste erori au fost corectate, iar în uz au rămas doar vaccinuri cu risc minim de complicații.
Mitul 4. Bolile prevenibile prin vaccinare au dispărut, deci vaccinarea nu mai este necesară
Fapt. Acest mit se bazează pe faptul că astăzi oamenii nu mai mor de variolă sau rujeolă. Mortalitatea a scăzut atât de mult, încât aceste boli nu mai par o amenințare, deși cu doar un secol în urmă devastau comunități întregi. Acest lucru nu înseamnă că bolile au fost eliminate complet. În cazul unui refuz masiv al vaccinării, riscul revenirii lor este foarte mare, iar odată cu creșterea îmbolnăvirilor va crește și mortalitatea.
Desigur, evoluția unei boli depinde și de alți factori: stilul de viață, igiena personală, calitatea serviciilor medicale. Totuși, rolul vaccinării nu poate fi subestimat.
Există și cazuri individuale în care o persoană suferă în urma vaccinării. Pentru aceasta, nu contează câte vieți au fost salvate la nivel global. În contextul unui nivel scăzut de îmbolnăvire, riscul de a întâlni infecția pare minim, iar această situație creează îngrijorare. Cu toate acestea, refuzul vaccinării la nivel populațional reprezintă un risc major pentru întreaga umanitate.
Mitul 5. Majoritatea problemelor apărute după vaccinare sunt cauzate de aceasta
Fapt. Apariția unei probleme după vaccinare nu dovedește automat legătura dintre cele două. Fiecare vaccin are o instrucțiune care conține lista completă a reacțiilor observate în timp. Unele sunt direct legate de vaccin, altele doar coincid temporal. Până când studiile nu demonstrează lipsa legăturii, acestea rămân menționate ca posibile reacții adverse.
Datele statistice sunt colectate prin studii dedicate, realizate în mai multe țări și pe un număr mare de pacienți. În cazul apariției unei complicații, monitorizarea continuă până la vindecarea completă.
Uneori, bolile apărute în perioada vaccinării sunt atribuite greșit vaccinului. De exemplu, un nou-născut este vaccinat împotriva hepatitei, iar după una-două zile apare îngălbenirea pielii. Aceasta nu indică apariția hepatitei, ci este vorba despre icterul fiziologic, un proces natural și nepatologic.
Dificultățile apar atunci când copilul dezvoltă o boală insuficient studiată, în special una legată de sistemul imunitar. În aceste cazuri se efectuează cercetări care pot confirma sau infirma legătura cu vaccinarea. Astfel de studii au fost realizate pentru autism, astm, dermatită și alte afecțiuni, demonstrând că nu există o relație cauzală, iar asocierea este un mit.
Majoritatea vaccinurilor sunt administrate în primii ani de viață, motiv pentru care multe afecțiuni ale acestei perioade sunt atribuite vaccinării. Reacțiile ușoare nu sunt raportate, însă cazurile percepute negativ sunt intens mediatizate, mai ales în mediul online, fără dovezi reale în afara unei simple coincidențe temporale.
Mitul 6. Dacă o persoană se îmbolnăvește după vaccinare, vaccinul este inutil
Fapt. Vaccinarea nu oferă întotdeauna protecție de 100%. Unele boli pot fi prevenite complet, iar în alte cazuri vaccinul reduce severitatea bolii și riscul de complicații.
Mitul 7. Șansele de a întâlni o infecție prevenibilă prin vaccin sunt aproape nule
Fapt. Este nerealist să credem că putem evita complet infecțiile de-a lungul vieții. Chiar și astăzi, oamenii se îmbolnăvesc de boli considerate rare. Transmiterea poate avea loc inclusiv de la persoane vaccinate care au forme ușoare și nu știu că sunt bolnave. Vaccinarea nu reprezintă o amenințare pentru ceilalți, ci o formă de protecție personală.
Mitul 8. Persoanele antivacciniste nu fac rău nimănui
Fapt. Refuzul vaccinării favorizează revenirea bolilor uitate. Cu cât mai mulți oameni refuză vaccinurile, cu atât crește riscul de îmbolnăvire. Cei mai vulnerabili sunt copiii mici, care nu au ajuns încă la vârsta vaccinării, și persoanele cu contraindicații medicale.
Mitul 9. Oponenții vaccinării dispun de suficiente dovezi științifice
Fapt. Argumentele împotriva vaccinării sunt lipsite de dovezi și adesea ilogice. Ele se bazează pe teorii ale conspirației, cum ar fi ideea că vaccinurile ar fi aduse intenționat pentru a face experimente sau pentru a dăuna sănătății populației. În realitate, aceste afirmații reprezintă opinii personale sau dezinformare deliberată.
Mitul 10. Medicii înșiși sunt împotriva vaccinurilor
Fapt. Un medic cu studii de specialitate nu poate fi împotriva vaccinării. În instituțiile medicale de învățământ sunt predate doar informații susținute de dovezi științifice. Studenții la medicină învață importanța imunoprofilaxiei și rolul vaccinurilor pe parcursul întregii formări profesionale.
Un medic nu are dreptul să recomande pacienților renunțarea la vaccinare, deoarece acest lucru contravine faptelor medicale dovedite. O persoană care își bazează tratamentele pe mituri și convingeri personale se poate numi vindecător, dar nu medic.
