Lucia Sofroni: Veganismul ca stil de viaţă...

Suntem un popor cu anumite tradiţii alimentare, care cu greu renunţă la carne de porc, de pasăre sau de vită, la ouă, lactate sau peşte, mai ales dacă acestea sunt crescute şi produse în condiţii de casă. De aceea, nu e de mirare că noţiunea de veganism este una foarte puţin cunoscută în ţara noastră.

Atunci când mi-am propus să găsesc o familie de moldoveni, adepţi ai acestui stil, a însemnat să caut un ac într-un car cu fân. Dar norocul mi-a surâs şi i-am găsit, cei drept la mii de kilometri depărtare, tocmai în Canada. Este vorba de familia Sofroni, care de mai bine de doi ani se declară vegani, atât ei cât şi copiii lor. O istorie frumoasă, despre stil de viaţă, alimentaţie, beneficii – toate în stil vegan, ne-a povestit Lucia Sofroni.

„Pentru început vreau să explic câteva lucruri simple, pe care multă lume le confundă. Diferenţa dintre vegan, raw şi vegetarian este următoarea: raw - sunt cei care nu consumă produse animaliere, doar mâncare crudă sau care dacă este gătită termic, atunci la o temperatură nu mai mare de 40 de grade; veganii mănâncă orice în afară de produse animaliere; vegetarieni consumă tot în afară de carne şi peşte. Aici fie eşti raw/vegan/vegetarian, fie nu eşti. În cazul nostru, vegan presupune nu doar o dietă bazată pe plante, fără produse animaliere, ci şi respect faţă de animale, de planetă, de natură. Pentru mine vegan se egalează cu Dragoste.

Aşadar, faptul că familia noastră a devenit vegană, nu este o simplă întâmplare. Sora soţului a fost mult timp vegetariană şi apoi vegană. Evident încerca să ne convingă şi pe noi, explicându-ne cu fiecare ocazie avantajele unei diete, dar şi a unei atitudini vegane. Noi nu voiam să auzim nici în ruptul capului! Am trăit toată viaţa cu ideea că laptele de vacă ne dă calciu şi ne întăreşte oasele, iar carnea ne face puternici şi sănătoşi. Cum să crezi pe cineva care-ţi spune că lucrurile sunt, de fapt, complet diferit? E la fel ca şi cum, după 30 de ani de viaţă, să vină cineva şi să îţi spună că nu te cheamă Lucia sau Vasile, ci Aicul şi Elisav.

Chiar dacă negam ideea veganismului, informaţia pe care o primeam, se procesa şi se aduna, ca o picătură chinezească. Într-o zi, o prietenă de-a mea mi-a povestit despre stilul ei de viaţă vegan, cât de bine a reuşit să slăbească şi cât de plină de energie este. De la discuţia despre sănătate s-a ajuns la partea etică - masacrul animalelor şi exploatarea lor. Mi-a arătat nişte video şi nişte fotografii. În acel moment s-a produs o explozie în sufletul meu, în mintea mea şi în toată fiinţa mea. A fost ultima picătură care a umplut paharul. De atunci nu am mai mâncat carne. Soţul (student la medicină) a protestat cu renumita expresie “Eu sunt bărbat, eu am nevoie de carne!” Dar m-a susţinut, aşa cum face întotdeauna. Într-o zi a venit la mine şi mi-a spus “Nu mai vreau să mănânc carne şi, cu atât mai mult, nu mai vreau să consum lactate.” Asta se întâmpla în februarie 2013. De atunci suntem vegani şi liberi. A fost la fel de natural şi uşor, ca şi cum ai… respira. Cel mai dificil lucru a fost ca acea “eliberare” să ajungă la punctul de coacere în minţile noastre. Un lucru e cert: viaţa noastră s-a schimbat radical de când am devenit vegani. Am început să cheltuim mai puţin, am slăbit considerabil - eu cu 10 kilograme, soţul cu 16 kg timp de un an. Suntem sănătoşi şi ne iubim mai mult.

Se recomandă sau nu regimul vegan copiilor?

Şi acum, cei mai importanţi actori ai acestui articol - copiii. Alex, fiul cel mare, în vârstă de patru ani, a avut libertatea de a alege. Atunci când noi am decis să devenim vegani, el era prea mic să-i impun ceva. Din start, avea intoleranţă la lactoză şi evita lactatele. Carnea o mânca la grădiniţă şi când mergea la bunici sau ieşeam pentru a lua cina în oraş. Între timp, noi încercam să-i explicăm de unde vine această mâncare. Până când într-o zi a ieşit plângând de la grădiniţă pentru că le-au dat să mănânce peşte… mort. În scurt timp, a spus tuturor, atât nouă – părinţilor lui, cât şi celor de la grădiniţă că nu vrea să mănânce carne pentru că aceasta are inimă. Nu avea nici măcar trei ani atunci.

Mezinul Anthony, sau cum îl alintăm noi Tosea, e vegan până în măduva oaselor. Sarcina cu el am dus-o deja fiind vegană. Îl alăptez şi voi face asta cel puţin încă un an. Asociaţiile de sănătate din SUA, Australia şi Canada, au aprobat stilul vegan ca fiind unul sănătos şi acceptabil pentru toţi, inclusiv însărcinate, mame care alăptează şi copiii în creştere. Acum, la vârsta de un an, Tosea mănâncă orice. Vegan desigur.

Şi dacă mezinul e încă prea mic pentru a înţelege, cel mare ştie deja foarte bine că oamenii fac alegeri. Toate acestea sunt nişte lucruri normale şi fireşti pentru el - la fel, cum bunicii mănâncă carne şi alţi copii mănâncă caşcaval şi beau lapte la şcoală. Când ne vin oameni în vizită, el îi întreabă din start dacă aceştia sunt vegani şi cu asta îi lasă perplecşi.

Nici la capitolul medicină nu am întâlnit impedimente. Medicii canadieni privesc foarte pozitiv decizia noastră, spre deosebire de colegii lor din Moldova. Noi am avut noroc de medici foarte buni care au avut grijă de mine în sarcină şi care au înţeles şi respectat decizia noastră. Factorul care îi liniştea cel mai tare erau analizele. Perfecte. Eu care toată viaţa am fost anemică, cu hemoglobina 100, acum am uşor peste 130. Şi asta fără suplimente. Farmacia mea este mâncarea mea. Iar cât priveşte analizele copiilor – ale celui mic nu le ştiu, pentru că nu a fost bolnav niciodată, slavă Domnului. Cel mare are toţi indicii în normă. Lui îi dau suplimente de vitamine pentru copii. Şi noi toţi luăm obligatoriu Vitamina D şi B12

Alimentaţia noastră este una foarte complexă. Nu poţi fi vegan mâncând doar morcovi şi cartofi! Trebuie să fii foarte documentat şi să ai un regim extrem de variat, pentru a acoperi toate necesităţile nutriţionale. Există atâtea fructe şi legume care pot substitui fierul şi proteinele de origine animalieră, calciul din lactate, omega 3 din peşte etc. Boboasele sunt o sursă foarte bună de proteine vegetale. Tofu, tempeh, seitan, acestea sunt doar câteva din produsele nelipsite din bucătăria mea. Frunzoasele verzi sunt pentru ridicarea hemoglobinei – “sânge curat” cum le numesc eu. Calciul se găseşte în peste 60% din legumele noastre, plus lapte de migdale, ovăs, soia. Şi susanul e o sursă foarte bună de calciu. Lista noastră de alimente e lungă, cât o planetă.

Nu ducem lipsă niciodată de: nahut, linte, frunze verzi, avocado, banane, conopidă, lapte de migdale, ovăz, cartofi, morcov, ceapă, dovlecei, păstăi, tofu, inimioare de cânepă, seminţe de chia, ulei de cocos. Acestea sunt cam 30% din ce consumăm săptămânal.

 Bucătăria vegană este una foarte bogată, de aceea, nu sunt niciodată în pană de idei atunci când este vorba de gătit. Spre exemplu, preferata fiului mai mare este supa de sfeclă roşie, pregătită cu borş de casă, umplut de mine. Le mai gătesc supă de linte cu cartofi, supă de spanac cu cartofi, năut rumenit la cuptor, tartine cu avocado şi roşii, cartofi pai la cuptor – toate acestea, apropo, fiind nişte reţete recomandate copiilor care suferă de anemie. Mult mai multe reţete puteţi vedea pe pagina mea de facebook.”

Părerea specialistului:

Elena Mornealo, medic endocrinolog

“Caracteristica esenţială care marchează regimul vegan comparativ cu alimentaţia obişnuită este diferenţa calitativă a proteinelor consumate. Proteinele reprezintă un macronutrient important, folosit pentru constituirea şi reînnoirea celulelor, ţesuturilor şi organelor, pentru producerea fermenţilor şi majorităţii hormonilor, pentru formarea compuşilor ce asigură imunitatea. Spre deosebire de glucide şi lipide, proteinele nu se stochează (nu se pot depozita în rezervă) şi nu se pot forma în organism din alte substanţe nutritive, deci constituie o parte indespensabilă a alimentaţiei. Moleculele proteice sunt polimeri formaţi din multipli monomeri - aminoacizi. Calitatea proteinelor este redată de valoarea lor biologică, care la rândul său depinde de componenţa în aminoacizi. Din cei peste 20 de aminoacizi cunoscuţi, 8 sunt aşa numiţii acizi esenţiali. Deoarece nu se pot forma în organism, necesită aportul obligatoriu cu alimente.

Proteine cu valoare biologică înaltă sunt proteinele din ouă şi produsele lactate, precum şi proteinele din peşte şi carne. Proteinele vegetale sunt considerate mai puţin valoroase, având lipsa unui sau altui aminoacid esenţial. Respectiv, se impune necesitatea consumului foarte variat de surse proteice vegetale, pe parcursul aceleiaşi zile. Aş menţiona şi diferenţe în absorbţia aminoacizilor la nivelul intestinului – aceştia se absorb în cantitate de peste 90% din proteine animale şi doar în 70-80% din sursele proteice vegetale.

Asocierea produselor de lapte şi ouă asigură echilibrul proteic necesar. Aşadar, nutriţioniştii se pronunţă pentru un regim ovo-lacto-vegetarian în defavoarea celui vegan. Totuşi, pentru acei care sunt adepţi ai alimentaţiei strict vegane sunt recomandate câteva sfaturi nutriţionale:

Pentru a asigura organismul cu proteine calitative necesare este obligatorie introducerea în regimul alimentar a boboaselor, mai ales soia, a nucilor, seminţelor; pentru a asigura necesarul de calciu – consumul de nuci, spinat, salată, usturoi, varză; consumul obligator de fructe şi pomuşoare pentru a spori absorbţia de fier din surse vegetale. În timp de iarnă-primavară este recomandată asocierea suplimentelor de polivitamine şi calciu.

Înainte de a adopta regimul vegan e necesar de făcut un control medical pentru a evalua starea de sănătate. Unele afecţiuni impun limitarea sau excluderea anumitor produse vegetale.

Atenţie la copii în perioada de creştere, sarcină, alăptare, bolile acute – nu se recomandă adoptarea regimului vegan în aceste situaţii. Este acceptabilă dieta ovo-lacto-vegetariană”.

Text: Daniela Borodachi