Mihail Sosnovschi: Succesul ca dansator îl pot măsura în numărul de trofee, iar ca tată în realizările fiului meu
De 15 ani joacă în cele mai renumite roluri pe scena Teatrului de Operă şi Balet din Viena şi dansează coregrafiile celor mai renumiți maeștri de balet. Iar după ce l-am admirat în această vară pe scena Teatrului de Operă şi Balet, în cadrul ”Galei Stelelor Baletului Vienez” (eveniment pe care tot el l-a organizat), putem spune cu certitudine că Mihail Sosnovschi este unul din cei mai talentaţi artişti de balet moldoveni, care ne-a dus faima ţării departe de hotarele ei. Acum patru luni, Mihail Sosnovschi a devenit tatăl unui odoraş pe nume Nikolaus, pe care el îl alintă Nicuşor. Cum se împacă baletul cu paternitatea aflăm chiar din reflecţiile lui.
A fi un artist fericit înseamnă a avea o carieră de succes şi aprecierea publicului. Însă, în spatele acestor lucruri se ascunde o muncă titanică şi multă dăruire de sine. Am fost mereu foarte perseverent în zidirea unei cariere de dansator de balet şi acum pot culege aplauzele publicului de pe cele mai prestigioase scene din lume. Or, eu cred că anume aşa arată fericirea în domeniul pe care îl desfăşor. Este important să menţionez, totuşi, că am avut şi un dram de noroc, pentru că mi-a fost observat talentul la momentul potrivit. Mulţi au talent însă nu au norocul de a fi promovaţi, ori mie mi s-a oferit şansa să primesc o bursă de studii în Austria la vârsta de 13 ani şi din acel moment munca mea şi-a adus roadele.
Până la întemeierea familiei toată dedicaţia era pentru balet. Dar, odată ce am cunoscut-o pe Nicoleta şi s-a născut Nikolaus îmi găsesc împlinirea alături de ei. Totuşi, eu am convingerea că poţi avea o profesie de succes şi poţi zidi o familie puternică.
Mi-am cunoscut soţia datorită naşilor noştri. Nicoleta era stabilită în Marea Britanie la acel moment. S-a întâmplat să ne întâlnim în timpul unei vacanţe la Chişinău. A urmat o perioadă în care făceam naveta – Viena – Londra - Chişinău, până am decis să întemeiem o familie. Nunta am jucat-o la Chişinău.
Acum patru luni în viaţa noastră a apărut Nicuşor, iar naşterea lui m-a schimbat foarte mult. Orice minut liber le este dedicat feciorului şi soţiei. Ador să îmi petrec timpul cu ei, întrucât îmi oferă energie şi motivare. Nicușor e un copil foarte vesel şi zglobiu. Mergem la plimbare cu familia în fiecare zi, şi chiar dacă nu îmi reuşeşte asta mereu, duminicile sunt dedicate în totalitate lor doi. Compensez absenţa din timpul zilei noaptea, când feciorul meu e plin de energie şi vrea atenţie. Urmăm un ritual întreg, îi schimb scutecul, apoi dansez cu el în braţe şi îi cânt.
Succesul ca dansator îl pot măsura în numărul de concursuri, roluri şi ani în care dansez şi sunt solist. Succesul meu în calitate de tată se va vedea peste ani prin prisma realizărilor lui Nikolaus. Încerc să zidesc o comunicare eficientă cu feciorul meu, mă bucur că reacţionează când îi vorbesc şi e foarte receptiv. Nu e uşor să organizezi un concert, dar să stai cu Nicuşor toată ziua mi se pare că implică un grad mult mai mare de responsabilitate.
Emoţiile primului contact tată – fiu sunt greu de redat în cuvinte. Chiar imposibil aş spune. Eram fericit, copleşit de emoţii şi foarte mândru şi recunoscător că sunt tată. Pentru prima dată am simţit astfel de trăiri. Sper ca ele să nu fie şi ultimele!
De când s-a născut Nicuşor facem foarte multe fotografii. Noi le numim selfie de familie. Am schimbat deja al doilea telefon pentru că avea memoria plină. Deocamdată, nu avem obiceiuri prea înrădăcinate decât să petrecem cât mai mult timp împreună. Dar pe viitor, cu siguranţă că vom implementa frumoasele tradiţii pe care le-am preluat de la părinţii noştri.
Primul spectacol în care l-am avut pe Nicuşor în calitate de spectator a fost un moment foarte special atât pentru Nicoleta, cât şi pentru mine. Nicoleta i-a simţit mişcările în burtică pentru prima dată în timpul unui spectacol şi mai exact când dansam. Mi-o amintesc pe Nicoleta extrem de entuziasmată şi mie mi s-a părut foarte simbolic.
Ca orice om am anumite scopuri si culmi spre care tind să ajung. Pentru aceasta am participat la diverse concursuri unde am luat locul 1 sau Grand Prix, ÖTR Contest în Vienna, Concours International de Danse de Luxembourg. Pentru mine cea mai mare realizare este faptul că am în repertoriu diverse roluri în: „La Fille mal gardée“, „Anna Karenina“, „Don Quijote“, "La Sylphide", „Manon“, „Spartacus“ etc., şi faptul că am dansat coregrafiile celor mai renumiți maeștri de balet, fiind selectat personal de aceștia pentru rolurile respective.
După evenimentul organizat la începutul lunii iulie în Moldova „Gala Stelelor Baletului Vienez” mi-aş dori să pot realiza un spectacol cu implicarea trupei de balet din Moldova împreună cu stelele baletului vienez. Spectacolul din luna iulie a fost o compilaţie a celor mai inedite coregrafii din diverse spectacole de balet, dar pe viitor ar fi frumos să fie posibilă realizarea unui spectacol pe un subiect anume. Am observat că avem un public elevat, căruia îi este sete de artă şi îmi doresc să le ofer şansa să vadă cum se creează frumosul în afara Moldovei.
Voi veni acasă ori de câte ori voi fi invitat. Am un sentiment de mândrie când dansez pe scena de acasă, dar trebuie să constat cu tristeţe că acest lucru se întâmplă rar, mai mult atunci când îmi permite agenda de lucru. Părinţii şi familia sunt la Chişinău şi le duc dorul mereu. Am o mare nostalgie şi de perioada când eram copil şi locuiam în Moldova. Deşi sunt stabilit în Austria de 20 de ani, unde mă simt foarte confortabil, inima mea oricum a rămas în Moldova. Şi asta chiar dacă realitatea zilelor de astăzi nu mi-ar fi oferit acelaşi succes în balet în Moldova.
Atunci când nu fac balet, fac plimbări în natură, pescuiesc, fac sport, urmăresc competiţii sportive. Duc un mod activ de viaţă şi în afara sălilor de antrenament. Îmi mai place să gătesc deserturi, eu fiind responsabil de masa dulce a familiei.
Planurile mele de viitor sunt legate de progres. Vreau să continui cu aceeaşi sete spectacolele şi multă inspiraţie artistică. În primul rând, însă voi depune toate eforturile să îmi văd familia fericită şi sănătoasă.
Foto: Arhiva personală