Vera Nastasiu vorbește despre cea mai marcantă amintire cu fiica ei

2017-03-29
9690

Gloria Nastasiu este fata mamei… Nu întâmplător am început cu acest joc de cuvinte, deoarece are multe tangențe și asemănări cu mămica ei, jurnalista și profesoara de dicție, Vera Nastasiu. Este o pisicuță de fetiță care emană atâta gingășie și dragoste, cât nu încape într-un adult. Au trecut 3 ani de la ultima noastră întâlnire. Acum este o adevărată domnișoară, elegantă și foarte inteligentă. A venit la întâlnirea noastră însoțită de bună dispoziție și două cărți, care spun multe despre un copil – Abecedarul și Biblia pe înțelesul copiilor. Cum au trecut acești ani și cum s-a schimbat micuța prințesă Gloria, am încercat să aflăm de la mămica ei, Vera Nastasiu.

Gloria este deja fată mare și se pregătește de școală, care e o treaptă importantă în viața fiecărui copil. Cum o pregătești pe Gloria pentru această provocare?

A devenit o domniță minunată. Pot avea discuții constructive și mai elaborate despre lucruri pe care anterior nu le înțelegea. Pune multe întrebări, reacționează imediat la inconveniențe, manipulează în favoarea ei când e cu bunica și are mereu argumentele la ea. Ea nu a avut parte de o pregătire specială pentru liceul la care va merge. Eu mi-am asumat rolul pe partea de pregătire și am reușit să fim bine cu cititul și calculele. Acum nu vă imaginați că poate înmulți 7 cu 23. Suntem la nivel elementar, adunare, scădere. Sunt foarte mulțumită de ceea ce a reușit să însușească.

Toate mămicile ajung în fața unei dileme când e vorba de instituția de învățământ la care urmează să își facă studiile copiii lor. Voi cum ați ales liceul?

Deocamdată, oscilăm între 2 instituții de învățământ. Cred că voi opta pentru liceul în care sunt maximum 15 elevi în sala de clasă. Eu știu cât e de important să poți să asculți toți elevii în aceeași oră de curs. Eu, fiind profesoară, știu care sunt dificultățile unui grup care depășește cifra de 30-35 de elevi.

Copiii își fac multe iluzii despre ce înseamnă școala și în scurt timp se decepționează. Ce sfaturi îi oferi fetiței tale și cum îi explici ce înseamnă?

În primul rând să știe că școala nu este o închisoare, nimeni nu o duce acolo pentru tortură. Asta e modalitatea de a deveni un om capabil. Sigur acolo apar cu adevărat dezamăgirile legat de prietenii, de prima dragoste… Aș vrea s-o protejez cât mai mult, dar uneori situațiile sunt inevitabile. Îi voi sugera să fie corectă față de ea și de ceilalți, să învețe pentru ea, nu pentru notă sau profesoară, să îi placă concurența și să fie mândră de ceea ce este. Să fie selectivă față de atitudinile colegilor și a obiceiurilor acestora.

Gloria nu mai este un bebeluș, ci o domniță adevărată de 7 anișori. Ai vreun regret?

Că am stat prea puțin cu ea și nu am puterea de a opri timpul. Acum e domniță și are alte interese. Nu mai miroase a lapte, deja are parfumurile ei, nu mai acceptă să o îmbrac, se vrea independentă și eu mă simt pe undeva neimportantă, pentru că timpul a fost nemilos. Mi-a luat din senzații și plăcerea unor lucruri pe care le împărțeam împreună, atunci la 1-2 anișori. Zilele trecute am văzut-o la braț cu un băiețel, într-un spectacol la grădiniță, și mi-am dat seama că sunt geloasă. Încă nu sunt pregătită să o las. (zâmbește)

Ce spune fiica despre meseria ta? Îi place?

Nu. Este chiar supărată că sunt antrenoare de dicție. Mă roagă să-mi găsesc o meserie mai ușoară cu mai puțini clienți, zice ea. Evident, e conștientă că munca mea i-a furat din plăcerea de a sta cu mami cât mai mult.

Care este cea mai frumoasă amintire cu ea, de până acum, pe care n-o vei uita niciodată?

Sunt multe. Dar cred că n-o să uit ziua în care am decis să n-o mai alăptez. După un an si 3 luni am decis să încheiem acest episod, foarte stresant pentru mine și uneori traumatizant. Pentru că am decis să meargă la părinți în acea perioadă, când am revenit să o iau, mânca o bucată de pâine, privea în gol și se simțea cea mai abandonată din lume. Nu m-a recunoscut, inițial. Am luat-o în brațe și deși, trecuse o săptămână de când am întrerupt alăptarea, m-a mirosit și imediat s-a activizat căci era mama. Avea doar mânuțele strânse în jurul gâtului și emoțiile au fost extraordinare.

Ca orice mămică, sigur ai vise despre viitorul Gloriei. Ce ai vrea să devină când va crește mare? Dar care e cel mai mare vis al ei?

Un OM bun. Indiferent de meserie, vreau să învețe să rămână simplă. N-am avut niciodată vreo pretenție despre ce ar trebuie să devină. Să facă ce va vrea, doar să fie din plăcere și nu din obligație. Eu o s-o țin mereu în brațe și am s-o susțin, exact așa cum a făcut mama mea cu mine. Acum se vrea medic, balerină… De asemenea, ea își mai dorește să aibă puteri de gheață și să se transforme într-o Elsa veritabilă.

Mulți copii iubesc dulciurile la nebunie. Ea ce preferă?

Nu a făcut o pasiune pentru dulciuri, pentru că eu nu le mănânc, decât foarte rar. Este un anume tip de înghețată, produsă de o companie din România, cu fructe de pădure, care îi place și acolo nu se poate abține. În rest, e un copil care nu face excese alimentare. Se bucură enorm și de un măr primit în dar, la fel cum alții se bucură la dulciuri.

Gloria a devenit un model în lecții video de dicție pentru mulți copilași. Mai face dicție?

Da, sigur. Mă mai însoțește la cursurile de dicție pentru copii, pe care le țin în weekend. Este o fire sociabilă și foarte pozitivă, are spirit de inițiativă și este deschisă pentru tot ce înseamnă nou. Are o memorie foarte bună și nu depune un efort însemnat când trebuie să rețină vreun text. Și-apoi știe să aibă atitudine pe text. Acolo mă cucerește cum se impune. O încurajez cât pot de mult să fie încrezută și să știe că învingătorii nu renunță niciodată, iar cei care renunță, niciodată nu înving.

Când va apărea un frățior sau o surioară pentru ea?

Atunci când va considera Dumnezeu că trebuie. Acum noi doar ne bucurăm în fiecare zi de viață și de tot ce ne-a oferit el.