Adriana şi Adrian Ticu: între copilăria de ieri şi cea de azi

Este cunoscută drept una din cele mai bune profesoare de make-up de la noi. E patroana şcolii de machiaj „ADIT”, unde alături de echipa sa este gata să transforme orice femeie în zeiţă. Provocarea noastră însă nu a fost despre frumuseţe... ci despre maternitate, or, Adriana Ticu ne-a vorbit azi nu despre reguli şi greşeli în machiaj, ci despre cel mai mare proiect al ei – Adrian, o minune de copil de patru anişori, inteligent şi deosebit în felul său, prin prisma unei paralele  între copilăria de azi şi cea de altă dată.    

… copilăria mea a fost una frumoasă, plină de mult “afară”, unde stăteam până noaptea, de-a v-aţi ascunselea, de-a “stuc – stuc” pe după blocuri... 

… copilăria ta e plină de multe gageturi, de telefoane şi tablete pe care le mânuieşti mai abil decât mine, de street strating-uri, de invenţii descărcate de pe youtube, de vloguri pe care le urmăreşti cu regularitate…   

… copilăria mea a fost plină de Creangă, de Vangheli, de Fraţii Grimm, iar ulterior de Sadoveanu, de Rebreanu, de Mark Twain şi de mulţi alţi scriitori care m-au modelat. Ştiam pederost toate peripeţiile lui Guguţă, ale lui Ciuboţel, ştiam în ce moment s-a schimbat prinţul cu cerşetorul şi plângeam la fiecare bici pe care îl primea unchiul Tom…

… copilăria ta e plină de Spiderman, de Hulk, Capitain American, de eroi cu măşti, de dinozauri şi paw patrules...  

… când eram ca tine îmi doream să seamăn cu Veronica…

… tu visezi să devii Spiderman. Ai tot ce vizează acest erou - de la maiou şi ciorapi, până la hanorac şi căciulă...

… prima călătorie pe care mi-o amintesc a fost la mare în Ucraina, iar mai târziu am mers în România, de câteva ori…

… copilăria ta e plină de călătoriile pe care nu le-am avut eu. Ai avut primul zbor la patru luni de viaţă şi ai văzut mai multe ţări la ai tăi patru ani decât am avut eu până am ajuns la vârsta adolescenţei – Irlanda, Turcia, Bulgaria, Italia, România sunt doar câteva din destinaţiile pe care le-am vizitat împreună…

… copilăria mea a fost plină de mama şi tata. Ei au fost mereu alături de mine şi îmi călăuzesc până azi paşii pe drumul vieţii…

… copilăria ta e plină (tot) de … ei, de bunicii tăi, care s-au oferit benevol să ocupe locurile în care ar fi trebuit să tronez eu şi tatăl tău. Şi acesta e cel mai mare regret al meu… 

… în copilăria mea descopeream limba română, una frumoasă, plină de neologisme. Şi eram tare mândră când am început să vorbesc o rusă la fel de impecabilă ca şi o română „curată ca lacrima” şi pe care nu le „amestecam” în acelaşi dialog. Apoi au venit şi alte limbi, dar ele nu mai făceau parte din copilăria mea…

… copilăria ta a început invers - cu o engleză mai bună decât româna copilăriei mele, apoi cu o română melodioasă, şi cu o rusă corectă, fără accent…

… când eram ca tine, colecţionam stikere cu păpuşi Barbie, pentru că o păpuşă adevărată am avut cu mult mai târziu, dar nici o dată nu am ajuns la performanţa ta…

… tu te poţi mândri cu o colecţie impresionantă de circa 150 de maşini de colecţie, pe care le cunoşti cum se numesc şi cât valorează…

… şi da, copilăria mea era plină de tradiţii, mai ales de sărbători, când mergeam neapărat pe la rude, la naşi, la verişori, pe care îi colindam îi uram şi îi semănam, cu care ciocneam ouă de Paşte…   

… din păcate, sărbătorile copilăriei tale sunt altfel. Ai cunoscut o bună parte din rude prin intermediul skype-ului, viber-ului sau messenger-ului, pentru că mai mult de jumătate sunt împrăştiaţi prin toată lumea. În schimb, cunoşti ţările şi oraşele în care ei locuiesc, nu din enciclopedii, ci din pozele şi istoriile lor…  

… avem şi asemănări. Copilăriile noastre se aseamănă datorită gustului irepetabil de pârjoale, clătite, zeamă, plăcinte pe care le face mama mea, şi respectiv, bunica ta…

… copilărea mea era plină de remarci ale părinţilor „pe vremea copilăriei mele, noi aveam păpuşi din pănuşi” care debitau „ehh ce timpuri de aur au mai fost”…

… copilăria ta e plină de regretele mele, de „of cât de repede trece timpul”, de „când ai crescut atât de mare?”…

… dar cu toate cele enumerate mai sus, mă bucură enorm faptul că rigiditatea societăţii de azi nu a omorât copilul din tine, pentru că eşti atât de sensibil şi drăgăstos cu cei apropiaţi, şi pentru că deja al doilea an îmi ceri constant un frăţior cu care eşti gata să împarţi colecţia ta de maşini şi pe care să îl înveţi tot ce ştii la vârsta asta…

… poate nu suntem părinți perfecţi, poate nu am putut sau nu am fost în stare să îţi oferim tot ce am avut în copilăria noastră, dar să ştii că te iubim cu aceeaşi dragoste necondiţionată cu care părinții din toate timpurile şi-au iubit copiii, iar ceea ce am dori să îţi rămână cu adevărat în memorie să fie amintiri poleite cu iubire, imagini, atingeri, vorbe, gesturi, zâmbete, îmbrăţișări, oameni frumoşi şi dorinţe împlinite pe care încercăm să ţi le oferim…

Foto: Studioul Foto d'Or