Fericirile familiei Lozan
- 2016-01-18
- 7805
“Andreea este perfecţionista casei. Sensibilă, emotivă, prietenoasă, energică, mărinimoasă şi cumsecade, nu acceptă eşecuri şi tinde spre desăvârşire”, aşa o caracterizam pe protagonista acestui articol, în una dintre ediţiile mai vechi ale revistei “Odoraş”. De atunci au trecut trei ani, iar Andreea nu s-a schimbat, dimpotrivă, odată cu vârsta a devenit mai perfecţionistă, mai responsabilă, mai energică şi mai sigură pe sine. Noi ne bucurăm de fiecare succes al tuturor copiilor care au apărut pe paginile revistei noastre şi care între timp au devenit ca şi ai noştri.
În octombrie, Andreea a împlinit zece ani - o vârstă frumoasă, care se vrea sărbătorită memorabil, mai ales pentru un copil responsabil, sufletist şi extraordinar, cum este ea. Cu această ocazie, familia i-a pregătite multe cadouri, iar unul din ele a fost un articol-surpriză în revista “Odoraş” şi una din coperţile ediţiei din septembrie. Cu Andreea desigur, că nu ne-am întâlnit, altfel, surpriza nu şi-ar mai fi avut rezultatul scontat. Însă, am avut o discuţie constructivă cu familia ei.
“A venit ca o rază de căldură şi lumină într-o zi rece de toamnă. Ţin minte ca acum senzaţia acelei dimineţi de 23 octombrie, când inima de mamă mi-a şoptit, că azi o s-o ţin în braţe. Şi aşa a fost. Când am văzut-o pentru prima dată, am înţeles că frumuseţea are mai multe chipuri şi că fiecare copil venit pe lumea asta, nu împarte dragostea mamei, ci o creşte, dublu sau chiar triplu”, povesteşte emoţionată Elena Lozan.
Anii au trecut la fuga, astfel că părinţilor nici nu le vine a crede că fetiţa care până nu demult purta două cosiţe ştrengare, era cea mai matinală din toată familia şi spunea “mita” în loc de “bunica”, azi e o domniţă în toată legea. “Suntem părinţii a trei fete minunate – frumoase, inteligente, dar atât de diferite. Dacă Cristina a fost dintotdeauna un copil responsabil, Maria s-a afirmat având un caracter mai băieţos, atunci Andreea a fost din start feminină şi cochetă. Una dintre activităţile ei preferate erau prezentările de modă în faţa oglinzii. Parcă şi acum o văd în pantofii mei cu toc, care între timp, deveniseră şi preferaţii ei, cu o eşarfă aruncată cochet în jurul gâtului, defila încolo şi încoace, apoi se întorcea cu jumătate de corp şi zâmbea în faţa oglinzii, la fel ca modelele de pe podium. Faptul că are stofă, a remarcat-o şi soţul.”
Până să devină model, Andreea a început să practice înotul. Avea nevoie de o siluetă frumoasă şi de un spate drept. Şi dacă la început privea orele de înot mai mult ca pe o necesitate, între timp, Andreea s-a ambiţionat şi a început să muncească pentru a obţine performanţe în domeniu. Iar acestea nu au întârziat să apară. Pe lângă un spate drept şi o ţinută frumoasă, fata s-a ales şi cu mai multe medalii cu locul I la toate stilurile de înot. “Datorită Andreei, mi-am văzut împlinit unul din visele mele din copilărie – acela de a practica cu regularitate înotul. Aşa că, atunci când ea a câştigat primul loc la competiţie, m-am simţit atât de fericit şi de mându, încât mi s-a părut că eu sunt acela care primeşte medalia”, povesteşte tatăl.
Andreea şi-a văzut dorinţa realizată. Acum jumătate de an, a devenit eleva primei promoţii de modeling pentru copii. Astfel, defilările din faţa oglinzii s-au mutat pe podiumul agenţiei. A început să crească portofoliul fetei, iar odată cu el şi numărul prezentărilor de modă, la care atât de mult a visat ea. “Andreea ştie că este o fată frumoasă, înaltă, suplă, are graţie atunci când defilează, de aceea, era mai mult ca sigură că va fi printre modelele alese să prezinte şi să pozeze pentru primul defileu al unui brand de haine pentru copii. Emoţii după marele eveniment? Au fost prea multe ca să le pot reda în cuvinte. Ne-a molipsit pe toţi cu fericirea ei”, spune sora mai mare Cristina. „Acum ea aşteaptă ca şcoala de modele să îşi reia activitatea după o scurtă vacanţă. Are multe vise legate de modeling şi le vrea realizate pe toate. Între timp, mama, în amintirea acelor timpuri când o vedea pe Andreea prezentând moda în faţa oglinzii, a decis să păstreze pantofii cu toc şi eşarfa. Indiferent ce cale îi va pregăti soarta, cred că aceste două lucruri vor fi o adevărată relicvă a vremurilor din faţa oglinzii”, mai spune ea.
Copiii perseverenţi fac faţă oriunde. Anul acesta a trecut în clasa a patra şi doreşte mai mult ca niciodată să dea tot ce are mai bun din ea, pentru a obţine performanţe în materie şcolară. Mai ales că are mereu ca exemplu succesele surorii mai mari, medaliată cu locuri de I şi II la toate olimpiadele de matematică. Din spusele profesorilor, Andreea are şanse mari, mai ales că matematica este unul din obiectele care i se dau cel mai uşor.
Andreea plasează pe primul loc familia, mai presus de toate succesele şi trofeele obţinute. Este prima care va veni să-l întrebe pe orice membru al familiei, cum i-a trecut ziua, dacă este obosit sau dacă vrea să îi facă un ceai. Are o relaţie afectuoasă cu ambele surori, fără deosebire. Cristina este pentru ea, nu doar un model de performanţă în materie şcolară, ci şi de corectitudine şi înţelepciune. Sunt două surori-prietene şi atunci când Andreea are o dilemă, o supărare, un secret, Cristina este primul om la care aleargă să se confeseze. Nu suportă despărţirile. Vara aceasta, Cristina a fost plecată în SUA pentru trei săptămâni, perioadă scurtă s-ar părea, însă suficient de lungă pentru ca Andreea să îi ducă dorul surorii mai mari. În ziua când, cea din urmă a revenit, Andreea a vrut să marcheze cumva evenimentul şi, ajutată de mezina Maria, au copt biscuiţi. Pe mezină o tratează cu multă răbdare şi afecţiune. Nu este geloasă, dimpotrivă este tolerantă şi îi permite să facă orice, doar să o ştie fericită.
Luna octombrie este una foarte importantă în familia Lozan, pentru că şi mezina familiei, Maria, este omagiată. Despre Maria nu putem povesti decât cu zâmbetul pe buze. Părinţii o numesc ştrengarul casei, or anume ea a adus cu sine o mulţime de pozne, după ce surorile mai mari i-au obişnuit cu ideea că fetele nu pot fi decât cuminţi. Aşa că, atunci când Mia (cum o alintă ai casei) e la grădiniţă, casa e pustie şi neinteresantă – lipseşte „pipăruşul” familiei. Maturii uneori se minunează unde poate încăpea într-o fetiţă, care e adepta rochiţelor şi fustiţelor, atâta energie din care de multe ori rezultă trăsnăi.
În timpul zilei, Maria, merge fără ripostă la grădiniţă, mai ales când ştie că şi surorile mai mari sunt la şcoală. Îi place mai ales momentul când dimineaţa ies toate trei împreună, nu înainte de a trece pe la oglindă, de a-şi aranja părul una alteia, de a se parfuma, a face un selfie, dacă e cazul… Grădiniţa îi place pentru că acolo are libertate de creaţie. Face zilnic diferite activităţi, iar rodul muncii sale – desene, aplicaţii etc., îl aduce acasă. Asta o face să se simtă şi mai importantă. Sociabilă de felul ei, la grădiniţă, dar şi acasă, are printre prieteni atât fetiţe, cât şi băieţei, iar păpuşile, de rând cu maşinuţele, fac parte din lista de priorităţi a Mariei.
Fiind mezină, are parte de cea mai multă atenţie din partea tuturor, inclusiv a surorilor mai mari, care îi îndeplinesc orice capriciu. Iar unul din „capriciile“ Mariei sunt poveştile înainte de somn. Nu are o poveste sau un erou preferat, pentru că e mereu avidă să cunoască istorii şi personaje noi. Şi pentru că surorile mai mari sunt mereu ocupate cu activităţi extraşcolare, de curând şi Maria şi-a expus dorinţa de a începe să frecventeze unele cursuri, pentru a aduna medalii şi laude la fel ca şi Andreea şi Cristina. Părinţii spun că deja s-au decis să o înscrie la un cerc de dans sau la ore de canto, sau chiar la ambele, pentru că Maria e o fetiţă talentată.
Aşadar, la 15 octombrie, Maria a împlinit patru anişori, iar la 23 octombrie, Adreea a făcut zece ani. Părinţii şi sora Cristina le doresc o copilărie şi o adolescenţă senină şi plină de evenimente frumoase, să crească mari, să fie sănătoase şi norocoase, iar ambiţia, sinceritatea şi inteligenţa să le fie călăuze pe tot parcursul vieţii.
Elena şi Anatol Lozan vor, tot prin intermediul revistei “Odoraş” să le mulţumească şi părinţilor lor, pentru faptul că au fost mereu alături de ei şi i-au ajutat cu cuvântul şi fapta la educaţia celor trei fiice ale lor. Creşterea copiilor a fost mai uşoară datorită implicării lor.