Silvia Radu - mamă cu energie

    Pe şefa de la Gas Natural Fenosa o cunoşteam doar din auzite. Nu-mi imaginam cum poţi să îmbini capacităţile de administrare a unei companii atât de mari cu responsabilităţile de mamă a trei copii şi soţie. Din interes şi curiozitate, am bătut la uşa Silviei Radu care ne-a împărtăşit câteva secrete ale energiei sale lăuntrice.

 În prag ne-a întâmpinat mezina familiei, Nicoleta, care, la cele doar câteva luni pe care le are, ieşise la plimbarea de dimineaţă, în compania boneI. Silvia Radu ne aştepta cu ceaiul pregătit deja. Avea zâmbetul unei femei ce reuşise să le pună pe toate la punct, înainte de a merge la serviciu.

”De câteva zile, Nicoleta este un pic mai capricioasă şi stă mai mult timp la aer liber, ca să reintre în ritmul ei. Am fost la câteva consultaţii medicale de rutină şi s-a cam supărat”, ne explică stapâna unei case luminoase, amenajată cu mult gust. De la etaj se auzi vocea primei prinţese a familiei, Cătălina, o domniţă cochetă de cinci ani, cu ochi pătrunzători şi zâmbet ştrengăresc.

”De ce staţi pe întuneric?”, a întrebat soţul Silviei Radu, Virgiliu, când a intrat în casă. ”Facem economie de energie!”, glumeşte soţia, afişând un zâmbet cochet.

    Din acest peisaj lipseşte doar Ovidiu, fiul familiei Radu, de 21 de ani, care studiază în Germania. În timpul discuţiei, Silvia Radu a vorbit, însă, destul de mult despre Ovidiu şi realizările lui. Dorul din voce a trădat-o…

Viaţa mea personală şi cea profesională au fost într-o corelaţie permanentă. 

Ovidiu este marea bucurie a familiei imediat după întemeiere. Eram studentă în ultimul an de facultate şi am mers la examenele de absolvire cu el în braţe. Acest lucru nu m-a încurcat sa iau note maxime. Ovidiu a fost copilul care a suportat viaţa spartană a unei tinere familii în care ambii parinţi au lucrat într-o ţară în tranziie şi s-au adaptat din mers la diferite condiţii.

Cu certitudine apariţia unui copil schimbă concepţia de viaţă, planurile şi percepţiile. În momentul când a aparut Ovidiu eu am devenit o altă persoană. Este greu de explicat în cuvinte acest nou mod de a fi, dar senzaţia a fost că m-am transformat în altă persoană. Cred că apariţia copilului implică o schimbare profundă a percepţiei lucrurilor care ne înconjoară. În primul rând, devii mai matur prin faptul că eşti mult mai responsabil şi atent la tot ce ţi se întâmplă. Vezi lumea prin prisma maternităţii şi a responsabilităţii faţă de o nouă fiinţă, care devine centrul universului tău.

 Noi ne-am dorit întotdeauna o familie numeroasă. Cătălina a fost copilul mult dorit dupa 16 ani de pauză. Viaţa profesională şi personală şi-au urmat cursurile fireşti. Dacă ne referim la cariera mea profesională, atunci niciodată nu a apărut problema da sau ba pentru un copil. Atunci când am decis a fost un DA ferm, iar a treia zi după naştere am revenit la serviciu. Numirea mea în funcţia de preşedinte executiv, eveniment care a coincis cu perioada de graviditate cu Cătălina, m-a organizat şi m-a disciplinat la maximum, pentru a putea face faţă noilor responsabilităţi profesionale, dar şi personale. A fost o perioadă interesantă, deoarece noile circumstanţe m-au făcut să evoluez, să mă dezvolt şi să ajung la o nouă etapă a vieţii mele.

Apariţia copiilor nu mi-a afectat nicidecum viaţa profesională. Pot spune chiar că a îmbunătăţit-o prin faptul că am evoluat pozitiv din punct de vedere al capacităţii de muncă, disciplină, organizare, decizii rapide. Trebuie să recunosc faptul că am avut perioade când îmi era somn, de exemplu, dar le-am depăşit pe toate împeună cu soţul, care mi-a fost mereu alături. Noi am împărţit responsabilităţile de îngrijire a copiilor 50 la 50 - o noapte eu, o noapte el.

Practicarea sportului te ajută să suporţi mai uşor sarcina, iar pentru greţuri am luat pastile speciale. Noile tehnologii permit astăzi să rezolvi foarte multe probleme specifice anumitor stări.

Soţul şi copiii au fost cei care au invitat barza, iar eu a trebuit doar să accept să fiu gazdă. Cătălina şi-a dorit foarte mult o ”frăţioară” şi visul ei s-a realizat!

Cătălina şi Ovidiu s-au născut la un spital public, iar Nicoleta la unul privat. Sunt convinsă că avem medici şi asistenţă bună în ambele cazuri. Totuşi, există o diferenţă în faptul că sectorul privat deţine certificări ce asigură respectarea normelor procedurale moderne de igienă şi a normativelor sanitare internaţionale.

Mezina are o dădacă, o soră, un frate, o bunică, un tată şi o mamă care o îngrijesc. Mi-aş dori să fiu în locul ei!

Într-o familie este important ca toţi membrii să se implice în activităţile de zi cu zi, în limitele posibilităţilor pe care le au. De exemplu, sâmbăta şi duminica noi suntem întotdeauna împreună. Doar familia noastră. Sărbătorile le petrecem împreună, deplasările încercăm să le facem împreună, ne străduim să fim despărţiţi cât mai puţin timp posibil. Sunt cazuri când eu şi soţul ne întâlnim asemeni tinerilor îndrăgostiţi în oraş, pentru a lua masa şi a avea intimitatea noastră. Acest lucru ne face să ne simţim veşnic îndrăgostiţi.

Copiii sunt secretul unei relaţii veşnic vii. Responsabilităţile de educaţie şi îngrijire a copiilor ne lasă atât de puţin timp nouă, încât suntem în permanentă aşteptare a unei oportunităţi de a ne vedea, de a discuta, de a fi doar noi doi. Într-un cuvant DOR permanent...

Pentru mine, a renunţa la viaţa profesională  e ca şi cum aş renunţa la o parte din mine. Nu-mi imaginez să trăiesc doar pe jumătate.  Poate că nu ar fi imposibil, dar pur şi simplu nu-mi doresc acest lucru. Vreau sa trăiesc din plin şi să mă bucur mereu de ceea ce fac!

Text: Olesea Banari-Bolboceanu

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 1 (3) din 2014