Conduita viitoarei mămici în timpul sarcinii: ce faci şi ce nu faci!

Naşterea este un proces greu. Pentru ca totul să meargă bine trebuie să memorăm: succesul evenimentului depinde nu doar de medici, dar şi de acţiunile viitoarei mame. Ce trebuie să facem şi ce este interzis?

Despre apropierea marelui eveniment ne avertizează câteva semnale. De obicei cu două săptămâni înainte apar contracţiile de serviciu, sau „false”, care nu sunt dureroase de obicei, nu au o periodicitate regulată. Ele doar ne semnalează faptul că totul se pregăteşte pentru marea surpriză. Nu trebuie şi este devreme să apelaţi urgenţa.

Cel mai bun semnal este „ruperea apelor”, sau scurgerea lichidului amniotic, deşi uneori acest fapt poate rămâne neobservat pentru unele mame. În mediu, la circa 6 ore după aceasta încep contracţiile adevărate. Contracţiile uterului devin regulate, durata şi intensitatea lor creşte, la fel ca şi senzaţiile durerii. Intervalele dintre contracţii descresc. Iată aceste semnale trebuie deja luate în calcul. De cum apar, înarmaţi-vă cu un cronometru. Dacă intervalul între contracţii este de 10-15 minute, trebuie să mergeţi la  maternitate.

Fără întârzieri

Un motiv de adresare urgentă la maternitate poate fi şi scurgerea lichidului amniotic, dacă acest lucru se întâmplă, mai ales, înainte de perioada de naştere. Scurgerea lichidului este o ameninţare pentru făt şi un pericol de infecţii. De aceea trebuie de urgenţă de apelat la medic.

Pregătindu-vă de maternitate nu uitaţi să luaţi carnetul medical: toate informaţiile, analizele din timpul sarcinii sunt foarte importante pentru examinarea ta de către medic.

Nu trebuie:

Să mănânci muuult! După începutul contracţiilor, sau ruperea apelor este de dorit să nu mâncaţi mult, iar o serie de produse, cum ar fi cartoful, carnea, pâinea, sunt interzise. Ele se prelucrează greu şi curăţarea intestinului gros va fi imposibilă. Iar greutatea din intestin o să vă dea de ştire pe parcursul întregului travaliu şi o să vă deranjeze rău. Nu trebuie să uităm şi de faptul că pot apărea situaţii de urgenţă, cum ar şi operaţia de cezariană, iar anestezia se aplică doar când stomacul este gol. Şi atunci nu trebuie să fie pierdută nici o secundă, mai ales  pentru spălarea stomacului.

Trebuie:

Un pic să ciugulim. Sunt permise alimentele care nu provoacă balonarea intestinului, cum ar fi un pahar de chefir, merele, bananele. Cu tine poţi lua o sticlă de apă plată  şi o ciocolată neagră, în caz că îţi va fi foame. Dar nu uita, că multă ciocolata poate să-ţi provoace voma în timpul naşterii.

Prima perioadă de naştere

În această perioadă uterul se deschide cu circa 1 cm pe oră, ca în final să ajungă la 10 cm – o astfel de deschidere este suficienţă pentru trecerea celei mai mare părţi a corpului copilului, adică a căpşorului. Mamele care nasc prima dată, pot avea nevoie şi de 12 ore pentru această totală deschidere.  La început sunt contracţii slabe, de câte 20 secunde  care se repetă peste 8-9 minute, ca spre final ele să ajungă la o durată de 1-2 minute cu intervalul de 30-40 secunde. Dacă mama nu se descurcă singură cu durerile, medicii îi pot aplica anestezii medicamentoase.

Nu trebuie:

Să  ai emoţii. Emoţiile în această perioadă sunt interzise pentru că ele influenţează sistemul vegetativ, care la rândul său influenţează musculatura uterului. Spasmul nu permite uterului să se deschidă, iar tensiunea fătului provoacă durere.

Să stai pe spate. În această poziţie se fixează artera inferioară prin care copilul primeşte sânge îmbogăţit cu oxigen. Dacă apăsăm pe ea copilul simte insuficienţă de oxigen şi se mişcă mai activ, iar mama simte dureri mai mari. Ca să evităm neplăcerile, e suficient să te culci pe partea stângă.

Să te încordezi. Dacă uterul nu este deschis suficient de bine, atunci încordările premature îi pot cauza fisuri, sau chiar rupturi. Iar rupturile se tratează greu ulterior şi în locul lor  vor apare pe viitor inflamaţii cronice.

Să te aşezi. La sfârşitul primei perioade de naştere, capul copilului este practic coborât în canalul de naştere. Dacă mama se aşează, canalul se înclină şi creează o barieră pentru trecerea căpşorului. Mama simte un disconfort, iar naşterea se reţine.

TREBUIE:

Să respiri liniştit. Respiraţia corectă poate diminua considerabil durerea. Să inspiri trebuie adânc şi lin cu nasul, iar să expiri – cu gura, această tehnică te ajută să te relaxezi, să te linişteşti şi să reduci tensiunile muşchilor.

A doua perioadă de naştere

La femeile care nasc prima dată această perioadă poate dura până la 2 ore, iar la restul – până la o oră. A doua perioadă de naştere începe odată cu venirea stărilor de împingere a fătului. De regulă, mama nu simte durere în această perioadă, doar o mare tensiune asupra intestinului gros.

Nu trebuie:

Să împingi încordând muşchii de pe faţă. Dacă în timpul acestei perioade de naştere mama nu se concentrează la muşchii de mai jos de talie, atunci tot efortul se răsfrânge nu asupra uterului, cum ar trebui, dar sus, pe faţă. Ca rezultat munca grea şi dificilă nu dă roade: copilul nu se mişcă spre ieşire. În afară de acesta, capilarele din ochi, faţă şi sâni, din cauza efortului şi tensiunii mari, pot crăpa. Ele se restabilesc după naştere, dar timp îndelungat. Ca să evităm acest fapt neplăcut, trebuie să fim atente ca muşchii feţii să fie relaxaţi şi liniştiţi.

Să strigi. Dacă mama strigă, ea nu aude sfaturile medicului şi moaşei, nu respiră corect şi pierde multă forţă şi energie în zadar. Dacă din cauza stresului şi a spasmului uterul se comprimă şi poate să se deschidă suficient de bine, trecerea fătului prin canalul de canalul de naştere poate fi traumatizată. Ca să evităm acest fapt, medicii recurg la epiziotomie, sau lărgirea chirurgicală a canalului. Trebuie să ştim că tăieturile chirurgicale se cicatrizează mult mai repede în comparaţie cu rupturile şi nu cauzează probleme pe viitor.

Să te temi. Frica şi nepregătirea femeii faţă de naştere poate fi cauza unui proces îndelungat de naştere, când barierele psihologice nu permit uterului să se deschidă eficient în timp util. În aceste cazuri medicii recurg la mijloacele medicinii moderne, cum ar fi anesteziile, sau chiar cezariană.

Trebuie:

Să împingi, încordând toţi muşchii pelvieni. Pentru aceasta trebuie să inspiri adânc şi activ, exact cum te-ai scufunda în bazin, şi în acelaşi timp să  încordezi muşchii pelvieni. Ca munca să fie eficientă, trebuie să împingi în timpul contracţiilor. Moaşa îşi va spune ce şi cum să faci, doar trebuie să asculţi recomandările ei.

A treia perioadă de naştere

Tensiunea scade şi volumul uterului treptat se micşorează. În următoarele 30-40 min mai continuă contracţiile dar ele nu mai sunt aşa de dureroase. Ele ajută la eliminarea placentei. Toate rupturile, sau tăieturile sunt cusute acum de către moaşă.

Nu trebuie:

Să te relaxezi. Chiar şi după apariţia copilului va trebui să mai împingi puţin, ca să iasă placenta. Nu mai trebuie să depui mult efort, dar nici să te relaxezi tare. Dacă uterul nu va păstra tensiunea necesară, ea poate să sângereze. Adeseori pentru a păstra tonusul uterului, femeii i se aplică un săcuşor cu gheaţă mai jos de burtă.

Trebuie:

Să conduci hormonii. Tu poţi ajuta uterul să se contracte prin pipăirea gurguielor, care la rândul lor aruncă ocitocină – hormon care cheamă contracţiile de naştere. Această mişcare simplă te ajută fără medicamente să grăbeşti separarea placentei.

Nu arde timpul degeaba, în aşteptarea marelui eveniment! Fă-ţi ore pentru Şcoala Mamei. Medicii confirmă că mamele care au făcut şcoală au născut mai repede şi mai uşor.