Odoraș.

Odoraș.

Sensimyl

Naștere cu final tragic: Copilul se sufoca de mai bine de o săptămână, iar eu nu o mai simțeam mișcând, dar nimeni nu a reacționat

Naștere cu final tragic: Copilul se sufoca de mai bine de o săptămână, iar eu nu o mai simțeam mișcând, dar nimeni nu a reacționat

Alexandra și-a povestit experiența cutremurătoare de naștere la un spital privat din Constanța. În ziua în care a mers să-și nască fetița, la 38 de săptămâni, medicii au constatat că inima micuței încetase să bată. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Alexandrei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

„Au trecut aproape 3 ani și îmi amintesc totul ca și când a fost ieri. Am avut o sarcină ușoară, fără grețuri și dureri prea multe, monitorizată de dr. R. la Euromaterna, din Constanța. Alesesem privatul cu mari eforturi financiare, pentru că am vrut să fie bine.

Ajunsesem cu bine la săptămâna 37 de sarcină, la ecograf totul se vedea în regulă, în ciuda faptului că în ultimele zile nu prea o mai simțeam mișcând. Dr. R mi-a arătat inimioara bătând și mi-a spus să stau liniștită, nu o mai simt mișcând pentru că e mărișoară și nu prea mai are loc. Buuuun, m-am liniștit. M-au programat la cezariană la o săptămână distanță, la 38 de săptămâni.

Și vine dimineața aceea rece și ploioasă de noiembrie, ne trezim eu și soțul meu entuziasmați că urma, în câteva ore, să o ținem în brațe pe Alma Nicole. Odată ajunși la maternitate, facem formalitățile de internare și sunt preluată de asistente pentru a fi dusă la pregătire. Acolo avea să fie începutul celui mai cumplit coșmar al vieții mele. Asistentele au încercat, fără succes, timp de multe zeci de minute, să îi găsească bătăile inimii.

Într-un final, a venit dr. R cu un ecograf mobil și a confirmat „întunericul” din pântecele meu: Alma era plecată la ceruri, lichidul lipsea cu desăvârșire și nici o explicație la momentul acela pentru asta.

Dar ce mai contau explicațiile, când totul era pierdut??? Nu înțelegeam ce se întâmplă în jurul meu, mi se înfundaseră urechile, nu puteam vorbi. Cu greu m-au pus pe masa de operație și mai greu au făcut anestezia. După ce au scos-o, a apărut și „motivul”: nod de cordon ombilical. Ea se sufoca de mai bine de o săptămână, de când eu nu o mai simțeam mișcând, dar nimeni nu m-a luat în seamă.

A doua zi, la vizită, dr. R, ca să mă „consoleze”, m-a „încurajat” spunându-mi că
sunt tânăra, voi mai face…Eram atât de slăbită, din toate punctele de vedere, încât nici nu am putut replica.

Am plecat ziua următoare, cu inima frântă, creierul cioburi și brațele goale… așa o maternitate dotată la cele mai înalte standarde, dar populată de personal neglijent sau prea puțin pregătit. Au încasat costul nașterii oricum, fără nicio remușcare, cu Alma a mea la morgă…totul este o afacere acolo.

Pe constatator, la cauza decesului, au scris: nod de cordon ombilical, macrosomie (4,3 kg avea) și obezitatea mea (luasem 30 de kg în sarcina).

Acum am o minune de 9 luni și jumătate, dar nu trece zi fără să mă gândesc cum ar fi fost să se joace împreună…”

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: doc.ro

Share:

Articole recomandate