Naștere naturală fără anestezie: Medicul a spus că nașterea naturală e un chin absurd

Andra a relatat povestea de naștere a copilului ei, o naștere naturală fără epidurală, pe care mămica și-a dorit-o mult. Inițial, medicul nu a fost foarte încântat de opțiunea fermă a gravidei pentru nașterea naturală, dar în cele din urmă a sprijinit-o să nască așa cum și-a dorit. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de ea și publicată de pagina specializată totuldespremame.ro:

„Printre reprizele de somn ale puiului meu am reușit să scriu povestea nașterii mele, poate le ajută pe unele mămici. A început pe la 1 dimineața, când am simțit mici dureri de spate care m-au dus imediat cu gândul la travaliu.

Nu cred că mi-am dorit ceva mai mult în viața mea decât să nasc așa cum simțeam: natural 100%. Mă gândeam să nu cumva să mi se pară, să fie doar în capul meu acele dureri. Ca o mică paranteză, prin săptămâna 36 de sarcină m-am gândit și eu că ar fi cazul să vorbesc cu doctorul meu, legat de cum avea să decurgă nașterea.

Bineînțeles, i-am spus că îmi doresc să nasc natural, iar răspunsul lui m-a cam șocat.
Conform părerii lui, nașterea naturală, un chin absurd, este pedeapsa adusă femeii pentru că a mușcat din mărul lui Adam. Eh, varianta aceasta chiar nu o mai auzisem! Mi-a prezentat totodată ”dezavantajele” nașterii naturale, cum ar fi incontinența urinară, viața sexuală jalnică de după nașterea naturală etc, erau mai multe și m-a pus puțin pe gânduri.

Am decis atunci să mă informez mai bine. M-am înscris la cursurile Lamaze de pregătire pentru nașterea naturală, care mi-au plăcut la nebunie. Pur și simplu, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare poveste despre nașterile altor femei. Cursul Lamaze mi-a dat încrederea de care aveam nevoie să fac ceea ce simțeam. La următoarea programare, mi-am propus să am o discuție serioasă cu doctorul meu, ba chiar aveam și un carnețel pe care îmi notasem niște întrebări pentru el, să nu cumva să ratez vreuna.

Am început prin a-l întreba dacă mă pot baza pe el pentru o naștere naturală. I-am mai spus, printre discuții, că am făcut cursul Lamaze, și atunci am văzut cum și-a schimbat atitudinea și părea că a ieșit din starea lui de confort. Mi-a spus să îmi caut alt doctor. Era deja furios. Mi-a povestit ulterior că avusese o pacientă care, la fel, făcuse niște cursuri asemănătoare și se încăpățânase să nască natural deși apăruseră niște complicații și rezultatul a fost un bebeluș cu scor Apgar 2.

L-am liniștit spunându-i că la acest curs nu ne îndoctrinează nimeni să naștem neapărat natural, suntem familiarizate și cu opțiunea cezarienei în caz de nevoie. Am făcut atunci un pact: el mi-a dat cuvântul lui că o să mă ajute să nasc natural dar fără să își asume niciun risc, iar la cea mai mică complicație mi-ar fi făcut cezariană, și eu trebuia să fiu de acord cu orice decizie lua el.

Tot atunci mi-a spus că nu o să mă lase mai mult de 40 de săptămâni și dacă bebelușul o să fie mai măricel de 4 kg, la fel, cezariană. Am încercat eu să îi spun că în cărțile de specialitate o sarcină la termen se consideră între 38-42 de săptămâni și că greutatea mare la naștere este un mit, dar nu prea am avut succes.

Și, cum de ce îți este frică nu scapi, am ajuns în săptămâna 40, bebe nu dădea niciun semn că vrea să vina și avea și o greutate de 3.950 de gr, conform ecografului.
Zilele treceau și eu încercam tot felul de trucuri ca să înceapă travaliul: mingea de gravide, ceaiul de zmeur, smochine, curmale, ananas…nimic. DPN-ul meu era pe 3 ianuarie, dar, la insistențele mele, doctorul m-a mai lăsat încă 5 zile până când urma să îmi facă cezariană.

Am fost extrem de tristă când m-a sunat doctorul și mi-a spus că nu mă mai poate opera pe 8, că avea o problemă în ziua respectivă, și m-a reprogramat pe 7 ianuarie. Chiar dacă a fost vorba de o singură zi, mi-au trecut o grămadă de gânduri prin cap, chiar să îmi caut alt doctor. M-am mai liniștit și începusem să accept și varianta cezarienei. Am zis, în ultimă instanță, să încerc și uleiul de ricin și am luat două mini lingurițe.

Acele mici dureri de spate au migrat spre burtică și atunci am știut că este debutul travaliului. Am început să cronometrez contracțiile, mai întâi erau la 10 minute, iar pe la 4 dimineața erau din 5 în 5 minute. Stabilisem cu doctorul să plec la spital când contracțiile erau din 5 în 5 minute. Am făcut un duș, mi-am făcut bagajul, am mai pierdut puțin vremea și am plecat spre Euromaterna.

Am ajuns la 6 acolo, era chiar medicul meu de gardă, și mi-a dat o super veste: aveam deja dilatație 4. Bineînțeles, cu negativismul lui privind nașterea naturală, mi-a spus că bebe nu e angajat bine în canalul de naștere și să nu exclud cezariană, dar eu știam că în timpul travaliului poziția bebelușului se poate schimba imediat. Înainte să urc în sala de nașteri, a trebuit să completez o grămada de hârtii la recepție, lucru pe care nu l-am înțeles, și l-am și sesizat domnișoarei de la departamentul de marketing care a venit să mă întrebe ce părere am avut despre serviciile Euromaterna.

În sala de nașteri am dat de o asistentă de la care scoteam vorbele cu cleștele, nu era deloc cum mă așteptam eu, o moașă care să mă susțină în travaliu, să îmi spună dacă respir bine sau nu… Dar nu m-am lăsat afectată de nimic, eu eram fericită în travaliul meu. Aveam contracții din 5 în 5 minute și durau cam 30 de secunde. La 8 a venit doctorul și aveam dilatație 6, mi-a rupt membranele. Nu a fost dureros deloc.

La 10 a venit iar și atunci aveam dilatație 8, dar mi-a spus că bebe tot nu e angajat bine. I-am spus atunci că dacă el consideră că e vreun risc și e nevoie de cezariană, eu nu-l contest, dar, bineînțeles, nu credeam nici eu ce i-am spus. Totul s-a petrecut exact în ordinea în care mi s-a spus la curs. Din acest motiv, am simțit mereu că am situația sub control.

Contracțiile s-au îndesit, fiind din 3 în 3 minute, și știu că mă gândeam în mintea mea: gata nu mai pot, vreau anestezie, dar după ce trecea contracția adormeam și uitam cu totul de epidurală. Am avut-o în buzunar tot timpul, pentru orice siguranță. Mai încercam să îmi schimb poziția, să mă plimb, dar pentru mine a funcționat statul pe masa de nașteri.

Am simțit la un moment dat cum s-a rotit bebe și pe la 11 mi-a venit să împing. Faza de împingere mi s-a părut mai ușoară, poate pentru că aveam să primesc și recompensa imediat: bebelușul meu Nicola. A fost cea mai fericită zi din viața mea – 7 ianuarie, chiar ziua în care urma să îmi facă operația de cezariană.

Mi-ar fi plăcut ca spitalul unde am ales să nasc (și asta datorită faptului că doctorul meu era doar aici sau la spitalul din Medgidia) să fie mai prietenos cu nașterea naturală și să permită partenerului să intre în sala de nașteri. În fine, m-am axat doar pe părțile pozitive și bine am făcut. A fost nașterea mea de vis”.

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: sibmama.ru