Nașterea în România: Când am ajuns acasă, mai bine de jumătate de operație s-a desprins

Nașterea în România: Când am ajuns acasă, mai bine de jumătate de operație s-a desprins

Ema este mamă a trei copii, aceasta a povestit despre două nașteri la spitalul din Alexandria (România) și o naștere în Spania. La 27 de ani, ea a experimentat două modalități de naștere total diferite. Mai jos, vă invităm să citiți povestea acestei mame, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

„Am citit articolul în care o mămică povestea despre nașterea la spitalul din Alexandria și nu am putut să mă abțin să nu vă spun experiența mea. Am 3 copii, dintre care 2 născuți la Alexandria. În 2016 am avut primul meu băiat, l-am născut prin cezariană, deși eu nu mi-am dorit asta. Medicul meu mi-a spus să mă internez, pentru că deja depășisem cu 3 zile termenul fără să am vreun semn că aș naște.

Am stat 3 zile internată și vedeam cum mămicile veneau, nășteau și plecau acasă, iar eu tot nu nășteam. Până în ultima zi mi s-a garantat că am bazinul bun pentru a naște natural, iar în ziua când deja s-a declanșat nașterea, o zi întreagă cu contracții și dilatație 2, medicul a decis că trebuie operație, pentru că nu mă dilatam.

Fiind cu analizele la zi și având RH negativ, nu m-a pus să îmi fac vaccinul, m-a pus să îl fac după ce am născut, deși nu îi mai vedeam rostul. Am dat 800 de lei, adus tocmai de la București, de la o anumită farmacie. Asistentele au fost foarte necioplite, răutăcioase. Am pierdut foarte mult sânge și soțul a trebuit să strângă oameni să doneze ca să îmi facă transfuzii, să îmi revin și să pot pleca acasă. 1.300 de lei m-a costat nașterea.

Odată ajunsă acasă, mai bine de jumătate de operație mi s-a desprins. Atunci am zis că nu mai fac nici un copil, dar, surpriză, de Crăciun, în 2017, am aflat că sunt iar gravidă. Atunci eram în Spania, iar acolo am și născut. Doctorița m-a încurajat să încerc să nasc natural, pentru că e posibil să pot, și să nu mă chinui iar cu o cezariană. Evident, dacă nu se putea, tot la cuțit ajungeam.

A venit ziua nașterii, m-au internat, analize făcute, pusă la monitoare (fel și fel de aparate cu care mă monitorizau și pe mine și copilul). După 12 ore de travaliu și anestezie epidurală, am născut o fetiță sănătoasă. Expulzia nu a durat mai mult de 10 minute.

Era atât de curat de puteai să mănânci de pe jos. Asistentele ne trezeau la 7, ne aduceau cămăși curate, burețele de unică folosință să ne spălam, ne schimbau lenjeria zilnic, luau copiii la control ca noi să putem să luăm micul dejun liniștite. După 2 zile, am plecat acasă fără să dau niciun euro.

Tot așa am zis, că nu mai fac alt copil. Dar, surpriză! De Paște, în 2019, am aflat că iar sunt gravidă, încă un băiețel. Mă întorsesem deja în România, știam ce mă așteaptă la spital, dar nu aveam încotro. Când m-am dus la spital, deja aveam contracții de vreo 5 ore, dar nu m-am dus înainte pentru că știam că o să stau în pat fără ca cineva să mă bage în seamă.

Când am ajuns sus pe secție, doctorul de gardă (doctorița mea era bolnavă), când a auzit că am o cezariană și o naștere naturală, m-a pus să dau semnătură că accept operație că ei nu fac nașteri naturale în astfel de situații. Cum să spui așa ceva?! M-au pus de 2 ori la monitoare în 7 ore. Contracțiile fiind din ce în ce mai puternice, ajunsesem la un moment dat că nu mai puteam să respir și am cerut să mi se facă epidurală, suportând eu cheltuielile cu anestezia și anestezistul.

O asistentă mi-a spus atunci: „Dacă vrei să naști fără durere, du-te la București sau în Spania, că avem un anestezist pe tot spitalul și nu stă după tine să vadă cum te simți!”. În acel moment, am zis gata, am cerut să vină doctorul să îmi facă cezariană, având dilatația 7, dar nu mai puteam suporta durerea.

Doctorul a intrat în salon și a început să țipe la mine: „Măi fată, tu unde te crezi? Suntem la piață, să mă sucești cum vrei tu? Am zis că nu e adevărat. M-au operat, m-au cusut și a trebuit să cumpăr fir nou, cel mai scump. Soțul nu a putut să vină să îmi aducă mâncare în salon, a trebuit să ies eu în fața maternității, unde am și leșinat, fiind slăbită după operație”.

Copilul nu te lasă să îl pozezi sau să îl vadă tatăl măcar! Asistentele de la neonatologie nu te ajută să îl iei din pătuț, să te așezi pe scaun sau să te ridici, totul trebuie să faci tu, având ditamai tăietura pe abdomen. Din fericire, a 3-a zi ne-am externat. Altă surpriză! La externare, mi-au cerut o sticlă de apă plată de 2 litri, pentru că i-au făcut copilului biberoane să mănânce.

M-au sfătuit să mă duc cu el la București, pentru că nu mai respira când s-a născut și era posibil să îi fi fost afectat creierul. Am zis că m-a trăznit Dumnezeu atunci. Mi-am luat copilul, bagajul și am plecat. La ora actuală, copilul meu este sănătos și nu a suferit nicio  complicație, mulțumesc lui Dumnezeu!

Pe masa de operație, am cerut să mi se lege trompele, pentru că la 27 de ani deja am 3 copii și nu îmi doresc alții. Au zis că nu se poate, că sunt prea tânără. Nașterile băieților au fost traumatizante, și acum mă ia groaza când îmi aduc aminte”.

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: static.copilul.ro

Adaugă comentariu